Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 731/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.731/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.333/CA din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.333/CA/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a respins excepția prematurității formulării acțiunii în ceea ce privește taxa de poluare, invocată de pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, și, în consecință:
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 2.759 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și suma de 8473 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, începând cu data de - (pentru taxa de primă înmatriculare) și, respectiv, - (pentru taxa de poluare) și până la data plății.
De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente: excepția prematurității este nefondată și a fost respinsă având în vedere că prin Decizia 38/04.02.2009, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bar espins cererea formulată de reclamantă cu privire la taxa de poluare. Reclamanta s-a adresat instanței față de refuzul pârâtei de a restitui taxa de primă înmatriculare, refuz manifestat prin adresa nr. 80025A/18.01.2008. In ceea ce privește Decizia nr. 18640A/25.07.2009, instanța de fond a apreciat că acesta nu este un act fiscal în sensul definit de art. 41 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, susceptibil a fi contestat pe calea procedurii reglementate prin dispozițiile art. 205 și urm. din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât înmatricularea unui autoturism nu reprezintă o operațiune obligatorie decât in măsura in care proprietarul dorește punerea in circulație a autoturismului pe drumurile publice.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat restituirea a două taxe achitate, respectiv taxa de primă înmatriculare, plătită la data de -, conform chitanței Seria - nr. - în cuantum de 2.759 lei și taxa de poluare, plătită la data de -, conform chitanței nr. nr. -, in sumă de 8.473 lei.
Cu privire la taxa de primă înmatriculare, potrivit dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule s-a plătit cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Instanța de fond a constatat că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legea nr. 343/2006, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc. ). Această taxă specială s-a datorat cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa în discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, s-a introdus un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor in România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite. În urma acestui demers, cererea a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.686/2008.
Instanța de fond a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. In plus, fiind vorba de un autoturism achiziționat anterior intrării in vigoare a Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, a considera că reclamanta trebuie să achite taxa de poluare înseamnă a admite că efectele acestei ordonanțe sunt retroactive.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( a se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța de fond a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, în temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind restituirea taxei de primă înmatriculare.
In privința taxei de poluare, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei este, de asemenea, fondată. Aceasta taxă a fost instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, care a intrat în vigoare la data de - și a înlocuit, practic, taxa de primă înmatriculare. Ca și taxa de primă înmatriculare, și taxa de poluare se plătește doar în cazul autoturismelor care se înmatriculează pentru prima dată in România, contrar dispozițiilor art. 90 TCE, pentru argumentele expuse cu prilejul analizării taxei de primă înmatriculare. Și prin această taxă de poluare se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută.
Pentru aceste argumente, pârâta a fost obligată și la restituirea taxei de poluare.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât, dispozițiile legale în baza cărora a fost încasată taxa de primă înmatriculare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale ( și nu cele speciale prevăzute de OG 92/2003) în materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxelor, și nu doar de la data la care s-a solicitat restituirea acestei taxe. De altfel, neexistând nicio notificare efectuată prin executor judecătoresc, nu există nici un argument legal in baza căruia să se acorde dobânda de la data la care s-a solicitat restituirea taxelor.
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării acesteia în conformitate cu obiectul și temeiul de drept al acțiuni.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Baa rătat că nstanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura acestuia și că otărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
In fapt, reclamanta s-a adresat instanței de judecată cu o cerere de chemare în judecata întemeiată pe art.1 din Legea 554/2004, solicitând restituirea a doua taxe - taxa de prima înmatriculare de 2.759 RON achitată n baza Codului fiscal, respectiv taxa de poluare în sumă de 8.473 ron stabilită prin decizie de calcul al taxei de poluare, în conformitate cu prevederile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Taxa de poluare are un regim juridic distinct de cel al taxei de primă înmatriculare atât în ce privește modul de stabilire al taxei (prin decizie de calcul), cât și modul de contestare.
Recurenta a precizat că prin cererea nr.41202/4.11.2009 contribuabilul a solicitat organului fiscal restituirea celor doua taxe (cumulate) în cuantum de 11.232 ron. Cererea a fost soluționată prin răspunsul nr.80025/18.11.2008,.
În soluționarea cererii contribuabilului organul fiscal a disjuns cauza și a trimis spre competentă soluționare către Direcția Generală a Finanțelor Publice - Biroul de soluționare a contestațiilor petitul privind taxa de poluare, întrucât aceasta a fost stabilită prin decizie, act administrativ fiscal ce poate fi contestat prin procedura speciala instituita de legiuitor la art.205 și următoarele Cod procedură fiscală.
Deși reclamantul a primit decizia de calcul al taxei depoluare pentru autovehicule (în conținutul căreia se menționa:"prezenta decizie constituie titlu de creanță [.] și poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, contribuabilul a ignorat această procedură preferând să solicite restituirea sumelor prin cererea nr.41202/4.11.2008, ignorând procedura speciala instituita de legiuitor.
Organul fiscal însă a comunicat răspunsul către contribuabil (pentru petitul privind taxa de prima înmatriculare achitată în baza legii) și a sesizat biroul de soluționare a contestațiilor pentru soluționarea petitului reprezentând taxa de prima înmatriculare, stabilită prin decizie de calcul.
Conform art.41 Cod procedură fiscală:" în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Având în vedere faptul că prin decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule s-a stabilit în sarcina contribuabilului o sumă de plată, rezultă fără putință de tăgadă ca acesta este un act administrativ fiscal astfel cum este definit de Codul d e procedură fiscală.
Recurenta a susținut că potrivit dispozițiilor art. 85 coroborate cu disp.art.110 Cod procedură fiscală "impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: - prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri".
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Art.205 Cod procedură fiscală prevede de asemeni:" împotriva titlului de creanță, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativa de atac si nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se considera lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Ținând cont de faptul ca dispozițiile legiuitorului au caracter imperativ, aceasta procedură de contestare pe cale administrativ devine obligatorie, sens în care organul fiscal a procedat in mod corect la soluționarea petitului privind anularea sumelor, soluționându-l prin decizia nr.38/4.02.200, comunicata contribuabilului, dovada fiind depunerea acestei decizii la termenul de judecata din 9.02.2009.
În consecința instanța de fond a asimilat în mod greșit cele două taxe, respectiv taxa de prima înmatriculare - pentru care nu a existat un titlu de creanță, aceasta fiind plătită în baza obligației stabilită de legiuitor, cu taxa de poluare, stabilită de organul fiscal prin titlu de creanță reprezentat de decizia de calcul, emisă în condițiile prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Potrivit art.5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008:"taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele administrației fondului pentru mediu".
Aceste dispoziții denotă diferența dintre cele doua taxe, respectiv taxa de prima înmatriculare achitata in baza Codului fiscal ce se face venit la bugetul de stat si taxa de poluare care se plătește in contul dministrației ondului pentru ediu.
Prin soluția pronunțata instanța de fond a ignorat dispozițiile legiuitorului în materie de contestare a actelor administrativ fiscale, deși aceste dispoziții au caracter imperativ.
În mod greșit însă instanța de fond a soluționat petitele privind cele două taxe de înmatriculare, respectiv de poluare, dispunând restituirea lor fără a dispune și anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit suma de plată.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că "suntem în prezența unui refuz nejustificat de restituire", menționând ca i s-a dat contribuabilului un răspuns prin care cererea a fost respinsă, ignorând faptul că în afara acelui răspuns i s-a pronunțat și o decizie de soluționare a contestațiilor nr.38/4.02.2009, acesta fiind actul administrativ fiscal omis de instanța de fond în pronunțarea corecta a hotărârii judecătorești.
Taxa de poluare a fost stabilita de către Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, completata cu nr. 986 din 30 iunie 2008 pentru aprobarea procedurii privind
stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule care prevede (spre deosebire de taxa de prima înmatriculare) că aceasta se stabilește de organul fiscal prin decizie. Ordinul respectiv
stabilește modelul deciziei precum și modalitatea de contestare, aspect ce nu poate fi ignorat de către instanța de fond, având în vedere ca temeiul de drept în baza căruia se contesta este o lege specială cu caracter derogatoriu de la dreptul comun, respectiv Codul d e pr. fiscală.
Potrivit Legii nr.554/2004:"Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autoritarii publice emitente sau autoritarii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Deși reclamantul s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a doua taxe diferite, acesta nu a respectat procedura instituita de legiuitor pentru contestarea deciziei prin care a fost stabilita cea de-a doua taxa - de poluare, aceasta fiind comunicata contribuabilului.
În conținutul deciziei se menționează în mod expres că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii.
Contribuabilul a încercat prin cererea adresata organului fiscal să evite procedura specială pentru taxa de poluare, solicitând restituirea celor două taxe printr-o simplă cerere, aceasta fiind de fapt procedura de restituire doar pentru taxa de prima înmatriculare care nu prevedea procedura specială de stabilire prin act administrativ fiscal
Recurenta a mai susținut că oluția este greșită si nu poate fi acceptată, creându-se astfel un precedent de care s-ar putea folosi majoritatea contribuabililor ignorând procedura jurisdicțional administrativa de contestare a actelor administrate fiscale.
Recurenta a invocat excepția de prematuritate a petitului privind taxa de poluare având în vedere ca la data introducerii acțiunii reclamantul nu primise decizia de soluționare a contestației, iar ulterior a solicitat ca instanța să pună în vedere reclamantului să precizeze acțiunea în sensul de a indica daca înțelege să conteste respectiva decizie.
Instanța de fond a menționat că decizia de calcul al taxei de poluare nu este un act administrativ fiscal, deși acesta îndeplinește toate condițiile impuse de legiuitor la art.41 Cod procedură fiscală, respectiv de stabilire a unei obligații fiscale.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului d procedură fiscală, Codului fiscal, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, Legea 554/2004 și 986/2008
Intimata reclamantă nu a depus la dosar întâmpinare, dar a formulat concluzii scrise prin care solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Brașov.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.333/CA/23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, este întemeiat în parte.
Referitor la critica formulată de recurenta Administrația Finanțelor Publice B cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute pentru restituirea taxei de poluare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Intimata reclamată a formulat o cerere prin care a solicitat restituirea celor două taxe, cerere ce a fost depusă în termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008, care reglementează procedura de restituire a diferenței achitate între taxa specială de primă înmatriculare și taxa de poluare, respective de la data achitării taxei de poluare.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a respins excepția prematurității invocată de pârâtă, reținând că cererea reclamantei a fost soluționată prin decizia nr. 38/04.02.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea acesteia.
Prin instituirea taxei de primă înmatriculare s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Referitor la taxa de poluare reglementată de nr.OUG 50/2008 Curtea reține că intimata reclamantă a achitat taxa de poluare în cuantum de 8473 lei pentru a-și înmatricula autoturismul marca achiziționat din Germania.
Ulterior, a solicitat Administrației Finanțelor Publice B, prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr.41202 din 4 noiembrie 2008, restituirea acestei taxe, însă autoritatea a refuzat.
Pe cale de consecință, suntem în prezența unui refuz privind cererea persoanei care s-a considerat vătămată într-un drept al său de autoritatea publică, în speță Administrația Finanțelor Publice Făgăraș.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa de poluare reglementată prin dispozițiile art.4 din OUG nr.50/2008, este în contradicție cu dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, precum și jurisprudența pronunțată în aplicarea și interpretarea acestui articol, vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție a produselor naționale în raport cu produsele originare din alte state membre.
În mod corect instanța de fond a reținut că prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și cele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de la plata taxei de poluare, beneficiind de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă "impunere internă de taxe", ca sintagmă folosită în cuprinsul art.90 din Tratatul Comunității Europene, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre a tuturor taxelor vamale și a altor taxe având efect echivalent, prin OUG nr.50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehiculelor rulate importate, provenind din state membre, o taxă care nu se aplică și produselor similare naționale, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale autoturismelor importate și la producerea unui efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor.
În speță, fiind vorba despre un autoturism rulat, importat dintr-o țară, acesta a fost suspus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel taxa ce ar fi trebuit să fie percepută cu ocazia înmatriculării acestui autoturism în România, ar fi trebuit să fie echivalentă cu cea percepută cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de producție națională.
Susținerile recurentelor potrivit cărora dispozițiile cuprinse în OUG nr.50/2008 sunt în acord cu legislația comunitară sunt eronate, având în vedere faptul că această taxă de poluare este contestată de organismele comunitare, fiind în contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Pe cale de consecință, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus restituirea acestor taxe de primă înmatriculare și de poluare, precum și dobânda legală aferentă, făcând aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat, potrivit prevederilor art.1082 și art.1084 Cod civil.
În mod corect, instanța de fond a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice B la plata dobânzii legale aferente sumei încasate în mod nelegal cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, respectiv de taxă de poluare.
Potrivit art.1088 cod civil "la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 333/CA/23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B să plătească reclamantului dobânda legală aferentă celor două taxe achitate, de la data de 4 noiembrie 2008, data formulării cererii de restituire a acestora.
În temeiul art.274, art. 276 Cod procedură civilă, Curtea având în vedere soluția pronunțată în recurs, precum și obiectul litigiului, munca depusă de avocatul ales, termenele de judecată la care acesta s-a prezentat, va obliga recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B să plătească intimatei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, constând în onorariu avocațial, conform chitanței seria -, nr. -/2.09.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, cu sediul în B, nr. 7, Județ B, împotriva sentinței civile nr. 333/CA/23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că data de la care curge dobânda este 4 noiembrie 2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- - - - - -
Grefier,
Red. C - 20.11.2009
Dact. - 23.11.2009/2 ex.
Jud fond. M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
