Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 741/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.741/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.718/CA/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 28.04.2009, reclamantul din Bac hemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 6287 Ron, achitată la data de 19.06.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme în vederea înmatriculării unui wolkswagen achiziționat în aprilie 2007, cu actualizarea sumei și cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr-, al Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța pe baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr. 718/CA/30.06.2009, a Tribunalului Brașov prin care a dispus următoarele: s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B.
A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 4.767 lei achitați la data de 19.06.2007 cu titlu de daune pe poluare.
S-au respins restul pretențiilor reclamantului și excepția inadmisibilității.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre a instanței de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin cererea de restituire nr. 640/15.08.2009 reclamantul a solicitat restituirea diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, prin Decizia nr. 646/22.01.2008 aprobându-i-se restituirea sumei de 2.151 lei și nu de 2.171 lei, așa cum în mod greșit susține pârâta în întâmpinare.
La data de 05.03.2009, reclamantul a solicitat restituirea întregii sume de 6.287 lei achitată prin chitanța seria - nr. - /19.06.2007, deci inclusiv a diferenței de 4676 lei din suma achitată la 19.06.2007.
Prin adresa nr. 6823/18.03.2009, pârâta încunoștințează reclamantul că i-a fost restituită deja prin decizia nr. 640/28.08.2008 diferența între suma datorată anterior cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Așadar, deși prin cea de a doua cerere adresată pârâtei, reclamantul a solicitat inclusiv diferența până la totalul taxei de primă înmatriculare achitată prin chitanța de mai sus, pârâta nu a soluționat această solicitare, ci a făcut doar trimitere la faptul că deja i se răspunsese la o primă cerere, aceasta având însă, așa cum s-a menționat, un alt obiect.
Or, potrivit art. 1 alin.2, în cazul refuzului nejustificat la a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori faptului de a nu răspunde reclamantului în termenul legal nu este obligatorie, conform art. 7 alin. teza finală, plângerea prealabilă, excepția invocată de pârâtă fiind neîntemeiată și urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par.1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Hotărârea dată în cauza Weigel vs. fur (C- 387/01) în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzise discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța de fond a constatat că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica prin hotărârile date în cauzele / Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatori, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. nr. 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu este percepută.
Se aduce atingere și în acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50 /2008 fiind contrare, nu se impune aplicarea acestora. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care nu i-a fost soluționată, prin emiterea adresei de mai sus precizându-se că nu i se restituise deja o sumă de bani.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, deci inclusiv a diferenței solicitate în prezenta cerere.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Cu privire la actualizarea sumei cu rata dobânzii instanța de fonda reținul că actualizarea nu presupune aplicarea dobânzii legale, care constituie daune - moratorii, ci aplicarea ratei inflației asupra sumei ce se solicită a fi restituită, pentru a se ajunge la restituirea aceleiași valori economice și nu a unei valori mici.
Pentru aceste motive, actualizarea sumei solicitate cu rata dobânzii nu este întemeiată.
Văzând că reclamantul a făcut dovada achitării sumei totale de 6.287 lei la data de 19.06.2007 cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și că i s-a restituit suma de 2.151 lei așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, instanța de fond a admis în parte cererea, cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă referitor la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în proces.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice B, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în totalitate a reclamantului.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurenta a susținut că în cauză instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, și că în mod corect reclamantul trebuit să achite taxa specială pentru autoturisme și că în cauză nu se impune restituirea integrală a taxei achitate ci, parțială conform prevederilor legale sus menționate.
O altă critică adusă sentinței civile atacate, se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că la data achitării (pății) taxei de primă înmatriculare erau în vigoare dispozițiile legale prevăzute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și ale Hotărârii de Guvern nr. 686/2008.
Pentru aceste considerente recurenta a susținut că instanța de judecată nu poate dispune anularea chitanței pentru suma datorată cât timp actul normativ care a stat la baza încasării acestei taxe de primă înmatriculare nu era abrogat sau modificat.
Regimul juridic al taxei speciale pentru autovehicule în momentul efectuării plății era reglementat prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, act normativ cu regim juridic obligatoriu pe care recurenta l-a pus în aplicare.
În conformitate cu prevederile art. 2141din Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, text de lege în vigoare până la data de 01.07.2008, taxa specială se datoreză cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, cât și pentru autovehiculele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
În acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei. Principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
De altfel, art. 148 alin. 2 din Constituție prevede în mod expres ca prioritate a reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu respectarea comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român - deci a organului competent Parlamentul - de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
Pe de altă parte nu există temei legal pentru restituirea integrală a taxei, care a fost plătită benevol, la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative B - Serviciul de înmatriculări a vehiculelor, existând temei de drept doar pentru restituirea diferenței de taxă prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Prin anularea acestei taxe s-ar anula implicit înmatricularea autoturismului, aceasta fiind una din condițiile prevăzute de legiuitor la înmatricularea autovehiculelor.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne.
Taxa este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel de autoturisme, iar obligația incumbă fiecărei persoane care dorește înmatricularea acestor autoturisme.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplică lege la situația de fapt stabilirea pe baza de probe, în cazuri concrete, fără să fie legată de soluții pronunțate anterior.
Recursul a fost întemeiat pe baza dispozițiilor Legii nr. 571/2003, privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, Codul d e procedură fiscală, Cod procedură civilă, Constituția României, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, Hotărârea de Guvern nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Față de recursul declarat de pârâtă, intimatul reclamant a formulat Întâmpinare (10 dosar recurs), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică.
Alte probe în recurs nu s-au depus.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 718/CA/30.06.2009, a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs, și față de prevederile legale aplicabile în speță, constată recursul ca nefondat pentru următoarele argumente.
Din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că în fapt și în drept în mod corect a reținut instanța de fond, situația de drept și de fapt dedusă judecății astfel încât a pronunțat o sentință corectă și legală.
Cât privește criticile formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice B la punctele A și B din recurs, referitor la aplicarea greșită a legii de către instanța de fond și că nu s-au respectat prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, și ale codului fiscal art. 2141Cod fiscal, instanța de recurs constată că ambele critici ale sentinței neîntemeiate și nelegale deoarece.
În cază, în mod corect au fost aplicate prevederile legale și hotărârea pronunță a fost dată pe baza probelor de la dosar și pe baza aplicării cu prioritate a normei comunitare, art. 90 din Tratatul Comunității Europene, ca fiind incidente în cauză și prioritare, față de prevederile art. 2141Cod fiscal.
Așa fiind nu pot fi reținute susținerile și criticile recurentei privind sentința atacată, în cauză.
Se constată că, de fapt instanța de fond a analizat prevederile art. 148 din Constituția României, a dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, și a prevederilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, reținând corect aplicarea și incidența normei comunitare cu prioritate, în speță.
În concluzie, se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304, pct.8,9 Cod procedură, iar recursul pârâtei este nefondat.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, urmează ca în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul, declarat de Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 718/CA/30.06.2009, pe care o va menține ca legală și temeinică.
Referitor la aprecierea formulată de intimatul reclamant, în întâmpinare, acestea se vor reține ca justificate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice cu sediul în B, B dul -, nr. 7, județ B, împotriva sentinței civile nr. 718/CA/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. I- 7.12.2009
Dact. - 8.12.2009/2 ex.
Jud fond.- A
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
