Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 718/CA/2009
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius Ionel
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de -DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S în numele și pentru AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.49/CA/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocata reclamantei intimate depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantei intimare solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în concluziile scrise și expuse oral. Susține că instanța de fond a apreciat în mod corect că voința legiuitorului nu este de a sancționa depunerea situațiilor peste termen ci doar neprezentarea acestor situații centralizatoare. Din punct de vedere juridic, îndeplinirea cu întârziere a unei obligații nu echivalează cu neîndeplinirea acesteia, iar Normele de aplicare ale Codului fiscal nu prevăd vreo sancțiune pentru prezentare cu întârziere a situațiilor centralizatoare ci doar o sancțiune pentru neprezentare și nici nu era posibil acest lucru, atâta timp cât Legea nr.571/2003 nu are o asemenea dispoziție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată la ribunalul Sibiu sub dosar nr-
Prin acțiunea în contencios administrativ -fiscal înregistrat la ribunalul Sibiu la nr-, reclamanta Unitatea De Asistență Medico - Socială Sac hemat în judecată, pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, solicitând ca prin hotărârea judecătoreasă ce se va pronunța:
- anularea Deciziei nr. 106/22.09.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu
- anularea Deciziei de impunere nr. 7/26.08.2008 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 7486/21.08.2008 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu
În motivarea acțiunii, se susține, în esență că, Raportul de Inspecție Fiscală nr. 7486/2008 întocmit în urma inspecției fiscale parțiale efectuate în perioada 06.08.2008 - 21.08.2008, în domeniul accizelor la sediul reclamantei, precum și Decizia de nr. 7/2008 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată reprezentând accize în cuantum de 22.867 lei și majorări de întârziere acciză în cuantum total de 10.259 lei, pentru neîndeplinirea obligației stipulată la punctul 23.7 alin. 14 din HG 44/2004 sunt nelegale, întrucât, pe de o parte, reclamanta a depus aceste situații prevăzute de alin. 14, chiar dacă s-a depășit termenul prevăzut de legiuitor, legiuitorul nesancționând depunerea situațiilor peste termen, ci doar neprezentarea acestor situații centralizatoare, iar pe de altă parte, Legea Nr. 571/2003 nu prevede obligația de a depune situațiile centralizatoare trimestrial, iar normele metodologice de aplicare nu prevăd vreo sancțiune în caz de prezentare cu întârziere a situațiilor centralizatoare, ci doar o sancțiune pentru neprezentare.
În drept, se invocă dispozițiile art. 201 din Legea nr. 571/2003, art. 205 și următoarele Cod Procedură Fiscală, HG nr. 44/2004 pct. 23.7 alin. 14, 15 și 17.
La termenul de judecată din 10 decembrie 2008, reclamanta a depus la dosar o completare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei de nr. 7/26.08.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin sentința nr.49/CA/21.01.2009 Tribunalul Sibiua admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.7/2001 a pârâtei 1 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
S-a admis acțiunea reclamantei, s-au anulat actele atacate Decizia nr.106/2008 a Sibiu, Decizia de impunere nr.7/2008 și Raportul de inspecție fiscală nr.7486/21.08.2008 ale pârâtei 1.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta beneficia pentru cantitățile de combustibil accizabil achiziționat de pe piața internă în perioada 2007 - 2008 de scutire de la plata accizelor conform art.201 lit.k Cod fiscal, potrivit autorizațiilor de utilizator final nr.2/29.01.2007 și nr.2/6.03.2007. Faptul că a depus cu întârziere situația centralizatoare privind cantitățile de produse energetice achiziționate în decursul unui trimestru, cantitățile utilizate și stocul rămas neutilizat, a apreciat instanța nu atrage sancțiunea prevăzută în art.23.7 din nr.HG44/2004 de plată a accizelor aferente acestor produse în lipsa anulării autorizației de utilizator final, sancțiunea poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind nedepunerea situațiilor și anularea autorizației de utilizator final.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și Sibiu pentru și în nume propriu, solicitând a se dispune modificarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantei, cu consecința păstrării actelor administrativ fiscale atacate.
În esență, recurentele susțin că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legii, ale normelor metodologice de aplicare a art.201 lit.k Cod fiscal cuprinse în art.23 pct.7 alin.14 și 15 din nr.HG44/2004, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă. Astfel, recurentele apreciază că acest text de lege trebuie interpretat în sensul că depunerea cu întârziere (peste data de 15 lunii următoare trimestrului ce s-a încheiat) a situațiilor centralizatoare echivalează cu anularea autorizației de utilizator final și astfel trebuie calculate și plătite accizele de care utilizatorul a fost scutit, existând o opțiune a organului de control între anularea autorizației și plata accizelor, cu atât mai mult cu cât reclamanta a recunoscut că a depus cu întârziere situația centralizatoarea produselor energetice.
În mod greșit s-a dispus și suspendarea executării actelor fiscale, nefiind îndeplinite condițiile art.14 din Legea nr.554/2004, cât și lipsa consemnării cauțiunii prevăzută de art.215 Cod pr.fiscală.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare, însă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța a interpretat corect prevederile legale.
Recursurile pârâtelor sunt nefondate potrivit următoarelor considerente:
Așa cum rezultă din raportul de control fiscal încheiat la 21.08.2008, reclamanta este instituție medicalo - socială, iar în perioada 2007 - 2008 desfășurat activități privind achiziționarea de pe piața internă a produsului accizabil - combustibil pentru care a beneficiat de scutire de la plata accizelor, fiindu-i emise autorizația de utilizator final nr.2/24.01.2007, în baza căreia reclamanta a achiziționat 4,980 t combustibil și autorizația de utilizator final nr.2/06.03.2007 în temeiul căreia a achiziționat 16.057 t conbustibil. La sfârșitul anului 2007 reclamanta nu a mai deținut în stoc produsul autorizat.
S-a reținut că reclamanta a depus la 25.04.2007 situația centralizatoare pentru trimestrul I 2007, iar la data de 07.03.2008 situațiile centralizatoare pentru trimestrul II, III și IV 2007 și trimestrul I 2008.
De remarcat că reclamanta le avea întocmite și înregistrate în propriile evidențe la nr.254/25.04.2007, 656/25.07.2007, nr.696/25.10.2007, nr.60/24.01.2008.
În cauză sunt incidente prevederile art.201 lit.k Cod fiscal, potrivit cărora "Este scutit de la plata accizelor... orice produs energetic achiziționat direct de la operatori economici producători, importatori sau distribuitori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilelor de bătrâni, orfelinatelor și altor instituții de asistență socială, instituții de învățământ și lăcașuri de cult.
Potrivit art.201 alin.2 Cod fiscal "Modalitatea și condițiile de acordare a scutirilor vor fi reglementate prin norme".
De menționat că pentru perioada ianuarie - 2 martie 2007 conform pct.23.7 din Normele metodologice de aplicare a art.201 Cod fiscal aprobate prin nr.HG44/2004 scutirea se acordă în baza autorizației de utilizator final, iar conform pct.23.7.14 " până la data de 15 lunii imediat următoare trimestrului titularii autorizației de utilizator final au obligația să prezinte autorității fiscale emitente a autorizației, o situație centralizatoare privind cantitățile de produse energetice achiziționate în decursul unui trimestru, cantitățile utilizate în scopul desfășurării activităților pentru care se acordă scutirea și stocul de produse energetice rămas neutilizat".
La pct.15 se prevede ca sancțiune pentru neprezentarea situației centralizatoare anularea autorizației și plata accizelor aferente cantităților achiziționate și utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizația.
Acest ultim text normativ a fost corect interpretat și aplicat speței de prima instanță pentru că faptul obiectiv care atrage plata accizelor este neprezentarea situației centralizatoare, ori în speță, situațiile centralizatoare au fost depuse dar cu întârziere.
Mai mult, interpretarea instanței de fond în sensul că plata accizelor este subsecventă anulării autorizației de utilizator final, este corectă pentru că scutirea este condiționată de existența autorizației de utilizator final conform pct.23.7.2 din norme, ori cât timp această autorizație rămâne valabilă, garantează scutire de la plata accizelor pentru cantitățile de produse admise.
În ce privește apărarea pârâtelor recurente că pct.16 din norme reglementează doar două cazuri de anulare a autorizației la lit.a și b, nu poate fi primită, cât timp mai sus la pct.15 este prevăzut un alt caz de anulare a autorizației pentru însă alte motive.
Nu se poate susține nici că în cazul neprezentării situației centralizatoare, organele fiscale teritoriale au opțiunea între anularea autorizației de utilizator final și plata accizelor de care a fost scutit titularul autorizației căci textul normativ este clar și impune aplicarea cumulativă a celor două "neprezentarea situației centralizatoare atrage anularea autorizației și plata accizelor" nefiind prevăzute ca sancțiuni alternative pentru care ar fi trebuit ca formularea să fie "anularea autorizației sau plata accizelor".
În ce privește soluționarea cererii de suspendare o singură critică este fondată și anume că suspendarea actului administrativ fiscal este condiționată de plata unei cauțiuni în condițiile art.215 Cod pr.fiscală, însă neachitarea acesteia nu mai poate fi remediată, cât timp recursul a fost soluționat la primul termen de judecată, la care de altfel efectele suspendării au încetat. Celelalte motive nu sunt fondate, căci în mod corect instanța de fond a admis cererea de suspendare, apreciind îndeplinite cerințele art.15 raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, păstrarea soluției instanței de fond de admitere a acțiunii confirmă bănuiala văditei nelegalități a actului, existând un caz bine justificat, iar în ce privește condiția pagubei iminente de asemenea, în mod corect instanța a apreciat că prin executarea acestor accize și a majorărilor de întârziere s-ar fi produs o perturbare a cheltuielilor bugetare ale reclamantei.
Cum nu sunt incidente motive de modificare a hotărârii conform art.304 pct.7 și 9, art.304/1 Cod pr.civilă, instanța va respinge ca nefondate recursurile pârâtelor în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, păstrând hotărârea instanței de fond ca legală.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S în numele și pentru AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței nr.49/CA/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.
2 ex./05.06.2009
Jud.fond -
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
