Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 694/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 694/ Dosar nr-
Sedința publică din 27 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Socială B împotriva sentinței civile nr. 487/CA din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic nr.118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sent.civ. nr. 487/CA/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele: s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul,în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B și în consecință:
S-a anulat decizia nr. 1367/04.08.2008 și decizia nr.1398/07.11.2008 emise de intimată; a obligat intimata să emită decizie prin care să acorde reclamantului drepturile recunoscute de prevederile nr.OUG 6/2008, respingându-se restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 01.08.2008 reclamantul a formulat cerere către pârâta DIRECȚIA ȘI SOCIALE B,înregistrată sub numărul C 1754 pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile din Decretul lege nr. 118/1990.
Prin Decizia nr. 1367/04.08.2008 pârâta a respins cererea reclamantului, motivându-se că art. 10 din Decretul Lege nr. 118/1990 de acordare a unor drepturi persoanelor care au participat la evenimentele din 15 1987 de la B,a fost abrogat de art. III din OUG nr. 6/2008.
Reclamantul a contestat administrativ această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004,contestație înregistrată sub nr. C 2133/16.09.2008 și prin Decizia nr. 1398/07.11.2008 pârâta a respins contestația menținând motivarea din decizia contestată..
La soluționarea acțiunii s-a avut în vedere dispozițiile acestui act normativ - art.19 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008, potrivit cărora "constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că reclamantul a fost unul dintre participanții la revolta muncitorească din 1987, in urma căreia acesta a cercetat potrivit tabelului emis de CNSAS poziția 17. Urmare a participării active la revolta muncitorească anticomunistă din 1987 reclamantul a fost reținut timp de două zile pentru cercetări și ulterior până în decembrie 1989 verificat de către Securitate sau organele de miliție,neavând posibilitatea de a părăsi localitatea de domiciliu decât cu anunțarea prealabilă a autorităților ceea ce echivalează cu stabilirea unui domiciliu obligatoriu.
Această stare de fapt a fost confirmată de declarațiile martorilor și.
Ar fi inechitabil, împotriva spiritului Legii nr. 341/2004, discriminatoriu și contrar dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie excluși participanții la evenimentele din 1987 de la beneficiile recunoscute prin Legea recunoștinței printr-o interpretare restrictivă a prevederilor legale,cu atât mai mult cu cât în preambulul OUG nr. 6/2008 se menționează că la adoptarea ordonanței s-a plecat de la imperativul acordării unor reparații morale și materiale care să compenseze,măcar în parte,pierderile și suferințele acestor persoane.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege citat anterior, astfel că reclamantul a dovedit temeinicia cererii sale în sensul că acesta este o persoană care a avut de suferit in urma evenimentelor din 1987. Instanța a avut în vedere și soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cauza Beian împotriva României.
În acest context,motivarea intimatei privind abrogarea art. 10 din Decretul Lege nr. 118/1990 de acordare a unor drepturi persoanelor care au participat la evenimentele din 15 1987 de la prin art. III din OUG nr. 6/2008 nu este pertinentă,intimata având obligația de a analiza cererea petentului prin prisma prevederilor OUG nr. 6/2008
Prin urmare s-a admis în parte acțiunea și s-a anulat Deciziile nr. 1367/04.08.2008 și nr. 1398/07.11.2008 emise de intimata Direcția De Muncă Și Socială B și a fost obliga intimata la emiterea unei hotărâri prin care să acorde reclamantului drepturile prevăzute de nr.OUG 6/2008.
În ce privește pretenția reclamantului de recunoaștere a drepturilor prevăzute de nr. 118/1990 instanța le-a respins având în vedere incidența în speță a prevederilor OUG nr. 6/2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului. În motivarea recursului declarat, recurenta pârâtă a arătat că Decizia B nr.1398/07.11.2008 este legală, instanța de fond admițând în mod greșit acțiunea reclamantului, instanța de fond acordând reclamantului altceva decât acesta a cerut, anume întemeierea cererii pe prevederile art.10 din Decretul-Lege nr.118/1990, în timp ce Tribunalul a acordat reclamantului drepturi conform OUG nr.6/2008, fără a preciza în dispozitivul sentinței atacate încadrarea juridică a situației de fapt deduse judecății. Recurenta mai arată că sentința nu ar putea fi pusă în aplicare și că art.10 din DL nr.118/1990 a fost abrogat prin art.III din OUG nr.6/2008, astfel că nu mai există aceste drepturi speciale și pentru persoanele care au participat la evenimentele din 15 1987 de la
În întâmpinarea depusă la dosar, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței atacate, arătând că a fost supus unor verificări, cercetări, audieri, în perioada 1987-decembrie 1989 de către organele de represiune ale miliției și securității, reclamantul figurând pe lista persoanelor cercetate pentru evenimentele din 15 1987 din B, listă întocmită de fosta securitate comunistă (dosar nr.52 la CNSAS).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs urmează a respinge recursul ca neîntemeiat, menținând sentința atacată.
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, obiectul cererii reclamantului îl constituie aplicarea prevederilor favorabile din DL nr.118/1990 așa cum a fost modificat și completat, deci implicit aplicarea prevederilor cuprinse în OUG nr.6/2008 de completare și modificare a Legii nr.341/2004, adică recunoașterea calității de persoană care a avut de suferit de pe urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987, cu consecințele legale corelative. Reclamantul a depus la dosar acte doveditoare, din care rezultă fără dubiu că reclamantul a fost unul dintre participanții la revolta muncitorească din 1987 din B, în urma căreia intimatul reclamant a fost cercetat potrivit tabelului emis de către CNSAS, pct.17 (fila 37 dosar fond).
Instanța de fond a ascultat martorii, care confirmă susținerile reclamantului intimat în sensul că a fost reținut și cercetat de Securitate și de pentru participarea la revolta muncitorească de la B, în 1987, respectiv că a participat activ la revolta muncitorească din 1987 din De asemenea instanța de fond a reținut corect faptul că instituția pârâtă avea obligația să dea curs cererii reclamantului, să o soluționeze potrivit legislației în vigoare, anume OUG nr.6/2008 de completare și modificare a Legii nr.341/2004, unde art.18 alin.1 și art.19 menționează explicit constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B, stabilind anumite condiții pentru acordarea drepturilor prevăzute de legea specială în acest sens. Instanța nu poate reține apărarea recurentei referitoare la abrogarea art.10 din DL nr.118/1990, întrucât situația persoanelor care au participat la revolta din 1987 din B nu a rămas nereglementată, ci ea este supusă regimului juridic stabilit prin OUG nr.6/2008 de completare și modificare a Legii nr.341/2004, act normativ special pentru această categorie de persoane, pe baza căruia recurenta pârâtă trebuia să soluționeze cererea reclamantului. Nici motivarea că sentința nu poate fi pusă în aplicare nu poate fi reținută de instanța de recurs, deoarece, așa cum am expus mai sus, regimul juridic al persoanelor participante la revolta muncitorească din 1987 din B este stabilit în mod expres prin OUG nr.6/2008, reclamantul având calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, în sensul dat de art.18 alin.1 și art.19 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008. Modul de aplicare a OUG nr.6/2008 de completare și modificare a Legii nr.341/2004 este de asemenea reglementat în cuprinsul acestui act normativ, iar drepturile efectiv recunoscute au de asemenea reglementare expresă în art.21 din OUG nr.6/2008, dispoziții legale pe care recurenta pârâtă are obligația legală de a le respecta, de a le aplica în concret cu privire la persoana reclamantului.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond că nerecunoașterea drepturilor cu caracter eminamente compensator stabilite prin OUG nr.6/2008, Legea nr.341/2004 ar reprezenta o discriminare față de ceilalți luptători anticomuniști din 1987 cărora le-au fost recunoscute drepturile. Curtea apreciază că instanța de fond a judecat corect fondul cauzei, recunoscând reclamantului dreptul de a beneficia de prevederile cu caracter reparator ale OUG nr.6/2008. Instanța de recurs constată că în cauză are incidență și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra România cu privire la interzicerea practicilor discriminatorii în materia recunoașterii de drepturi pe cale judecătorească pentru persoane aparținând acelei categorii de destinatari ai unei legi speciale, cum este și cazul OUG nr.6/2008, respectiv a DL nr.118/1990 și a celorlalte acte normative care au modificat și completat legislația reparatorie din domeniul persecuțiilor aplicate cetățenilor români de către regimul comunist.
Prin urmare, urmează ca recursul declarat de pârâtă să fie respins, menținându-se sentința atacată, cu completarea motivării potrivit celor de mai sus.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva Sent.civ. nr. 487/CA/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red./27.11.2009
Dact./3.12.2009/4 ex.
Jud.Fond:
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
