Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 740/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.740/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 719/CA/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-,având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că;
La data de 2 iunie 2009, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.610 lei, acordarea dobânzii legale aferente acestei sume începând din 05.02.2008 și până la data plății efectiv, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului civil nr- al Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond pe baza probelor de la dosar a pronunțat sentința civilă nr. 719/CA/30.06.2009, prin care a dispus următoarele: a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului.
Pârâta a fost obligată la restituirea către reclamantă a sumei de 1.610 lei achitați la data de 05.02.2008 cu titlu de taxa pe poluare.
A fost pârâta la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărârea instanța de fond a susținut în fapt și în drept următoarele:
La data de 05.02.2008, reclamantul a achitat suma de 1.704 lei cu titlu de taxă de taxă de primă înmatriculare în România, pentru autovehiculul marca Volkswagen, tipul, așa cum rezultă din chitanța seria - A nr. - (fila 7 din dosar), deși acesta fusese înmatriculat anterior în Germania (filele 10 - 16 din dosar).
Urmare a cererii reclamantului, prin decizia de restituire nr. 41506/12.12.2008, pârâta i-a aprobat restituirea sumei de 694 lei reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare.
Prin decizia nr. 238 /22.05.2009, contestația reclamantului împotriva deciziei de mai sus a fost respinsă ( filele 23-25 din dosar).
Conform dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par.1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Hotărârea dată în cauza Wigel vs. fur (C- 387/01) în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzise discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dare care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța de fond a constatat că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica prin hotărârile date în cauzele / Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. nr. 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență,în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu este percepută. Se aduce atingere și în acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50 /2008 fiind contrare, nu se impune achitarea acesteia. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut înmatricula si folosi bun pe care -l are în proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu a fost depusă în termen contestația. Sub acest aspect instanța reține că la dosar nu a fost depusă nici o probă din care să rezulte data comunicării către reclamant a deciziei inițiale de restituire pentru a se aprecia că într-adevăr contestația formulată împotriva acesteia ar fi fost tardivă. De altfel, nici în cuprinsul întâmpinării pârâta nu a invocat o asemenea tardivitate iar în cuprinsul deciziei de la fila 9 nu rezultă că aceasta ar fi fost comunicată reclamantului sub semnătura la data de 29.12.2008.
Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care s-a făcut referire anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Cu privire la actualizarea sumei cu rata dobânzii instanța reține că actualizarea nu presupune aplicarea dobânzii legale, care constituie daune - moratorii, ci aplicarea ratei inflației asupra sumei ce se solicită a fi restituită, pentru a se ajunge la restituirea aceleiași valori economice și nu a unei valori mici.
Pentru aceste motive, actualizarea sumei solicitate cu rata dobânzii nu este întemeiată.
Văzând că reclamantul a făcut dovada achitării sumei totale de 1.704 lei la data de 05.02.2008 cu titlu de taxă de primă înmatriculare, restituindu-i-se doar suma de 694 lei, instanța de fond a admis cererea, cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă referitor la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în proces.
Împotriva acestei hotărârii a declarat în termen legal recurs pârâta B, criticând neegalitatea și netemeinicia solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate și în consecință respingerea acțiunii reclamantului privind restituirea sumei de 1610 lei.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele: plata taxei s-a efectuat in temeiul unui act normativ în vigoare la momentul plății.
Astfel, instanța de judecată nu poate dispune restituirea unei sume care se încasează în continuare în vederea înmatriculării autovehiculelor, în baza unui act normativ în vigoare.
Și prin noul act normativ - nr.OUG 50/2008 - pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările ulterioare, achitarea taxei are caracter imperativ și în prezent, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor
In mod greșit a aplicat instanța de fond temeiul legal, considerând ca taxa de prima înmatriculare este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, nefiind aplicabilă pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi.
In conformitate cu prevederile art. 2141din Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, text de lege in vigoare din data de 01.01.2007, aplicabil pana la data de 01.07.2008, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora. cât și pentru autovehiculele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
Nici o negociere a autoritarilor romanești cu cele ale Comunitarii Europene nu a condus la modificarea acestei taxe sau la anularea ei. In acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei.
Prin urmare. existența unei taxe de prima înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei reprezentant taxa de înmatriculare.
Față de cele menționate mai sus, învederează instanței de judecată faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială, - prevăzuta de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunitarii Europene, revine exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
Pe de altă parte taxa a fost plătita benevol, la recomandarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative - serviciul respectiv de înmatriculări a vehiculelor, în baza unor norme imperative in vigoare la data plății și astfel nu poate fi reținută culpa procesuală a organului fiscal și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunitarii Europene apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de înmatriculare auto se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne.
Taxa auto este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel de autoturisme, iar obligația incumba fiecărei persoane care dorește înmatricularea acestor autoturisme.
Instanța de judecata are misiunea de a interpreta si aplica legea la situația de fapt stabilita pe bază de probe, în cazuri concrete, fără să fie legată de soluții pronunțate anterior.
Mai mult decât atât, așa cum s-a menționat, textul de lege în baza căruia se datorează taxa de prima înmatriculare a fost în vigoare pana la data de 01.07.2008, data la care au fost abrogate dispozițiile art. 214^1-214^3 din Codul Fiscal.
În speță, nu se află în situația unui refuz nejustificat de restituire așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
La soluționarea prezentului recurs se solicită instanței de judecată să aibă în vedere făptui ca, începând cu 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule,cu modificările ulterioare, act normativ ce stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, respectiv art. 11.
Începând cu data de 01.07.2008 contribuabililor care au achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în perioada 01.01.2007-30.06.2008 li se va restitui taxa rezultată ca diferență urmare a aplicării noii reglementari speciale.
In drept: Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, Cod procedură fiscală, nr.OUG50/2008 cu modificările ulterioare, Cod procedură civilă, Constituția României, Codul d e procedura civila.
În concluzie a solicitat admiterea recursului declarat în cauză.
În drept a invocat Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, Cod procedură fiscala, nr.OUG50/2008 cu modificările ulterioare, Cod procedură civilă, Constituția României.
În susținerea recursului s-au depus înscrisurile defila 78, Înștiințare de restituire și Decizia de restituire emise de recurentă în 12.12.2008.
Față de recursul declarat în cauză intimatul, prin avocat a depus Concluzii scrise (14-15 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacă nr. 719/CA/30.06.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs, și față de prevederile legale aplicabile, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
In mod corect a reținut instanța de fond ca taxa de prima înmatriculare percepută reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 2141-2143din Codul fiscal este nelegală, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, apreciind că este o taxă nedatorată și dispunând obligarea pârâtei la restituirea sumei plătite cu acest titlu.
Tratatul Comunitarii Europene, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Potrivit, tratatului, este interzisa discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Prevederile privind taxa de prima înmatriculare din Codul fiscal creează o discriminare intre autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculării, România, dacă acestea au fost înmatriculate în țara de proveniența, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate în România, taxa nu este percepută.
Acest regim fiscal este discriminatoriu, art. 2141- 214" din Codul Fiscal în baza cărora a fost încasată această taxă, încălcând în mod vădit prevederile art. art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitarii Europene.
Întrucât de la 1 ianuarie 2007 România face parte din Uniunea Europeana, rezulta ca si art. 90 ( 1) din Tratatul Comunitarii Europene face parte din ordinea de drept a România. Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, având în vedere principiile preeminentei si supremației dreptului comunitar.
Tratatul Comunitarii Europene este o norma de aplicare directa, iar România avea obligația să transpună dispozițiile comunitare în dreptul intern. Art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătoreasca garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2.
Critica formulată de recurenta-pârâtă privind compensarea taxei de prima înmatriculare cu cea de poluare este nefondata, întrucât, pe de o parte, taxa percepută reclamantului contravine Tratatului Comunitarii Europene, fiind nelegal perceputa și reținuta de către Statui R, iar, pe de alta parte, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 care reglementează taxa de poluare nu era în vigoare la data la care i s-a perceput taxa și actul normativ nu poate retroactiva.
Astfel, respingerea de către recurenta-pârâta a cererii acestuia de restituire a taxei apare ca un refuz nejustificat sancționat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Din analiza întregului probatoriu se constată că în mod corect a soluționat instanța de fond cauza, pronunțând prin sentința nr.719/CA/30.06.2009.
În acest sens se reține următoarele:
Față de criticile formulate de recurentă în sensul că instanța de fond nu poate să dispună restituirea taxei încasate în baza unei prevederi legale aflate în vigoare necesară pentru înmatricularea autovehiculului și față de prevederile Ordonatei Guvernului nr. 50/2008, art. 11, instanța de recurs constată că dimpotrivă, în baza prevederilor legale prioritare respectiv, în baza normelor și dispozițiilor comunitare este corectă soluția instanței de fond pronunțată în cauză.
Se constată că, nu este vorba de o aplicare greșită a legii, fapt invocat de recurentă și că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, au prioritate față de dispozițiile art. 2141Cod fiscal, invocate de recurentă.
Așa fiind, se vor înlătura și această critică formulată de recurentă ca nelegală și neîntemeiată.
Se constatată că în fapt și în drept prin hotărârea dată de instanța de fond nu se încalcă prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, ci instanța a aplicat normele de drept comunitare - prioritare, pentru soluționarea corectă a cauzei.
Nu se poate reține faptul că, instanța nu a avut în vedere prevederile legale și probele de la dosar dimpotrivă soluția dată este în concordanță cu probele administrate și cu prevederile legale incidente în cauză.
Se va înlătura și critica recurentei privind inexistența refuzului nejustificat, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice, prin recursul declarat deoarece din poziția acesteia în dosarul de fond și din probele de la dosar rezultă că este vorba de un refuz nejustificat al acesteia de a nu fi restituit diferența de taxă la cererea reclamantului.
În concluzie, se vor înlătura toate criticile formulate în recurs ca neîntemeiat și nelegale, constatând recursul ca nefondat.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, se va respinge recursul în cauză în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și se va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
Cât privește apărarea formulată de intimatul reclamant prin Întâmpinarea formulată la recurs, se reține ca justificată și legală, în sensul respingerii recursului ca nefondat declarat de pârâta a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B cu sediul în B, D dul M -, nr. 7, județ B împotriva sentinței civile nr 719/CA/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. -8.12.2009
Dact. T- 11.12.2009/2 ex.
Jud fond- A
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
