Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 774/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 774/ Dosar nr-
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat depârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂîmpotriva sentinței civilenr.807/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 18 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că, prin sentința civilă nr. 807/17.06.2008 a Tribunalului Covasna, secția civilă, a fost respinsă exceptia prematuritatii introducerii actiunii.
S-a admis cererea formulata de reclamanta, in contradictoriu cu parata DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA C, reprezentata legal de.
S-a anulatDecizia nr 971/26.03.2008 emisa de parata.
S-a stabilit că reclamanta este beneficiara a drepturilor instituite de Decretul-Lege nr 118/1990, in calitate de sotie a defunctului, care a avut domiciliu obligatoriu in localitatea, in perioada 24.03.1952-31.12.1965.cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că sotul reclamantei, numitul, impreuna cu familia sa au fost mutati fortat sa locuiasca in localitatea, intr-o alta casa decat cea proprietatea familiei. Astfel familia a fost nevoita sa plateasca chirie pentru locuinta in care a fost mutata, imobilul proprietatea sa privata fiind ocupat de autoritatile locale ale vremii. Aceasta masura restrictiva a durat, conform declaratiilor martorilor audiati in cauza, o perioada de timp de circa 12 -13 ani, pana in anul 1965.
In comunitate, familia sotului reclamantei, era cunoscuta ca fiind de "chiaburi", suferind datorita acelui statut social de diverse restrictii, privatiuni.
Declaratiile martorilor audiati in fata instantei se coroboreaza cu cele rezultate din declaratiile autentificate depuse la dosar.
In drept, prevederile Decretului -Lege nr 118/1990 instituie acordarea unor drepturi cu caracter patrimonial reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunista instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, ori pentru urmasii acestora.
Finalitatea urmarita de legiuitor prin prevederile acestui act consta in efectuarea unei "reparatii" a prejudiciilor de natura materiala, morala, sociala, suferite de persoanele aflate in una din situatiile enumerate de textul de lege.
Din aceste situatii face parte si cea constand in impunerea de catre autoritatile vremii a unui domiciliu obligatoriu, din motive politice (art 1 alin 1 lit d).
In cauza reclamanta a dovedit prin mijloacele de proba ingaduite de prevederile art 8 alin 1 din Decretul-Lege nr 118/1990 ca atat sotul sau cat si intreaga lui familie au avut domiciliu obligatoriu in localitatea, masurile restrictive durand in perioada 24.03.1952-31.12.1965. Cauza instituirii acelei masuri restrictive a fost una politica, constand in faptul ca membrii familiei sotului reclamantei faceau parte dintr-o categorie sociala ce nu se incadra in ideologia comunista a vremii.
Instanta a avut in vedere, de asemenea, prevederile art 4 alin 1 din Decretul-Lege nr 118/1990 care instituie in beneficiul sotiei celui decedat, caruia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, dreptul la o indemnizatie lunara de 100 lei neimpozabila, daca ulterior nu s-a recasatorit.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a apreciat ca reclamanta este indreptatită sa beneficieze de drepturile acordate de Decretul -Lege nr 118/1990, in calitate de sotie a defunctului, care a avut domiciliu obligatoriu in localitatea, in perioada 24.03.1952-31.12.1965. Pe cale de consecinta, instanta a considerat ca Decizia nr 971/26.03.2008 emisa de parata este nelegala, ca urmare, in temeiul art 18 alin 1 din Legea nr 554/2004 coroborat cu art 8 alin 5 din Decretul-Lege nr 118/1990, a anulat aceasta decizie.
Asa fiind, instanta a admis cererea de chemare in judecata si a dispus conform celor ce au fost cuprinse in dispozitivul sentinte civile pronunțe.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și protecție Socială C, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată în mod eronat s-a reținut că reclamanta beneficiază de dispozițiile nr. 118/1990 în calitate de soție a defunctului, deoarece de dreptul prevăzut la art. 1 alin.1 lit. d, poate beneficia numai persoana care a suferit persecuția politică. Proba cu martori este inadmisibilă peste cuprinsul unui înscris, iar în speță trebuia să se depună înscrisuri care să dovedească susținerile reclamantei.
La dosar a depus întâmpinare reclamanta prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Susținerile recurentului din motivele de recurs sunt nefondate și neîntemeiate, deoarece conform art. 4 alin.1 din nr. 118/1990, nu numai persoana care a suferit persecuții politice din cauza dictaturii instaurată cu începere de la 6.03. 1945 poate să beneficieze de drepturile instituite de acest act normativ ci și soțul sau soția celui decedat cărora li s-a solicitat domiciliul obligatoriu, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Reclamanta în calitate de soție a defunctului are dreptul să beneficieze de indemnizație lunară prevăzută de nr. 118/1990, deoarece din probele de la dosar, din depozițiile martorilor audiați a rezultat, că acestuia din urmă și familiei sale li s-a stabilit domiciliul obligatoriu în localitatea, fiind nevoiși să locuiască timp de 12-13 ani într-o altă casă decât proprietatea sa, pentru care au plătit chirie. Această situație a fost determinată de faptul că reclamantul și familia sa au fost socotiți ca fiind chiaburi, categorie socială care nu era acceptată de dictatură comunistă.
Ca atare, prima instanță în mod corect, pe baza probele de la dosar a admis acțiunea reclamantei. De asemenea se mai constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1191 alin 2 din Codul civil, deoarece, conform dispozițiilor art. 8 alin.1 din nr. 118/1990, dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Deci, proba cu martori administrată de către prima instanță este admisibilă întrucât este prevăzută de lege, iar, prin intermediul acestui mijloc de probă s-a stabilit în mod corect că reclamanta beneficiază de dispozițiile nr. 118/1990.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâtul, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C împotriva sentinței civile nr. 807/17.06.2008 a Tribunalului Covasna secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - --
Grefier
Red. 721.11.2008
Dact. / 16.12.2008 / 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
