Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 742./R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.766/CA/1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 766/CA/01.09.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții DGFP și Administrația Finanțelor Publice B și, în consecință, a anulat în parte Decizia nr 210/07.05.2009 emisă de DGFP B cu privire la suma de 7.839 lei, cuprinsă în Decizia nr -/18.03.2009 emisă de B, pentru înmatricularea autoturismului marca VOLVO Tip V// fabricat în 2000 categ. Auto M1 Norme poluare E2 Serie sasiu - Nr.omologare Nr.identificare -YF-, Serie carte auto G-.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin cererea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice B solicitând anularea taxei de poluare pe care, raportat la veniturile pe care acesta le avea și la valoarea autoturismului, a apreciat-o ca fiind excesivă.
A mai reținut din motivarea acțiunii că:
- autoturismul Volvo este fabricat in anul 2000 și a fost adus în țară de fiica reclamantului la data de 20.10.2008, iar taxa de poluare a fost stabilită la suma de 15.679 lei (3655 euro);
- ulterior reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de calcul, iar DGFP Bae mis Decizia nr 210/07.05.2009 prin care s-a recalculat taxa de poluare la suma de 7.840 lei;
- reclamantul este pensionat medical în urma unui accident rutier, este bolnav ( suferă de diabet și hipertensiune arterială) și are în întreținere un copil suferind de diabet insulino-dependent.
In probațiune, reclamantul a depus Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr 36094/18.03.2009, adresele nr 10991/17.04.2009 și nr 21166/07.05.2009, Decizia nr 210/07.05.2009, contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, certificat de autenticitate nr -/15.12.2008, decizie asupra capacității de muncă nr 2836/18.11.2008.
Din cuprinsul întâmpinării formulată de pârâta B, s-a reținut poziția procesuală a acesteia care a solicitat respingerea acțiunii, raportat la faptul că DGFP Bas oluționat contestația reclamantului prin Decizia nr 210/07.05.2009 precum și la dispozițiile OUG nr 50/2008 și ale Normelor de aplicare a acestora aprobate prin HG nr 686/2008.
În probațiune, pârâta a depus la dosar copii ale înscrisurilor care au stat la baza deciziei contestate.
A fost reținută și poziția pârâtei DGFP B tot în sensul respingerii acțiunii, motivat de faptul că Decizia nr 210/07.05.2009 este legală și temeinică atât în ceea ce privește obligația reclamantului la plata taxei de poluare pentru autovehicule cât și la modul de calcul al acestei taxe.
În urma analizării tuturor acestor aspecte și a probelor administrate, prima instanță a stabilit următoarele:
- reclamantul a dobândit autoturismul marca VOLVO, tip V//, fabricat în 2000, categ. Auto M1, Norme poluare E2, Serie sasiu -, nr.omologare, nr.identificare -YF-, serie carte auto G-, ce a fost adus in țară de fiica sa, la data de 20.10.2008;
- pentru înmatricularea autoturismului, prin Decizia nr 210/07.05.2009 a DGFP Bis -a pretins reclamantului să plătească taxa de poluare prevăzută de OUG nr 50/2008, în sumă de 7.839 lei, având în vedere faptul că acesta nu mai fusese înmatriculat în România; prin această decizie a fost admisă parțial contestația reclamantului împotriva Deciziei nr -/18.03.2009 emisă de B, prin care inițial se calculase taxa de poluare în valoare de 15.679 lei;
- reclamantul solicită prin prezenta acțiune anularea taxei de poluare cuprinsă în Decizia nr 210/07.05.2009, pentru a putea înmatricula autoturismul în România;
- la soluționarea acțiunii se vor avea în vedere dispozițiile art 4 din OUG 50/2008, potrivit cărora obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art 3 și 9;
- dispozițiile art 90 par 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare;
- Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre;
- rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone; cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România;
- în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și;
- principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2;
- România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană;
- revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară;
- in aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, nu se impune achitarea acesteia;
- reclamantul s-a adresat pârâtelor B și DGFP B pentru a obține emiterea unei decizii fără plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării cereri care i-a fost respinsă, prin emiterea Decizia nr 210/07.05.2009 de DGFP B, prin care doar s-a micșorat taxa stabilită inițial de B, așa cum s-a arătat mai sus.
Pentru aceste motive instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea taxei de poluare cuprinsă în Decizia nr 210/07.05.2009
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, instanța va admite acțiunea reclamantului și va anula taxa de poluare cuprinsă în Decizia nr.210/07.05.2009, pe care o va anula în parte, conform celor de mai jos.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele Administrația finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prima recurentă a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, criticile aduse fiind următoarele:
- instanța de fond a aplicat în mod greșit temeiul legal considerând că taxa de primă înmatriculare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, nefiind aplicabile pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi;
- taxa de primă înmatriculare se aplică atât autovehiculelor noi achiziționate din România cât și celor achiziționate din statele comunitare, taxa fiind percepută începând cu data de 01.10.2007, iar începând cu data de 01.07.2008 taxa de poluare pentru autovehicule se percepe conform OUG nr 50/2008;
- nicio negociere a autorităților românești cu cele ale Comunității Europene nu a condus la modificarea acestei taxe sau la anularea ei, iar Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului, ci doar a modului de determinare a taxei;
- principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicul este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, 16 state membre ale Uniunii Europene practicând o astfel de taxă;
- obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană instituită prin art 148 al 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art 90 par I din Tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești;
- taxa de poluare a fost plătită benevol, la recomandarea MAI-serviciul de înmatriculări autovehicule, în baza unor norme imperative în vigoare la data plății, neputându-se reține culpa procesuală a organului fiscal și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată;
- prin anularea acestei taxe s-ar anula implicit și înmatricularea autoturismului, aceasta fiind una dintre condițiile prevăzute de legiuitor la înmatricularea autovehiculelor;
- dispozițiile art 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză întrucât taxa de poluare se plătește de către toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România;
- dispozițiile mai sus menționate au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare, impozite mai mari decât produsele interne;
- instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplica legea la situația de fapt stabilită pe bază de probe, în cazuri concrete, fără a fi legată de soluțiile pronunțate anterior.
Recurenta DGFP Bai nvocat în drept dispozițiile art 304 pct 8, 9 și art 304/1 cod procedură civilă, criticile aduse fiind următoarele:
1.prima instanță a dispus în mod greșit anularea în parte a deciziei nr 210/07.05.2009 emisă de către DGFP B cu privire la suma de 7.839 lei.
În acest sens s-a arătata că, pentru a soluționa în mod corect cauza, instanța de fond trebuia să se pronunțe și asupra deciziei nr 36094/18.03.2009 pentru calculul taxei de poluare, acesta rămânând în vigoare și, ca urmare, susceptibilă de executare.
Reclamantul a formulat acțiune atât împotriva Deciziei nr 210/2009 emisă de DGFP B cât și împotriva Deciziei nr 36094/2009 emisă de B, instanța de fond omițând a se pronunța asupra deciziei emisă de
2.prima instanță a procedat în mod greșit la anularea în totalitate a Deciziei nr 210/2009 a DGFP
Având în vedere actele normative aplicabile cauzei, în mod corect organele de soluționare a contestațiilor au admis în parte contestația reclamantului împotriva deciziei.
3.prima instanță a apreciat în mod greșit că în cauză sunt aplicabile normele europene în condițiile în care există un act normativ special, respectiv OUG nr 50/2008.
Având în vedere faptul că taxa de poluare este stabilită în mod expres de legiuitor, organele fiscale au pud corect și legal în practică dispozițiile OUG nr 50/2008 și OG nr 92/2003 ce impun achitarea taxei de poluare. Nu se poate critica atitudinea organelor fiscale de a emite decizia de calcul a acestei taxe întrucât această activitate face parte din atribuțiile stabilite prin actele normative de organizare și funcționare a acestora.
Întrucât refuzul organului fiscal de a restitui taxa de poluare își are fundamentul într-un text de lege cu caracter imperativ, este evident că nu poate fi reținută culpa procesuală a organului fiscal.
Împotriva României nu au fost declanșate nici un fel de proceduri privitor la taxa de poluare, formula de calcul instituită prin OUG nr 50/2008 fiind acceptată de Comisia Europeană.
Comisia Europeană nu consideră taxa de poluare ca fiind "nelegală", această taxă fiind de altfel aplicată în 16 state ale UE.
Referitor la vânzarea autoturismelor deja înmatriculate pe teritoriul României nu se mărește parcul auto și pe cale de consecință nu li se poate aplica taxa de poluare întrucât dispozițiile OUG nr 50/2008 se aplică doar pentru viitor.
În recurs, intimatul reclamant a depus o serie de acte medicale în dovedirea stării sale de sănătate.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Raportat la motivele de recurs invocate de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B privind anularea de către prima instanță doar în parte a Deciziei nr 210/2009 și nepronunțarea cu privire la Decizia nr 36094/2009 emisă de B, se constată că prima instanță a procedat la anularea în parte a deciziei de soluționare a contestației, în sensul anulării taxei de poluare stabilită și prin Decizia nr 36094/2009. Ca urmare, deși maniera de exprimare aleasă de prima instanță impune o analiză mai atentă a considerentelor hotărârii atacate, este evident că instituțiile pârâte nu mai pot da vreo relevanță juridică taxei de poluare stabilită și anulată prin hotărârea atacată. cele două instituții au dat o altă interpretate istoricului stării de fapt.
Cele două motive de recurs sunt neîntemeiate, urmând a se verifica sub aspectul legalității și temeiniciei modul de soluționare pe fond a cauzei de către prima instanță, contestat prin cele trei recursuri formulate în cauză.
În primul rând, se impune a se preciza relativ la critica adusă de recurenta pârâtă Direcția Finanțelor Publice B cu privire la atribuțiile instanței de judecată în aplicarea în cauză a prevederile Tratatului Comunității Europene că aceasta este neîntemeiată întrucât preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin OUG nr 50/2008, noua taxa introdusa prin acest act normativ, denumită " taxă de poluare ", are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 iulie 2008, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Potrivit OUG nr. 50/2008 însă, principiul "poluatorul plătește" este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat după 1 iulie 2008, al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, deși autoturismul său poluează, proprietarul autoturismului înmatriculat în 2006 nu plătește nimic.
Această taxă de poluare este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art 90 din TCE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Astfel cum se arată în jurisprudența CEJ, articolul 90 TCE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă "impunere internă de taxe" ca sintagmă folosită în cuprinsul art 90 TCE, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin OUG nr 50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că, raportat si la rațiunea impunerii taxei de poluare bazată pe principiul "poluatorul plătește", nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CEJ ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Pentru toate aceste considerente, criticile vizând fondul cauzei și neaplicarea în cauză a dispozițiilor art 90 TCE și, ca urmare a conformității taxei de poluare instituită prin OUG nr 50/2008 cu acestea, vor fi respinse.
Raportat la motivele de recurs invocate de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B privind anularea de către prima instanță doar în parte a Deciziei nr 210/2009 și nepronunțarea cu privire la Decizia nr 36094/2009 emisă de B, se constată că prima instanță a procedat la anularea în parte a deciziei de soluționare a contestației, în sensul anulării taxei de poluare stabilită și prin Decizia nr 36094/2009. Ca urmare, deși maniera de exprimare aleasă de prima instanță impune o analiză mai atentă a considerentelor hotărârii atacate, este evident că instituțiile pârâte nu mai pot da vreo relevanță juridică taxei de poluare stabilită și anulată prin hotărârea atacată. cele două instituții au dat o altă interpretate istoricului stării de fapt.
Cele două motive de recurs sunt neîntemeiate, raportat la aplicarea în cauză a normelor comunitare mai sus menționate, nu se poate reține legalitatea stabilirii taxei de poluare de către pârâți.
Pentru toate aceste considerente, se constată că hotărârea recurată este la adăpost de orice critică, urmând ca recursurile formulate să fie respinse.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții Administrația Finanțelor Publice B cu sediul în B, b dul M -, nr. 7, jud. B și Direcția Finanțelor Publice cu sediul în B, B dul M -, nr.7, județ B împotriva sentinței civile nr 766/CA/01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red /16.12.2009
Dact./18.12.2009/5 ex
Jud fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
