Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 730/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.730/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F și de către chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței civile nr.514/CA din 6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr 514/CA/06.05.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii, invocată din oficiu și, în consecință,a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului G în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș.
A admis acțiunea reclamantului G în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, sub aspectul petitului 2 și 3 și, în consecință, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5.439 lei, dobânda legală aferentă începând cu data de - și până la achitarea efectivă și suma de 671,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare in garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș a Administrației Fondului pentru Mediu și, în consecință,a obligat chematul în garanție să vireze în fondurile Administrației Finanțelor Publice Făgăraș suma de 5.439 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 04.06.2009, instanța de fond a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în practicaua, motivarea și dispozitivele sentinței civile mai sus menționată, dispunându-se că, în loc de G să se treacă G.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin cererea introductivă, reclamantul Gac hemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, solicitând anularea actului administrativ emis cu ocazia achitării taxei de poluare, chitanța nr. -/12.12.2008 și obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare.
Din motivarea acestei acțiuni, s-au reținut următoarele:
- reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism Opel pentru înmatricularea căruia a trebuit sa plătească taxa de poluare, iar ulterior a solicitat restituirea acesteia, cerere care a fost respinsă prin adresa nr 7485/02.02.2009, motivat că nu există temei legal pentru restituire;
- taxa încalcă art 25 din Tratatul de aderare a României la UE, care interzice taxele de import, de export sau pe cele cu efect echivalent; din analiza aplicării taxei, rezultă că ea este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in statele UE și reînmatriculate in România, in timp ce pentru mașinile deja înmatriculate in țară, la noua înmatriculare, taxa nu mai este percepută. Prin aceste norme se încalcă principiile egalității în drepturi și principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne;
- în drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr 554/2004, art 90 al 1 din TCE, art 148 al 2 și 4 din Constituție, art 1084, 1082 Cod Civil.
În dovedire, reclamantul a depus adresa de răspuns emisă de pârâtă, chitanța Seria - nr - și acte privind proveniența autoturismului.
A fost avută în vedere și poziția exprimată de pârâtă prin întâmpinare, respectiv aceea de respingere a acțiunii, motivată de aceea că cererea de restituire formulată de reclamant nu are suport legal, întrucât, pe de o parte, aceasta nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal, în înțelesul art 41 din OG 92/2003, iar pe de altă parte, legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia. Singurele dispoziții care prevăd posibilitatea restituirii sunt cuprinse în art 117 al 1 OG 92/2003, cererea reclamantului neîncadrându-se În niciuna dintre situațiile vizate de acest text legal.
De asemenea, s-a avut în vedere cererea prin care pârâta a chemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, întemeiate pe faptul că taxa de poluare se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de această autoritate, iar în drept pe dispozițiile art 60-63 cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr 112/1995.
Prin întâmpinare, această parte aas olicitat respingerea acțiunii, arătându-se, în esență, că taxa de poluare respectă legislația comunitară.
La termenul de judecată din data de 04.05.2009, instanța de fond, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților, excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii, având în vedere că acesta nu reprezintă un act administrativ, cum este definit de dispozițiile art 2 lit C din Legea nr 554/2004 și nici un act fiscal, în accepțiunea prevăzută de art 41 cod procedură fiscală. Astfel că, apreciindu-se că această excepție este o chestiune ce ține de fondul cauzei, a fost unită cu fondul.
Ca urmare, s-a stabilit de către prima instanță, relativ la această excepție, că acțiunea reclamantului este inadmisibilă și urmează a fi respinsă cu această mențiune, față de considerentele mai sus expuse.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a stabilit următoarele:
- conform dispozițiilor art 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art 3 și 9;
- dispozițiile art 90 par 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare;
- Hotărârea CEJ dată în cauza Weigel vs. fr în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre;
- rostul reglementării instituite prin dispozițiile art 90 par 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone; cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România;
- deși pârâta invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, prima instanță a constat că în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date în cauzele /Enel și;
- principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2;
- România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană;
- revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate, cu ocazia reînmatriculării in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară;
- în aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor in România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută; se aduce atingere în acest mod prevederilor art 90 par 1 din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța de fond a apreciat că art 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei;
- achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate;
- reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire; s-a apreciat că în cauză există un refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior;
- într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia;
- din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare;
- în astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză;
- s-a apreciat admisibilă și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare;
- cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art 124 OG92/2003 întrucât dispozițiile legale in baza cărora a fost încasată taxa de poluare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale ( și nu cele speciale prevăzute de OG 92/2003) în materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei, și nu doar de la data la care s-a solicitat restituirea acestei taxe; de altfel, neexistând nicio notificare efectuată prin executor judecătoresc, nu există nici un argument legal in baza căruia să se acorde dobânda de la data la care s-a solicitat restituirea taxelor;
- cu privire la cererea de chemare in garanție, având în vedere dispozițiile art 60 cod procedură civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, s-a admis cererea și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma reprezentând taxa de poluare ( sumă solicitată de pârâtă).
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Prima recurentă a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând admiterea recursului cu consecința modificării sentinței civile atacate și a respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Criticile aduse au vizat următoarele aspecte:
Prima instanță a făcut aplicarea greșită în cauză a dispozițiilor art 90 par 1 din Tratatul Comunității Europene.
Pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat, reclamantul avea posibilitatea achitării taxei de poluare în România, potrivit dispozițiilor art 50/2008, act normativ în vigoare la data înmatriculării și care nu a fost declarat neconstituțional și, totodată, a fost acceptat de către instituțiile abilitate ale Comunității Europene.
OUG nr 50/2008 a înlocuit prevederile din codul d e procedură fiscală privind taxa de primă înmatriculare, prevederile acestui act normativ fiind respectate de către reclamant la data înmatriculării autoturismului în România.
Recurenta consideră că solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresată organului fiscal nu este întemeiată și nu are suport legal, legiuitorul nereglementând posibilitatea restituirii acesteia. Plata acestei taxe are caracter imperativ și nu poate fi restituită decât în anumite situații expres și limitativ prevăzute de lege, conform art 117 din OG nr 92/2003.
Având în vedere că taxa de poluare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect și legal în practică dispozițiile OUG nr 50/2008, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia. În acest context, s-a arătat că nu se poate critica atitudinea organelor fiscale de a încasa taxa întrucât această activitate face parte dintre atribuțiile stabilite de actele normative de organizare și funcționare a acestora.
S-a mai susținut că în prezenta cauză ne aflăm în prezența unor acte normative cu caracter special în materie fiscală care se aplică cu precădere față de actele normative invocate de reclamant.
De asemenea, s-a mai arătat că reclamantul nu a fost lipsit în mod nelegal de sumele de bani achitate cu titlul de taxă de poluare, întrucât aceasta este stabilită printr-un act normativ și reprezintă o condiție pentru înmatricularea unui autoturism în România, reclamantul efectuând plata benevol.
Împotriva României nu au fost declanșate nici un fel de proceduri privitor la taxa de poluare, iar formula de calcul a acestei taxe a fost instituită prin OUG nr 50/2008, acceptată de către Comisia Europeană. Față de această acceptare, s-a apreciat că instanța de judecată a admis în mod greșit acțiunea prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art 90 par 1 din Tratatul Comunității Europene, taxa de poluare fiind aplicată în 16 state ale UE.
Cea de a doua recurentă a criticat hotărârea atacată arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea legii și fără temei legal, invocând în acest sens dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă. În acest sens, s-au arătat următoarele:
Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, respectiv a unui mecanism economico-financiar bazat pe principiul "poluatorul plătește", care urma să fie aplicată cu ocazia primei înmatriculări a tuturor autovehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât și în cazul celor rulate, achiziționate în afara țării, dar și celor produse în România. Guvernul României a susținut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule începând cu data de 01.01.2007. Parlamentul României a decis instituirea unei tace speciale care, în conformitate cu prevederile art 214/1-214/3 din Legea nr 571/2003 era plătită de orice persoană fizică sau juridică ce înmatricula pentru prima dată în România un autoturism sau autovehicul.
Față de acest sistem de calcul instituit de codul fiscal, Comisia Europeană, prin avizul motivat din data de 28.11.2007, a considerat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunității Europene în sensul că se aplică un regim discriminatoriu pentru autoturismele second hand achiziționate din alte state membre, invitând România sa adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menționat în termen de 2 luni de la primirea acestuia.
Ca urmare, s-a propus abrogarea articolelor din codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României menținându-și poziția că trebuie evidențiată diferența dintre mașinile high și low poluatoare și a propus în acest sens un proiect de ordonanță.
Raportat la cerințele Comisiei Europene care nu a contestat instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, a fost aprobată OUG nr 50/2008, act normativ acceptat de Comisie ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar.
Această ordonanță stabilește măsuri ce corespund pe deplin prevederilor art 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvernul României, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, ia pentru autovehiculele noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Câtă vreme Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr 50/2008 corespunde normelor comunitare, nu poate fi primită critica potrivit cu care prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxa contravine dispozițiilor art 90 din Tratatul Comunității Europene.
Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată la 29.01.2009 urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art 90 din Tratat.
Potrivit jurisprudenței CEJ, articolul 90 primul paragraf al Tratatului este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Curtea a considerat ca fiind contrară aceluiași articol perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehicule de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, depășește valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea autovehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Pentru aplicarea art 90 din Tratat este necesar a se lua în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză ( Hotărârea din 22 martie 1977, 74/76, Hotărârea din 11 decembrie 1990, Coisia/Danemarca, C-47/88, Hotărârea Nunes ). Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt net superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
S-a mai arătat în acest context că în jurisprudența Curții Europene de Justiție s-a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea. Într-adevăr, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală ( hotărârile mai sus menționate, și Weigel ).
Compatibilitatea cu art 90 CE a unui sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale presupune ca proprietarul unui astfel de vehicul să aibă posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul forfetar în cazul acestui vehicul cu scopul de a demonstra ca aceasta are ca rezultat o impozitare superioară valorii taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național ( Hotărârea Tulliasiamies și ).
Ca urmare, recurenta a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea celor trei recursuri, fiind invocate aceleași motive ca cele din cuprinsul acțiunii introductive.
În recurs intimatul reclamant Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicita respingerea recursurilor formulate arătând în esență că OUG nr 50/2008 este contrară art 90 din Tratatul CE întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat membru, favorizând astfel vânzarea autoturismelor noi produse în România.
S-a mai arătat că după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor ( hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl finanze dello Stato ).
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamantul Gaa chitat o taxă de poluare în cuantum de 5.439 lei în scopul de a putea înmatricula autoturismul marca Opel Vectra TIP //VECTRA-B achiziționat din Germania. Ulterior, prin cererea adresată Administrației Finanțelor Publice B, a solicitat restituirea acestei taxe. Pârâta a răspuns prin adresa nr 7485/02.02.2009 prin care a refuzat restituirea taxei.
În primul rând, se impune a se preciza relativ la critica adusă de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice B cu privire la greșita aplicare în cauză a prevederile Tratatului Comunității Europene, că aceasta este neîntemeiată întrucât preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin OUG nr 50/2008, noua taxa introdusa prin acest act normativ, denumită " taxă de poluare ", are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 iulie 2008, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Potrivit OUG nr. 50/2008 însă, principiul "poluatorul plătește" este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat după 1 iulie 2008, al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, deși autoturismul său poluează, proprietarul autoturismului înmatriculat în 2006 nu plătește nimic.
Această taxă de poluare este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art 90 din TCE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Apărările primului recurent privind modificările aduse în planul acestei taxe impusă ca o condiție a primei înmatriculări în România care vizează conformitatea cu dreptul comunitar nu au în vedere faptul că există în continuare situații similare ale autoturismelor sau autovehiculelor de proveniență diferită, respectiv România sau state membre UE, care primesc prin OUG nr 50/2008 regimuri juridice diferite sub aspectul obligării sau nu la plata taxei de poluare.
Astfel cum se arată în jurisprudența CEJ, articolul 90 TCE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă "impunere internă de taxe" ca sintagmă folosită în cuprinsul art 90 TCE, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin OUG nr 50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că, raportat si la rațiunea impunerii taxei de poluare bazată pe principiul "poluatorul plătește", nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CEJ ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Pentru toate aceste considerente, criticile privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art 90 TCE și, ca urmare a conformității taxei de poluare instituită prin OUG nr 50/2008 cu acestea, vor fi respinse.
De asemenea, nu se poate sancționa prin respingerea acțiunii faptul că reclamanta a înțeles să plătească benevol taxa de primă înmatriculare, condiție fără de care nu putea obține înmatricularea autoturismului. De altfel, așa cum în mod corect a argumentat prima instanță, în cauză este aplicabil principiul de drept comunitar, potrivit cu care taxele percepute de un stat membru ce contravin dreptului comunitar, trebuie restituite.
Fiind vorba despre căi de atac promovate în condițiile art 304/1 cod procedură civilă, se impune a se mai preciza că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art 1082 rap la art 1084 cod civil, întrucât, fiind vorba despre o taxă nedatorată, reclamanta are dreptul la restituirea prejudiciului suferit prin aplicarea dobânzii legale la suma restituită începând cu data de la care nu a mai beneficiat de taxa nedatorată. Față de rațiunile restituirii sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, norma aplicabilă în cauză cu privire la dobânda legală este cea de drept comun prevăzută de art 3 al 3 din OG nr 9/2000.
În mod corect prima instanță a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art 60 și 61 cod procedură civilă și față de dispozițiile art 1 OUG nr 50/2008 privind titularul bugetului la care se face venit suma încasată cu titlu de taxă de poluare.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursurile formulate de recurenții Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și Administrația Fondului pentru Mediu.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș cu sediul în Făgăraș,- județ B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu cu sediul în, nr. 294 Corp A sector 6 împotriva sentinței civile nr 514/CA/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Obligă recurentele Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și Administrația Fondului pentru Mediu la plata către intimatul Gas umei de 692, 26 lei cu titlu de cheltuieli în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.11.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- - - - - -
Grefier,
RED./16.12.2009
DACT./18.12.2009/2 ex.
JUD FOND
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
