Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 720/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 720/ Dosar nr-
Sedința publică din 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice - ANAF în teritoriu pentru Administrația Finanțelor Publice Z împotriva sentinței civile nr. 724/CA din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009, apoi pentru data de 2 noiembrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 724/CA/30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Orașului Z și în consecință:
S-a dispus anularea actelor administrative încheiate de pârâtă privind stabilirea taxei auto speciale pentru autoturismul reclamantului marca Ford model Focus 1,8 cu nr. înmatriculare -; s-a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 3.634 RON, taxă specială auto cu dobânda legală aferentă de la 30.06.2009 până la restituirea efectivă și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 42 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâta invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța constată că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc. ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 instanța de fond reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Instanța de fond a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța de fond a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța de fond a admis cererea astfel cum a fost formulată dispunând anularea actelor administrative nelegale și a obligat pârâta la restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare.
Suma restituita urmând a fi actualizata in raport cu dobânda legală de la data plătii efective, deoarece numai în acest mod reclamantul va fi despăgubit integral.
În ceea ce privește cererea de anulare a adresei, a fost respinsă excepția inadmisibilității acestui petit neputându-se reține că acest act nu produce efecte juridice.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamant constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice - ANAF, pentru Administrația Finanțelor Publice Z, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat greșit natura juridică a taxei de primă înmatriculare achitată de reclamant.
Aceasta a susținut că adresa nr. 5350/30 martie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Z nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice.
Referitor la restituirea sumei de 3634 lei, achitată ci titlu de taxă de primă înmatriculare, recurenta a susținut că intimatul avea obligația achitării acesteia la înmatricularea autoturismului în temeiul art. 2141și urm. Din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Recurenta a precizat că organele fiscale nu aveau posibilitatea legală de a restitui această taxă, având în vedere prevederile art. 117 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură Fiscală.
Aceasta a mai susținut că invocarea prevederilor art. 148 alin.2 din Constituția României și ale art. 90 din Tratatul Comunităților Europene nu au relevanță în cauză având în vedere că taxa de primă înmatriculare este reglementată de un act normativ cu caracter special.
Recurenta a precizat că la data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 care stabilește regimul juridic și al sumelor de bani plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare pe baza dispozițiilor legale în vigoare la data plății față de taxa pe poluare aplicată reclamantului.
Recurenta a criticat și faptul că instanța de fond a dispus acordarea dobânzii legale de la data de 30.06.2009 până la restituirea efectivă a taxei de primă înmatriculare.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că taxa de primă înmatriculare nu a fost achitată "benevol", ci pentru a putea înmatricula autoturismul achiziționat.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 724/CA/30 iunie 2009 Tribunalului Brașov este nefondat.
Referitor la excepția inadmisibilității, invocată de recurentă, Curtea constată că aceasta este nefondată, instanța de fond dispunând anularea actelor administrative încheiate de pârâtă privind stabilirea taxei auto speciale pentru autoturismul reclamantului marca Ford, model focus 1,8, cu număr de înmatriculare -. actele prin care s-a stabilit această taxă, precum și răspunsul dat la cererea de restituire a acesteia sunt acte administrativ fiscale astfel cum rezultă din definiția acestora dată de art.41 din nr.OG92/2003 potrivit căreia " În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare.
Curtea constată că în speță instanța de fond în mod corect a aplicat prevederile Tratatului Comunității Europene, fiind consacrată preeminența dreptului comunitar prin art. 148 din Constituție.
România s-a angajat să respecte și să pună în aplicare obligațiile ce decurg din dreptul comunitar.
Tratatul instituind Comunitatea Europeană se bucură de aplicabilitatea directă în dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementările naționale contrare, indiferent de caracterul acestora general sau special
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
La această concluzie a ajuns și Curtea de Justiție a Comunităților Europene, care a susținut că "o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Această taxă de primă înmatriculare a autoturismelor second-hand achiziționate din țările Uniunii Europene are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care achiziționează un autoturism deja înmatriculat în România și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic achiziționat din țări membre în România se constată existența unei discriminări.
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
În mod corect instanța de fond a concluzionat că taxa achitată de reclamantul este nedatorată și a dispus restituirea acesteia, precum și dobânda legală, făcând aplicarea principului "restitutio in integrum".
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Z, reprezentată de B, reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice - Fîmpotriva sentinței civile nr. 724/CA/30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Z, reprezentată de B, reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice -, (cu sediul în), împotriva sentinței civile nr. 724/CA/30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red./10.12.2009
Dact./21.12.2009/4 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
