Contestație act administrativ fiscal. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.732/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
--
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ C împotriva sentinței civile nr.318/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "contestație act administrativ fiscal".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată că:
La data de 31.01.2008reclamanta SC 68 SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă C, solicitând anularea adresele nr. 137/07.01.2008 și nr. 1858/27.02.2008 emise de pârâtă și în consecință să constate dreptul reclamantei de a beneficia de subvenționarea locurilor de muncă în condițiile art. 80 și 85 din Legea nr. 76/2002 pentru angajații, și de la data angajării lor cu obligarea pârâtei la încheierea convențiilor și acordarea subvențiilor de la data angajării susnumiților.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna.
În acest dosar, pe baza probelor administrate, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.318/20.03.2009 a Tribunalului Covasna, prin care a dispus s-a admis acțiunea în contencios formulată de reclamanta 68 în contradictoriu cu pârâta C și în consecință:
Au fost anulate comunicările nr. 137/07.01.2008 și 1858/27.02.2008 emise de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să încheie convenții pentru angajații reclamantei și de la data angajării lor, 05.11.2007 privind dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile de stimulare a angajării forței de muncă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 11.240 lei cu titlul de măsuri de stimulare pentru perioada de un an considerată de la data de 05.11.2007.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 58,95 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta a încheiat contracte individuale de muncă cu numiții și angajați la 5.11.2007 ca absolvenți ai unor instituții de învățământ.
Pentru a beneficia de subvenția reglementată de prevederile art. 85 din Legea nr. 76/2002 reclamanta a solicitat pârâtei să încheie convențiile prevăzute de lege.
Prin comunicările nr. 137/07.01.2008 și nr. 1858/27.02.2008, pârâta a refuzat dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile suplimentare a angajării forței de muncă conform art. 80 și 85 din Legea nr. 76/2002, invocând dispozițiile art. 85/1 din lege având în vedere încetarea contractului de muncă al angajatului înaintea termenului de 2 ani prevăzut de lege, motiv constatat de pârâtă ca fiind imputabil angajatorului așa cum s-a consemnat în procesul verbal de control nr. 16845/05.12.2007.
Însă acest motiv nu subzistă având în vedere Decizia nr. 749 din 11.11.2008 a Curții de APEL BRAȘOV care a admis recursul reclamantei declarat împotriva Sentinței civile nr. 299/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dos. nr- și în consecință a modificat în tot sentința atacată în sensul că, a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta și a dispus anularea Deciziei nr. -/27.12.2007 și a punctelor nr. 1 și 2 din Capitolul III al procesului-verbal nr. 16845/05.12.2007 emise de pârâtă.
În acest context, reclamanta a făcut dovada prin înscrisurile aflate la dosar că la 5.11.2007 a angajat pe numiții și în funcția de tehnician de prelucrare a lemnului cu un salariu lunar de 750 lei aceștia având la angajare statutul de absolvenți a unor instituții de învățământ care îndreptățește reclamanta să beneficieze de măsurile de stimulare și încheierea convențiilor cerute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că cei doi angajați au lucrat efectiv și potrivit art. 54 și 60 din nr.HG 174/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii mai sus arătate, prin urmare, reclamanta este îndreptățită la plata lunară a acestor subvenții de stimulare, cuantumul pretențiilor reclamantei fiind de 11.240 lei astfel cum a fost indicat de pârâtă prin înscrisul depus la dosar.
Constatând îndeplinite condițiile art. 1 și 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost admisă acțiunea reclamantei, a anulat cele două adrese (comunicări), a obligată pârâta să încheie convențiile legale relative la cei doi angajați spre a beneficia de măsurile de stimulare și a obligat pârâta să plătească 11.240 lei cu titlu de măsuri de stimulare pentru perioada de un an considerată începând cu data angajării celor doi angajați 05.11.2007.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, pârâta căzând în pretenții, a fost obligată să suporte cheltuielile de judecată făcute de reclamantă conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs pârâta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respectării acțiunii reclamantei ca neîntemeiate și nelegale.
Hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea greșită a probelor de la dosar și cu încălcarea prevederilor legale.
În acest sens recurenta a invocat faptul că instanța nu a ținut cont de faptul că:
Contestatoarea a încheiat convenția nr.22667/03.10.2005 pentru a beneficia de prevederile art.85 din Legea nr.76/2002 care prevede următoarele:"angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu un salariu minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani".
Contractul individual de muncă nr.-/16.09.2005 al angajatului a încetat la data de 02.07.2007 în temeiul art.55 lit.b din Legea nr,53/2003 - Codul Muncii.
Potrivit prevederilor art.85 ind.1 din Legea nr,76/2002 "angajatorii care beneficiază de subvenționarea locurilor de muncă în condițiile art.80 sau art.85 alin.1 și 2 și care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor încadrate pe aceste locuri de muncă, din motivele prevăzute la art.83 alin.(2), anterior termenelor prevăzute de lege, nu mai pot beneficia de o nouă subvenție din bugetul asigurărilor pentru șomaj pe o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu".
Art.83, alin.(2) din Legea nr.76/2002 prevede că " angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenților, anterior termenului prevăzut la alin.(1), sunt obligați să restituie, în totalitate, agenților pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din următoarele motive:
a)încetarea raportului de muncă în temeiul art.55 lit.b), art.56 lit.c), e) și f) și art.65 din Legea 53/2003, cu modificările și completările ulterioare"
Cu ocazia controlului efectuat de C finalizat cu procesul verbal de control nr.16845/05.12.2007, s-a constatat faptul că societatea a emis dispoziția nr.28/05.07.2007 înregistrată la Inspectoratul Teritorial d e Muncă în data de 06.07.2007 care dispune încetarea contractului de muncă al angajatului în temeiul art.55 lit.b) din Codul Muncii având în vedere acordul conducerii societății.
Recurenta a invocat dispozițiile art.85 ind.1 din Legea 76/2002 și ale art.83 alin.2 din aceeași lege, dispoziții potrivit cărora contestatoarea - societatea reclamantă- nu mai poate beneficia de o nouă subvenție din bugetul asigurărilor pentru șomaj pe o perioadă de 2 ani, de la data încetării raportului de muncă.
Se susține că în mod corect recurenta a respins cererea reclamantei pentru a i se acorda această subvenție și că a respectat prevederile legale din Legea 76/2002.
Motivația instanței de fond pentru admiterea cererii reclamantei este Decizia civilă nr.749/11.2008 a curții de APEL BRAȘOV prin care s-a anulat Decizia Agenției nr.17667/27.12.2007 ( prin care s-a respins contestația la procesul - verbal de control).Instanța de recurs, Curtea de APEL BRAȘOV, a admis recursul reclamantei numai în baza Sentinței civile nr.1034/05.06.2008 a Tribunalului Harghita.
Însă, această soluție este total greșită, deoarece potrivit sentinței menționată, acțiunea formulată de pentru modificarea temeiului de încetare a contractului de muncă din art.55 lit.b) din Codul Muncii, motiv imputabil angajatorului care îl obliga să restituie subvenția ( art.83 alin.(2) din Legea nr.76/2002) în art.79 (demisia) din Codul Munciia fost respinsă.
În mod eronat s-a reținut de către instanță faptul că, prin această sentință s-a modificat temeiul de încetare a contractului de muncă, deoarece acest lucru nu rezultă nici din Sentință nici din alte documente, instanța dispunând respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect ceea ce, în nici un caz, nu poate fi interpretată ca fiind o admitere a acțiunii, așa cum a apreciat Tribunalul Covasna prin emiterea Sentinței a cărei casare o solicităm.
Este evident în aceste condiții faptul că, datorită contractului individual de muncă al angajatului în temeiul art.55 lit.b) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, motivul încetării nefiind modificat, societatea nu mai poate beneficia de o nouă subvenție timp de 2 ani potrivit textelor legale citate mai sus.
Se invocă și faptul că instanța de fond a reținut faptul că reclamanta a făcut dovada că cele două persoane au fost încadrate în muncă, având statutul de absolvenți la data încadrării ceea ce " îndreptățește reclamanta să beneficieze de măsurile de stimulare și încheierea convențiilor cerute de Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare". Faptul că cele două persoane au avut statutul de absolvenți și că au fost încadrate în muncă nu este o condiție suficientă pentru acordarea subvențiilor prevăzute de Legea nr.76/2002.Drepturile prevăzute de lege, se acordă numai dacă sunt întrunite toate condițiile legale, nu numai cele reținute superficial de instanța de fond, una dintre acestea este cea privitoare la încetarea contractului de muncă al persoanelor pentru care s-au acordat subvenții
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și menținerea actelor administrative emise de pârâta C, adresele nr.137/07.01.2008 și nr.1858/27.02.2008 ca fiind legale.
În drept a invocat prevederile art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, art.1201 din Codul Civil, Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea recursului, recurenta a depus Sentința civilă privind pe și SC 68 SRL - Sentința 1034/05.06.2008 a Tribunalului Harghita, prin care s-a respins ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantului de desfacere a contractului de muncă (fila 6 dosar).
Față de recursul declarat de pârâta C, intimata reclamantă SC 68 SRL-, a formulat Întâmpinare (fila 11 - 12 dosar), solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței civile atacată, ca fiind legală și temeinică.
În apărare, în recursul acțiunii a depus anexat la întâmpinare înscrisuri - copii state de plată și declarații depuse de reclamantă la recurentă pe perioada XI.2008 - VI. 2009, ca acte justificative pentru acordarea subvenției solicitate de aceasta (fila 13 - 55 dosar recurs).
În cauză, recurenta a solicitat a se reveni asupra dispoziției de a timbra recursul, deoarece conform art.15 lit.d din Legea 147/1996 este scutită de plata timbrului
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.318/20.03.2009 A Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor de recurs formulate de pârâta C și față de dispozițiile art.83 și art.85 din Legea 76/2002, constată recursul ca nefundat pentru următoarele considerente:
Examinând întreg probatoriu administrat în cauză, se constată că în mod corect și legal a reținut instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecății, pronunțând o hotărâre corectă și legală.
În ce privește criticile formulate de recurentă se rețin următoarele:
Reclamanta a făcut dovada cu înscrisuri justificative în sensul că potrivit legii are dreptul la subvenția solicitată în baza prevederilor art.85 - din Legea 76/2002.
Ca atare, critica recurentei în sensul că hotărârea instanței este greșită, și că nu s-au ținut cont de actele de la dosar și de prevederile legale - adică ale art.83 și 85 din Legea 76/2002, privind ajutorul de șomaj.
Dimpotrivă, hotărârea atacată este în concordanță și cu actele de la dosar și cu prevederile legale invocate ca temei de drept în susținerea recursului, nefiind vorba de încălcarea acestei dispoziții privind sentința civilă atacată.
Faptul invocat de recurentă în sensul că instanța nu a ținut cont de Convenția încheiată de reclamantă, de sentința civilă a Tribunalului Harghita, depuse la dosar, nu poate fi reținut de instanța de recurs, deoarece, în acel dosar nu s-a soluționat cauza pe fond, fiind schimbat temeiul juridic al desfacerii contractului de muncă, cauza a rămas fără obiect.
Ca atare și această critică ca și prima critică vor fi înlăturate ca nelegale.
Se constată, că în ce privește de control încheiat de recurentă privind pe reclamantă, a fost anulat de instanță prin hotărâre irevocabilă, încât nici această critică a pârâtei nu poate fi reținută în sensul că reclamanta a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor Legii 76/2002.
Cât privește persoanele angajate la reclamantă cu contract de muncă, din actele dosarului rezultă că acestea au desfășurat efectiv activitate la reclamantă, fapt ce rezultă din declarațiile depuse la. C (2008 - 2009, înscrisuri de la filele 13 - 54 dosar recurs).
Ca atare nu poate fi reținută critica recurentei în sensul că persoanele pentru care se solicită acordarea subvenției nu au lucrat efectiv la această societate.
Critica recurentei, în sensul că în cauză instanța de fond a admis acțiunea reclamantei prin încălcarea prevederilor art.85 ind.1 din Legea 76/2002, nu poate fi reținută de instanța de recurs deoarece, din probele de la dosar rezultă că reclamanta a făcut dovada cu înscrisuri că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de măsurile de stimulare, astfel că se va înlătura și această critică de recurs.
Nu se poate reține critica recurentei în sensul că hotărârea atacată este greșită, deoarece desfacerea contractului individual de muncă a angajatorului, în temeiul art.55 lit.b din Legea 53/2003 - motivul desfacerii contractului de muncă fiind modificat adică în baza art.79 Codul Muncii, încetarea raportului de muncă prin Demisie, deoarece Legea 76/2002 nu prevede acest temei de drept (art.79 Codul Muncii ) ca fiind o condiție pentru neacordarea subvenției.
În esență se constată că prevederile art.79 Codul Muncii nu intră sub incidența prevederilor art.83 din Legea 76/2002, ca atare nu i se poate imputa angajatorului această situație (demisia).
Ca atare, toate criticile de recurs, vor fi înlăturate ca nelegale,față de cele expuse mai sus, în fapt și în drept.
De altfel, aceste aspecte invocate în recurs au fost susținute și la fond de pârâtă, iar instanța de fond a soluționat corect cauza dedusă judecății având în vedere prevederile legale.
În concluzie, instanța de recurs constată recursul ca nefundat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de C împotriva sentinței civile nr.318/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, care va fi menținută ca temeinică și legală.
Referitor la apărarea formulată de intimata reclamantă în recurs, prin întâmpinare, aceasta se va reține ca justificată și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de muncă C împotriva sentinței civile nr 318/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.I/08.12.2009.
Dact./09.12.2009/Ex.4
Jud fond- G
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
