Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 696/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.696/ Dosar nr-
Sedința publică din 27 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul Sindicatul Liber din Rețeaua Sanitar Veterinară împotriva sentinței civile nr. 516//CA din 06 mai -, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009,când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.516/CA/06.05.2009 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele: s-a admis acțiunea în contencios administrativ astfel cum a fost precizată formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER DIN REȚEAUA SANITAR VETERINARĂ B, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR A JUDEȚULUI B și în consecință:
A obligat pârâta să acorde și plătească membrilor de sindicat,BABII,BAICA TEREZ, G,G, I, G,POTROVITA, G, ,R,R, NA, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.03.2006,dar nu mai devreme de data angajării și până la data de 06.05.2009,data pronunțării hotărârii,sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și s-a respins cererea reclamantului de acordare a procentului de 25 % pentru fiecare supliment
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici in cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor a Județului B, aspect necontestat de pârâtă, și rezultă din adeverința anexată cererii de chemare in judecată.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c,d din Legea 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor două sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța, a analizat textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, apreciază că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2004-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003, nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea a fost admisă.
Pârâta a fost obligată la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 01.03.2006,având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la indexarea sumelor cu rata inflației, cerere care este fondată, fiind obligați pârâții in acest sens, având in vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, rata inflației fiind de natură să acopere devalorizarea monedei naționale ca urmare a inflației.
Deși reclamanta solicitat în scris procentul de 25 % pentru fiecare spor, instanța nu a acordat procentual aceste drepturi membrilor de sindicat având în vedere că procentul nu este stabilit de legiuitor, iar practica judecătorească invocată de reclamanți nu constituie izvor de drept.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții prin Sindicatul Liber din Rețeaua Sanitar Veterinară B, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate și admiterea cererii reclamanților de a li se acorda cele două suplimente salariale în cuantum de 25% pentru fiecare în parte, calculate la salariul de bază. În susținerea recursului declarat, recurentul reclamant Sindicatul Liber din Rețeaua Sanitar Veterinară Baa rătat că prin neacordarea celor două suplimente în cuantum de 25% pentru fiecare în parte, deși se recunoaște dreptul reclamanților la acordarea celor două suplimente, în realitate obligația stabilită de instanța de fond în sarcina instituției pârâte este o obligație lipsită de conținut. Cuantumul de 25% pentru fiecare supliment salarial este considerat ca fiind unul rezonabil, fiind similar cu alte sporuri acordate funcționarilor publici. Chiar dacă acest drept salarial nu este cuantificat de către legiuitor, totuși dreptul există și este exigibil, iar angajatorul are obligația de a-l acorda, din art.3 din OG nr.6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici rezultând că Guvernul a lăsat la latitudinea fiecărui ordonator de credite să cuantifice cele două suplimente salariale. Recurentul a mai arătat că instituția angajatoare pârâtă s-a obligat să acorde și să plătească reclamanților funcționari publici cele două suplimente salariale în cuantum de 25% pentru fiecare în parte, calculate la salariile de bază ale reclamanților, astfel că au fost tranzacționate pretențiile ce fac obiectul dosarului.
Recurentul reclamant a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că a încheiat un acord cu instituția angajatoare pârâtă în sensul acordării pentru funcționarii publici membri de sindicat cele două suplimente salariale în cuantum de 25% din salariul de bază fiecare în parte (filele 4-6 dosar recurs).
Intimata pârâtă Direcția Sanitar Veterinară B nu a depus întâmpinare și nici concluzii scrise.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recursul declarat de sindicatul reclamant în numele membrilor săi de sindicat nu este fondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat corect litigiul dedus judecății, a făcut o corectă aplicare a legii, reținând că funcționarii publici reclamanți au dreptul, potrivit art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Dreptul la acțiune al reclamanților funcționari publici subzistă câtă vreme prin acte normative succesive a fost suspendat. Astfel, prin art.44 din OUG nr.92/2004 și OUG nr.2/2006 s-a suspendat numai executarea dreptului la cele două categorii de suplimente salariale, fără să se înlăture existența acestora. Suspendarea dreptului nu poate echivala cu eliminarea, abrogarea, anularea dreptului consacrat prin lege anterior, suspendarea exercițiului dreptului nu poate conduce la suprimarea dreptului însuși, deoarece ar însemna că voința reală a legiuitorului ar fi extinsă și asupra unei situații pe care acesta nu a avut-o în vedere, încălcând principiul legalității, cu atât mai mult cu cât actele normative prin care a fost dispusă suspendarea acordării celor două suplimente salariale nu mai sunt în vigoare; de altfel, suspendarea aplicării unor dispoziții legale se poate dispune numai cu respectarea cerințelor impuse de art.56 și art.64 din Legea nr.24/2000. OUG nr.92/2004, nefiind în prezent în vigoare și prin natura sa de ordonanță cu aplicare temporară, poate fi criticată pentru neconstituționalitate de către instanțele de judecată, fără a mai fi necesar filtrul controlului posterior de constituționalitate pe care îl exercită Curtea Constituțională potrivit art. 146 lit.d din Constituția României. De asemenea, instanța de recurs constată că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.38 din Codul muncii, potrivit cărora drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, acestea fiind protejate de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Recursul declarat de reclamant nu este întemeiat, deoarece prevederile legale din materia salarizării funcționarilor publici au reglementări numai în privința recunoașterii dreptului reclamanților la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare ca părți componente ale salariului, anume dispozițiile cuprinse în art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată și modificată, fără să existe vreo prevedere legală pentru stabilirea cuantumului celor supli9mente salariale. Tribunalul Brașova constatat corect, în motivarea soluției date, că dreptul reclamanților la cele două suplimente salariale este un drept actual prevăzut în art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată privind statutul funcționarilor publici, din moment ce această lege este în vigoare, cu acest conținut normativ pentru art.31 lit. c și Legea nr.188/1999 republicată și modificată prevede, însă, în cuprinsul art.31 alin.3 că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici". Instanța constată că această din urmă lege, de stabilire a sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici prin care să se stabilească cuantumul și pentru cele două suplimente salariale nu a fost adoptată de autoritățile publice abilitate în plan normativ. Pentru funcționarii publici a fost aplicabilă OG nr.6/2007, ordonanță care "reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare" (art.1). În economia OG nr.6/2007 nu există nicio reglementare explicită pentru cuantificarea acestor două componente salariale, chiar dacă ele sunt prevăzute de plano în Legea privind statutul funcționarilor publici ca fiind părți ale salariului unui funcționar public. Prin urmare, cele două suplimente salariale nu pot fi acordate efectiv, în vreun cuantum, de către instanța de judecată.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială în diferite domenii și în alte situații prevăzute de lege, cum este și cazul funcționarilor publici, unde legiuitorul a prevăzut expres acordarea celor două categorii de sporuri menționate în acțiunea introductivă, precum și incidența art.15 alin.1 și 2 din Constituție privind principiul activității legii, respectiv neretroactivitatea legii, astfel încât un drept consacrat prin lege trebuie respectat de autoritățile statale, trebuie pusă în viață norma juridică cu putere de lege care a consacrat acel drept sau drepturi, pentru a se respecta principiul activității legii și cel al securității juridice.
Însă, instanța de judecată nu are abilitarea constituțională de a dispune în sectorul rezervat altor puteri publice, fiind imperativă respectarea principiului separației puterilor în stat, potrivit art.1 alin.4 din Constituție, precum și cel de respectare a competențelor autonome și exclusive ale celorlalte puteri constituționale. Însă recunoașterea unor drepturi de natură salarială ce sunt expres reglementate de o lege în vigoare intră în atribuțiile constituționale explicite ale instanțelor de judecată, prevederea plății efective și stabilirea cuantumului acestor drepturi de natură salarială fiind atributul altor autorități publice (legislativ, executiv). Existența unei convenții între angajator și angajat în sensul stabilirii cuantumului pentru cele două suplimente salariale enumerate de lege nu poate obliga instanța să constate că angajatorul ar avea obligația legală de a le plăti funcționarilor publici reclamanți în acel cuantum convenit de părți. Existența și respectarea convenției încheiate între angajator și funcționarii publici angajați ține de voința părților semnatare, mai exact de cea a angajatorului ordonator de credite care dă astfel un răspuns solicitărilor pe care funcționarii publici angajați i le-a adresat în materie salarială, fără a putea însă obliga cu ceva instanța de judecată în sensul de a constata că pentru cele două suplimente salariale ar exista un cuantum stabilit convențional de angajator și angajat. Instanța nu poate fi ținută, în această materie, decât de prevederile legale aplicabile, prevederi legale la care instanța are obligația de a se raporta în materia salarizării funcționarilor publici.
În consecință, recursul declarat de sindicatul reclamant în numele funcționarilor publici membri de sindicat urmează a fi respins, iar sentința atacată va fi menținută, cu completarea motivării potrivit celor de mai sus.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant Sindicatul Liber din Rețeaua Sanitar-Veterinară B, împotriva sentinței civile nr.516/CA/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. /26.11.2009
Dact./27.11.2009/4 ex.
Jud.Fond.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
