Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 736/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 736/ Dosar Nr-
Sedința publică din 11 noiembrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.995 din 03 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 762/1109/2008, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de11 noiembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 995/3.07.2008 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C pentru anularea Deciziei nr. 90/23.04.2008 și raportului de inspecție fiscală din 29.02.2008.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În urma verificărilor s-a constatat că societatea a achiziționat în luna noiembrie 2007 un autoturism marca VW, din Germania, înregistrând această achiziție în evidențele contabile, înregistrând totodată cheltuieli de amortizare începând cu luna decembrie 2007.
La data achiziționării societatea mai deținea în patrimoniu 3 autoturisme.
Dat fiind că, cu acest autoturism se depășește limita prevăzută la art.21 alin.3 lit.n din Legea nr.571/2003, organele de control au considerat că că mașina nu a fost utilizată pentru efectuarea unor activități economice.
Drept urmare, organele de control au ajustat TVA-ul potrivit prevederilor art.149 alin.4 lit.a pct.1, art.149 alin.5 din Legea nr.571/2003 și au stabilit un TVA suplimentar de plată în sumă de 16.049 lei.
Împotriva raportului de inspecție fiscală societatea a formulat contestație care a fost însă respinsă prin Decizia nr.90/2008.
Cheltuielile cu cumpărarea, întreținerea și reparațiile unui autoturism, de principiu sunt deductibile dacă autoturismul respectiv este folosit în activitatea desfășurată de societate.
În speță, reclamanta a cumpărat autoturismul de teren marca VW în luna noiembrie 2007, cu scopul declarat - după cum susține în acțiune - de fi folosit pentru transportul muncitorilor și a materialelor la șantier odată cu începerea lucrărilor.
În urma cumpărării, autoturismul nu a fost înmatriculat în circulație, ca urmare este evident că nu a fost folosit de societate în scopurile economice declarate. Autoturismul nu a fost înmatriculat nici la data efectuării controlului.
Dacă în perioada de iarnă este explicabil faptul că activitățile în construcții sunt de regulă sistate și ca urmare nu era posibilă folosirea autoturismului în interesul societății și pentru desfășurarea unor activități economice, instanța a constat că nici în prezent autoturismul respectiv nu este înmatriculat.
Ca urmare, nu are relevanță ce anume a făcut sau dorește să facă societatea cu autoturismul respectiv, important este faptul că până în prezent nu se poate justifica în nici un fel că autoturismul a fost cumpărat pentru realizarea unor activități comerciale sau economice.
Conform art. 21 alin.3 lit n din Legea nr.571/2003 "cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale"
S-a observat că în situația reglementată de articolul de mai sus, legea nu condiționează neapărat folosirea autoturismului în scopuri economice, însă limitează deductibilitatea cheltuielilor la un număr maxim de trei autoturisme folosite de persoanele cu funcții de conducere sau de administrare ale societății.
La data la care autoturismul de teren a fost cumpărat, societatea mai deținea pentru persoanele respective un număr de trei autoturisme. Ca urmare, legal, pentru autoturismul "" nu se mai puteau deduce cheltuielile cu amortizarea conform dispozițiilor art.24 alin.11 lit h din d Legea nr.571/2003 care are următorul conținut: "amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: numai pentru autoturismele folosite în condițiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n)".
Față de cele expuse, s-a apreciat că în mod corect organele de control au făcut aplicabilitatea art.149 alin.4 pct.1 Cod fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în urma unei inspecții fiscale societatea a fost obligată să plătească 16.049 lei TVA, a contestat această deciziei, dar contestația i-a fost respinsă. Instanța de fond a reținut că cel de-al patrulea autoturism a fost achiziționat în scopul deservirii persoanelor de conducere a societății și nu pentru transportul muncitorilor fără nici o dovadă, faptul că autoturismul nu a fost înmatriculat face dovada deplină că nu a fost utilizat în cele două scopuri. Temeiul legal art. 24 alin.1 lit. h din Legea 571/2003 reglementează impozitul pe profit și nu TVA-ul.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
La dosar a depus întâmpinare intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice C solicitând respingerea recursului. Pentru autoturismul VW achiziționat de contestatoare și neînmatriculat nu se poate acorda deducerea de TVA. Se citează prevederile art. 21 alin.1 lit. h și art. 21 alin(3) lit. n din Codul fiscal și art. 149 alin.4 lit. a pct. 1 din Legea 554/2003.
Prin răspunsul la întâmpinare recurenta consideră că în aplicarea art. 21 se puteau elimina cheltuielile cu amortizarea pe luna decembrie 2007 și nu să se refuze deducerea TVA. O dată cu vânzarea autoturismului i se cerere să plătească TVA-ul aferent deși nu i s-a rambursat suma respectivă la achiziționare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fondat.
Ca urmare a cererii formulată de către - SRL de rambursare a TVA organele de inspecție fiscală au efectuat un control de societate. S-a constatat că s-a achiziționat un nou autoturism pe lângă cele trei deja existente. Acesta nu a fost înmatriculat și nici utilizat. S-a stabilit o obligație de plată de 16.049 lei constând în 11.049 lei respinși la rambursare și 5000 lei TVA de plată în baza art. 21 alin. 3 lit. n și art. 149 alin.4 lit.a din Codul fiscal.
Reclamanta recurentă a contestat decizia de impunere. Direcția Generală a Finanțelor Publice Car espins contestația formulată prin Decizia 90/2008 cu aceeași motivare în drept referitoare la amortizarea fiscală a autoturismelor respectiv la ajustarea taxei deductibile în situația în care bunul de capital este folosit de persoana impozabilă integral sau parțial pentru alte scopuri decât activitățile economice.
În motivarea sentinței tribunalul a reținut aceleași temeiuri de drept.
Art. 21 alin.3 lit. n din Legea 571/2003 prevede că următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată ( pentru determinarea profitului impozabil se coroborează cu art. 1 ): " cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la acel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții."
Curtea constată că acest text de lege nu este aplicabil situației de fapt deduse judecății. În primul rând în speță nu s-a recalculat profilul - SRL ci s-a solicitat rambursarea TVA.
se determină ca o diferență între veniturile ( încasările ) obținute din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora pe o anumită perioadă de timp ( de regulă într-un an fiscal ).
Pentru stabilirea profilului impozabil din suma determinată se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect general, de consum care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor, precum și asupra celor ce privesc executări de lucrări și prestări servicii.
sunt evidente.
În al doilea rând nu s-a solicitat deducerea cheltuielilor de funcționare ( întreținere și reparații aferente celui de-al patrulea autoturism achiziționat) s-a cerut TVA-ul achitat la cumpărarea autoturismului.
II. Celălalt temei de drept invocat este art. 149 alin.4 lit. a din Codul fiscal care prevede că ajustarea taxei deductibile ( de aceasta dată este vorba de taxa pe valoarea adăugată ) se efectuează " în situația în care bunul de capital este folosit de persoana impozabilă integral sau parțial pentru alte scopuri decât activitățile economice."
- SRL Sf. G nu a folosit până la data controlului autoturismul VW achiziționat în decembrie 2007. Nici măcar nu l-a înmatriculat. Deci nu se verifică nici afirmația organului de control fiscal că ar fi fost folosit în alte scopuri decât activitățile comerciale.
Pentru considerentele arătate Curtea apreciază că actele administrativ fiscale: raport de inspecție fiscală 6049/29.02.2008, decizia de impunere 49/2008 și Decizia nr. 90/23.04.2008 de soluționarea contestației emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C sunt nelegale.
În consecință, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă urmează să admită recursul declarat și să modifice în tot sentința Tribunalului Covasna admițând pe fond acțiunea reclamantei - SRL Sf. G.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL Sf. G împotriva sentinței civile nr. 995/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr- pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C și în consecință:
Anulează Decizia nr. 90/23.04.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, raportul de inspecție fiscală nr. 6049/29.02.2008 și Decizia de impunere nr. 49/29.02.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice Sf. G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /12.11.2008
Dact./24.11.2008/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Georgeta
