Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 803/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 803
Ședința publică din data de 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantaREGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC Pcu sediul în P,-, județul împotriva sentinței nr. 64 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - P,-, județul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimata pârâtă DGFP P reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind recurenta
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, recurentul prin cererea de recurs solicitând și judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, precum si faptul că recurenta prin intermediul cererii de recurs a solicitat și judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Reprezentanta intimatei, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta Regia Autonoma de Transport Public, în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice P, a solicitat anularea deciziei nr. 2/21.01.2008 emisă de Agentia Nationala de Administrare Fiscala - DGFP si exonerarea de la plata sumei de 58.356 RON.
In motivarea acțiunii,reclamanta arată că prin decizia nr. 2/21.01.2008 parata
a respins ca neîntemeiata contestația reclamantei pentru suma totală de 58.356 RON individualizată pe diferite categorii de impozite si contribuții, precum și accesorii aferente acestora și apreciază că parata a interpretat greșit disp. art. 21 alin. 3 din Legea nr. 571/2003.
Mai arată reclamanta că tichetele oferite cadou în decembrie 2006 și martie 2007 s-au încadrat în prevederile legale și sunt deductibile.
Prin sentința nr. 64 din 24 februarie 2009 Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect anulare act control taxe si impozite formulata de reclamanta Regia Autonoma de Transport Public P, în contradictoriu cu parata DGFP P, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 2/21.01.2008 emisă de Agentia Naționala de Administrare Fiscala - și exonerarea de la plata sumei de 58.356 RON și că dispozițiile Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de cresă, se aplică în situația acordării pentru anumite activități enumerate de art. 2 alin. 1, respectiv tichete cadou, și salariaților care au copii li se acordă tichete de creșă.
Astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr. 196/2007, tichetele de cadou se pot utiliza pentru campaniile marketing, studiul pietei, promovarea pe piete externe sau nu, pentru protocol, pentru cheltuieli de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale, iar potrivit alin. 2 din acelasi text legal, angajații care beneficiază de tichet cadou pot beneficia și de tichete de creșă si potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2006, tichetele de cresă se acordă la cerere, unuia dintre părinti, sau optional tutorelui, celui căruia i s-au încredintat copii spre crestere și educare ori in plasament familial, în baza livretului de familie.
S-a mai reținut că tichetele cadou au fost acordate cu ocazia sarbătorilor de C în luna decembrie 2006 și cu ocazia Zilei Femeii și în luna martie 2007, însă reclamanta nu a probat că acestea sunt cheltuieli sociale, fiind incidente astfel disp. art. 1169 cod civil.
Pentru anul 2006, tichetele cadou au fost acordate în afara destinațiilor și evenimentelor prevăzute expres de art. 55 alin. 1, alin. 2 lit. k, alin. 3 si alin. 4 din Legea nr. 571/2003, respectiv si salariaților care nu a avut în întreținere copii minori, reprezentând avantaje materiale ce se supun impozitării, în interesul impozitului pe venit și fac parte din fondul total de salarii pentru care se datorează și contribuțiile sociale aferente, astfel că acestea nu se încadrează în prev. art. 12 alin. 2 din Legea nr. 193/2006 în vigoare până la sfârșitul anului 2006, care au stipulat că aceste tichete cadou nu se iau în calcul la stabilirea drepturilor și obligatiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Privitor la anul 2007, s-a constatat că, tichetele cadou au fost iarăși acordate în afara destinațiilor și evenimentelor prevăzute expres de art. 55 din Legea 571/2003, reprezentand avantaje materiale ce se supun impozitării,în interesul impozitului pe venit.
Astfel, prevederile Legii nr. 193/2006 trebuiau raportate la prevederile HG nr. 1317/2006 care stipulează că angajații persoane fizice pot beneficia de tichete cadou numai pentru destinațiile sau evenimentele care se încadrează in categoria cheltuielilor
sociale, iar aceste destinații si evenimente sunt cele enumerate limitativ în art. 55 alin. 4 lit. a - din Legea nr. 571/2003.
Or, tichetele cadou acordate în afara destinațiilor și evenimentelor prevăzute expres de codul fiscal, nefiind cheltuieli sociale sunt supuse impozitării, calcului și reținerii contribuțiilor sociale, întrucât aceste sume trebuiesc reflectate în fondul total de salarii.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahovaa formulat recurs reclamanta P criticând sentinta pentru nelegalitate și sustinând că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente în cauză.
Recurenta a precizat că a acordat tichete salariaților în luna decembrie 2006 conform prevederilor art. 12 alin.2 din Legea 193/2006 potrivit cărora sumele corespunzatoare tichetelor cadou și tichetelor de creșă acordate de angajator nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial.
Recurenta invocă drept argument de text prevederile pct.11.1 din Normele metodologice de aplicare a dispozitiilor Legii 193/2006 în conformitate cu care sumele corespunzatoare tichetelor cadou si tichetelor de cresa acordate de angajator, potrivit Legii 193/2006 cu modificarile ulterioare, pana la 31 decembrie 2006 nu sunt impozabile in intelesul impozitului pe venit.
De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea 571/2003 unde se precizează că au deductibilitate limitată cheltuielile sociale, în cadrul acestei limite putand fi deduse și tichetele de creșa acordate angajaților potrivit legislației în vigoare.
Sentința mai este criticată și pentru faptul că nu a luat în calcul raportul de expertiză ale carei concluzii erau în sensul legilor invocate de recurentă, efectul fiind acela al scutirii de plata celor 58.356 lei reținuti în sarcina sa.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei si pe fondul cauzei exonerarea de plata sumei de 58.356 lei.
Examinand sentința recurata prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea constata recursul nefondat, urmand să-l respinga in temeiul art.312 pr.civ și a urmatoarelor considerente:
Cele două motive de recurs se vor analiza împreuna, deoarece textele de lege în care iși găsesc temeiul tichetele cadou și cele de creșa, sunt aceleași.
Din examinarea actelor dosarului se constată că organele fiscale au verificat, printre altele, modul de acordare a tichetelor cadou în lunile decembrie 2006 și martie 2007 constatându-se că recurenta a acordat astfel de tichete și salariatilor care nu au copii minori.
In cauză își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 21 alin. 3 lit.c Cod fiscal, unde se prevede că în categoria cheltuielilor sociale pot fi încadrate numai tichetele cadou acordate salariaților care au copii minori.
Potrivit prevederilor art. 55 din Codul fiscal veniturile din salarii sunt definite ca fiind toate veniturile în bani sau în natură obținute de o persoană fizică ce iși desfasoara activitatea in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special,
cu mentiunea urmatoare: oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia, zilei de 1 iunie, Cului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, in masura in care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane, cu orice ocazie de mai sus nu depaseste 150 lei.
Prevederile art.12 alin. 2 din Legea 193/2006 au fost abrogate cu incepere de la 1 ianuarie 2007.
Asa cum a sustinut si intimata, rezulta, din examinarea textelor de lege precizate anterior, ca avantajele primite de salariati sub forma de cadouri oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia diferitelor sarbatori reprezinta venituri neimpozabile doar in masura in care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane nu depaseste suma de 150 lei, iar sumele oferite celor care nu au copii minori trebuiau impozitate intrucat deveneauavantajein sensul prevazut de art.55 alin 2 lit.k din Codul fiscal.
In consecinta, pentru anul 2006 prevederile art. 55 alin.1, alin. 2 lit. k, alin. 3 si alin. 4 din Legea 571/2003(Codul fiscal ) prevaleaza asupra dispozitiilor alin. 2 al art.12 din Legea 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou si a tichetelor de cresa, in sensul ca tichetele cadou acordate cu ocazia sarbatorilor Cului salariatilor care nu au copii minori reprezinta avantaje materiale supuse impozitarii, in intelesul impozitului pe venit, implicit facand parte din fondul total de salarii pentru care se datoreaza si contributiile sociale aferente.
Instanta de fond a retinut in mod corect ca prevederile legii 193/2006 referitoare la neimpozitarea tichetelor cadou trebuiesc coroborate cu cele ale Normelor metodologice de aplicare aprobate prin HG 1317/2006 care precizeaza ca angajatii persoane fizice pot beneficia de tichete cadou numai pentru destinatiile sau evenimentele care se incadreaza in categoria cheltuielilor sociale, cu trimitere la textul art.55 din Codul fiscal.
Prin urmare, orice tichet cadou, altele decat cele prevazute de art. 55 alin. 4 lit. a din Codul fiscal reprezinta un venit pentru cel care il primeste si cel care il acorda are obligatia calculului, retinerii si virarii impozitului pe venit.
Pentru aceste considerente instanta constata ca recursul este nefondat, sub ambele aspecte invocate și că nu este afectată legalitatea și temenicia sentinței pronuntate, în cauza nefiind incidente disp. art. 304 pr. civ, motiv pentru care, in temeiul art. 312 pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 64 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtăDIRECȚIA
GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- P,-, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/ MP
2 e/09.06.2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță, Maria Pohoață
