Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 77/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 77/R/2010 Dosar nr-
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și Administrația Fondului pentru Mediu - B, împotriva sentinței civile nr. 896/CA 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 2 februarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, constată că:
La data de 16.03.2009 reclamanta, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, solicitând anularea actelor administrativ fiscale emise în momentul achitării taxei de poluare și restituirea sumei de 7487 lei și la plata dobânzii aferente de la data achitării și până la data înregistrării prezentei cereri. Cu cheltuieli de judecată, iar prin Precizarea de acțiune de fila 32 dosar de fond reclamanta a renunțat la judecarea petitului 1 din acțiune.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr-, a Tribunalului Brașov și în acest dosar instanța de fond pe baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr. 895/CA/21.10.2009 a Tribunalului Brașov.
Prin această sentință instanța de fond a dispus următoarele: s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș,
S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș și în consecință;
S-a dispus restituirea de către intimată a sumei de 7487 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată de reclamantă cu chitanța nr. -/12.12.2008, sumă care va fi actualizată cu dobânda legală de la data formulării cererii de restituire 16.03.2009 și până la data plății efective.
Chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu a fost obligată să restituie intimatei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș suma de 7487 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată de reclamantă cu chitanța nr.-/12.12.2008.
Intimata a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1119,3 lei cheltuieli de judecată și s-au respins restul pretențiilor.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși se invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond constată că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, și nici pentru autoturismele noi cu capacitate cilindrică de până în 2000 cmc, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România sau pentru autovehiculele noi cu o capacitate cilindrică de până in 2000 cmc, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, acțiunea s-a admis și a fost anulat actul contestat. De asemenea, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma plătită cu titlu de taxă de poluare,
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că, în astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța de fond a avut în vedere data la care reclamanta a solicitat restituirea sumei. Dobânda a fost calculată până la data plății efective
Cu privire la cererea de chemare în garanție, având în vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, a fost admisă în parte cererea și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 7487 lei ( sumă solicitată de pârâtă).
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat de 1000 lei, cheltuieli de deplasare avocat 80 lei taxa judiciară de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
I Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș și chemata în garanție B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală.
I În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice arată că sentința atacată este nelegală deoarece:
In mod greșit prin Sentința civilă nr. 895/CA din 21 octombrie 2009 Tribunalul Brașova admis cererea formulată și a obligat Administrația Finanțelor Publice Făgăraș să restituie reclamantei suma de 7.487 lei achitata, cu titlu de taxă pe poluare și dobânda legală aferentă de la data formulării cererii de restituire 16.03.2009 și până la data plății efective.
Sentința pronunțata este netemeinică și nelegală, instanța de judecata aplicând greșit legea, în speță reținând greșit ca fiind incidente prevederile art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat, reclamanta avea obligația achitării taxei pe poluare în România, potrivit dispozițiilor Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare la data înmatriculării și important, care nu a fost declarat neconstituțional și a fost acceptat de către instituțiile abilitate ale Comunității Europene.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a înlocuit prevederile din Codul d e procedură fiscală cu referire la taxa de prima înmatriculare, prevederile acestui act normativ fiind respectate de către reclamanta la data înmatriculării autoturismului în România.
Solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresată organului fiscal nu este întemeiată și nu are suport legal, legiuitorul nereglementând posibilitatea restituirii acesteia.
Plata acestei taxe are un caracter imperativ și nu poate fi restituită decât în anumite situații expres și limitativ prevăzute de lege.
In acest sens, instanța de judecată a constatat că această taxă se poate restitui numai în condițiile art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală
Față de conținutul textelor de lege enunțate mai sus, se observa faptul că legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei pe poluare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi, sens în care cererea reclamantei nu este întemeiată.
Având în vedere faptul că taxa pe poluare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect și legal în practica dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia. u se poate critica atitudinea organelor fiscale de a încasa această taxă, întrucât această activitate face parte din atribuțiile stabilite de către actele normative de organizare și funcționare a acestora.
Recurenta a mai invocat faptul că, în cauza de față ne aflam în prezența unor acte normative cu caracter special în materie fiscală care se aplică cu precădere față de actele normative invocate de reclamantă.
Potrivit atribuțiilor ce le revin, organele fiscale au obligația de a respecta prevederile din legislația internă, care în cauza de față reglementează încasarea taxei pe poluare în condițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cum și a normelor legale privind soluționarea pe cale administrativă a solicitării de restituire.
Reclamanta nu a fost lipsită în mod nelegal de sumele de bani achitate cu titlu de taxă pe poluare, întrucât aceasta este stabilită intr-un act normativ și reprezintă o condiție pentru prima înmatriculare a unui autoturism în România, reclamanta efectuând plata în mod benevol.
Se invocă faptul că, nu au fost declanșate nici un fel de proceduri împotriva României privitor la taxa pe poluare, iar formula de calcul a acestei taxe instituita prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost acceptată de către Comisia Europeana.
Formula de calcul a taxei pe poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 care a intrat în vigoare din luna iulie 2008 fost acceptată de către Comisia Europeană, aspect față de care este evident că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică, instanța de judecată reținând că taxa a fost încasata cu inculcarea art. 90 par. 1 din Tratatul Comunitarii Europene. Acesta este considerentul pentru care instanța de judecată a admis acțiunea, considerent care așa cum a arătat mai sus, este infirmat de către Comisia Europeana care nu considera taxa pe poluare "nedatorată", această taxă fiind de altfel aplicată în 16 state ale UE.
Recurenta a apreciat că, dezlegarea dată pricinii de către instanța de fond este profund greșită, prin pronunțarea unei astfel de soluții instanța de judecată și-a depășit atribuțiile și- a sumat atribuții ale instituțiilor abilitate ale Comunității Europene.
De asemenea, recurenta a solicitat ca la soluționarea cauzei, instanța de recurs să aibă în vedere faptul că taxa pe poluare este o taxă legală care se practică într-o scrie de state ale Uniunii Europene, discuții existând, umai asupra modului de calcul al acesteia, Uniunea Europeană nedeclanșând nici un fel de proceduri împotriva României.
Având în vedere regimul juridic instituit de legiuitor fata de aceasta taxa
însușită și de către Comisia Europeana, este evident că obligația ei subzistă în cazul
reclamantei, întrucât această taxă, în noua sa formă, nu contravine Tratatului Comunitarii Europene și nici Constituției României.
Pentru toate aceste motive recurenta a solicitat instanței de judecată admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe cale de consecință modificarea în tot a Sentinței civile nr. 895/CA din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
II În recursul declarat de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu se arată următoarele motive de nelegalitate a sentinței civile atacate.
Soluția instanței de fond este nelegală și nefondată, Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico - financiar bazat pe principiul "poluatorul plătește", care urma să fie aplicată cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât și în cazul celor rulate, achiziționate din afara țării dar și celor produse în România. o politică de armonizare cu legislația și directivele Uniunii Europene în materie de protecție a mediului. Guvernul României a susținut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Parlamentul României, la propunerea Guvernului, a decis instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule care, în conformitate cu prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare, era plătita de orice persoană fizică sau juridică, care pentru prima dată în România un autoturism sau autovehicul.
Față de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reglementat la capitolul VII din Codul fiscal, Comisia Europeană, prin avizul motivat din data de 28.11.2007, a considerat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunității Europene, în sensul că se aplică în regim discriminatoriu pentru autovehiculele second hand achiziționate din alte state membre, invitând țara noastră să adopte masurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior în termen de 2 luni de la primirea acestuia.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din Codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României menținându-și poziția că trebuie evidențiată diferența dintre mașinile high și low poluatoare și a propus un proiect de ordonanță de urgența a Guvernului.
A menționat că, neadoptarea în regim de urgență a Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în conformitate cu cerințele din avizul motivat (document care marchează cea de-a 2-a și ultima etapă a fazei precontencioase a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaților de stat membru) putea conduce la sesizarea Curții de Justiție a Comunității, Comisia Europeana nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a olicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației romanești cu cea europeană.
Față de aceasta observație a Comisiei Europene, a menționat că, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Problema care a apărut în cazul țării noastre s-a datorat nivelului ridicat de taxare a autovehiculelor second hand provenite din achiziții din alte state membre, considerându-se că reprezintă o barieră privind libera circulație a mărfurilor. In acest caz, prima recomandare a Comisiei a fost ca taxa să se reducă pe măsura ce valoarea autoturismului scade.
Ținând cont de necesitatea adoptării de masuri pentru ca România să se conformeze avizului motivat adresat de Comisia Comunităților Europene în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a ( Comunității Europene, prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeana ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar.
In forma publicată în aprilie 2008, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Or, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, nu pot fi reținute susținerile reclamantei chiar dacă acestea au fost în mod greșit, reținute de instanța de fond.
Practic, nici Curtea Europeana de Justiție CE, nici Comisia Europeana nu au onsiderat vreodată că taxa pe poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării
Având în vedere că taxa de înmatriculare a autovehiculelor din România era percepută o singură dată, autovehiculele cele mai impozitate erau, implicit, autovehicule second-hand importate. In opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei contraveneau dispozițiilor articolului 90 din Tratatul CE, astfel cum a fast interpretat de CE. . pentru a înlătura aceste neajunsuri a fost modificată taxa.
Pentru aplicarea articolului 90 CE și în special în vederea comparării regimului de, impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie - cumpărate pe loc, care constitute produse similare sau concurențe, este necesar sa se ia în considerate nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauza (Hotărârea din 22 martie 1977, &, 74/76,.p. 557, punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, Comisia Danemarca, C-47/88,. p. 1-4509.
Pe de altă parte, compatibilitatea cu articolului 90 CE a unui sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie pe care, ține seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale presupune că proprietarul unui astfel de vehicul să aibă posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul forfetar în cazul acestui vehicul cu copul de a demonstra că aceasta are ca rezultat o impozitare superioară valori taxei reziduale incorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național, (Hotărârea Iuihasiamies Si, punctul 88).
Recurenta AFM ediu în susținerea recursului a invocat și a redat câteva extrase din Hotărârea Curții Europene de Justiție (Camera a patra) din 20 septembrie 2007, în cauza C^74/06.
Cât privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a dobânzii legale, recurenta a considerat că această instituție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ. Deci nu se va lua în calcul, iar, în al doilea rând, pentru calcularea sumelor în bugetul Fondului pentru mediu se face în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, neputând fi reținută vreo culpă.
Pentru aceste motive, a rugat instanța să admită prezentul recurs și să se modifice sentința atacată în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
In drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, precum și pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Față de recursul declarat în cauză, intimata reclamantă a formulat Întâmpinare, 16 dosar, prin care a solicitat respingerea celor 2 recursuri ca nefondate și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și justificată.
Pentru termenul din 26 ianuarie 2010, recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș a depus o Notă de ședință prin care a arătat că suma achitată de reclamantă în valoare de 7487 lei, la data de 12.12.2008, a fost virată conform extrasului de cont la în data de 12.12.2008 (f 20-22 recurs).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 896/CA/21.10.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri a și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș, constată recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:
Din analiza întregului probatoriu de la dosar rezultă că în mod corect și legal a reținut instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Criticile formulate de recurente asupra sentinței civile a Tribunalului nu pot fi reținute pentru următoarele considerente.
Referitor la criticele aduse de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș se rețin următoarele de către instanța de recurs.
Referitor la prima critică de recurs în sensul că soluția instanței de fond este nelegală și greșită pentru că instanța a dat prioritate normelor prevăzute în art. 90 pct.1 din Tratatul Comunității Europene, instanța de recurs, constată că această critică este nelegală, și nejustificată și că în mod corect a procedat instanța de fond prin aplicarea cu prioritate a normei comunitare, față de norma națională privind această taxă.
Ca atare, se va înlătura această critică, ca neîntemeiată și nelegală.
Referitor la a doua critică aceea a nerestituirii taxei achitate de reclamantă, pentru motivul că nu sunt aplicabile prevederile art. 117 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, instanța de recurs constată că această critică este nelegală, deoarece în cauză atâta timp cât taxa nu se datorează legal, plata ei apare ca făcută în puls și se impune restituirea sumei respective.
Deci această critică se va înlătura ca nelegală.
Actele normative speciale naționale privind plata acestor taxe de poluare, respectiv prevederile Ordonanței Guvernului nr. 50/2008 nu pot fi reținute ca aplicabile în speță, raportat la dispozițiile comunitare, aplicabile, aspect corect reținut de instanța de fond prin hotărârea dată.
Nu se poate reține critica recurentei, în sensul că dispozițiile naționale privind achitarea taxei nu ar contraveni prevederilor Tratatului Comunității Europene, ci dimpotrivă se reține că ele sunt contrare normei comunitare în materie.
În concluzie, se vor înlătura toate criticile formulate de recurenta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș reținând că sentința atacată nu este dată cu încălcarea prevederilor legale și nici cu interpretarea greșită a legii și că nu se impune modificarea sentinței civile a Tribunalului.
II Cât privește criticile formulate de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu - B, se constată următoarele:
În esență, criticile acestei recurente sunt asemănătoare cu cele aduse sentinței atacte, de recurenta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș pe chestiuni de fond, ca atare sub acest aspect instanța de recurs nu va reanaliza criticile privind plata taxei de poluare și că,în opinia recurentei această taxă nu ar trebui restituită, deoarece asupra acestor chestiuni instanța a argumentat mai sus, în sensul că în mod corect trebuie restituită, taxa de poluare către reclamantă.
Criticile aduse în ce privește aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 50/2008 nu pot fi reținute la recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice și nici cu privire la neaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 90 pct.1 din Tratatul Comunității Europene.
Referitor la criticile Administrația Fondului pentru Mediu - B aduse la pagina 5 din recurs, în sensul că nu trebuiau acordate de instanța de fond, cheltuieli de judecată și dobândă legală, instanța de recurs, constată că potrivit probelor de la dosar și dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă și art. 1082 cod civil această dobândă se datorează de persoană aflată în culpă de la data notificării acesteia prin cererea de restituire formulată de către reclamantă, până la plata efectivă.
Ca atare, și aceste critici vor fi înlăturate ca nelegale și nejustificate.
În concluzie, ambele recursuri se constată că sunt nefondate, sens în care conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarat de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu - B împotriva sentinței civile nr. 896/CA 21 octombrie 2009 Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată de în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 2 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Maria
- - - - - -
Grefier,
Red. I- 3.02.2010
Dact. -8.02.2010/2 ex.
Jud fond - A
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
