Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 825/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.825/ Dosar nr-
Ședința publică de la 9 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta " B " împotriva sentinței civile nr. 58/AF din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 decembrie 2008, când părțile au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 9 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.58/AF/28.05.2008 a Tribunalul Brașov a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - " " B în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Decizia privind stabilirea răspunderii solidare nr. 54406/22 decembrie 2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B nr. 18237 A/7 noiembrie 2006, în baza art. 27-28 din G nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, pentru obligații restante ale debitorului - " " -, declarat insolvabil prin procesul verbal de constatare a insolvenție nr. 13251 A/14 august 2006 s-a stabilit că răspundere solidar cu debitorul - " " -, societate care se află sub control comun cu debitorul insolvabil și a dobândit, cu rea credință, bunuri de la acesta.
În decizie s-a stabilit că debitorul figurează în evidențele fiscale cu 25.661,086 lei obligații fiscale, iar în fapt s-a motivat în esență că - " " - B s-a format prin divizarea din - " " - în baza Hotărârii AGA din 12 noiembrie 2003, iar societatea reclamantă a preluat prin protocolul de divizare 47 % din activul - " " -, în condițiile în care obligațiile datorate bugetului general consolidat ale statului au rămas în sarcina debitorului.
S-a mai arătat în considerentele deciziei că - " " - B în calitate de dobânditoare utilizează imobilizări corporale ale debitoarei ce reprezintă 64 % din valoarea contabilă a activelor - " " B -, iar referitor la pasiv a preluat 1.967.806 RON din data 0 lei obligații datorate bugetului de stat consolidat.
De asemenea, cele două societăți desfășoară aceeași activitate, " fabricarea produselor de tăiat și de uz casnic" cod 2861, iar din cei 335 salariați ai debitoarei au fost preluați prin transfer 180.
În fapt prin decizia nr. 1 din data de 9 martie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către - " " B -, împotriva Deciziei privind stabilirea răspunderii solidare înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub nr. 4550/30 ianuarie 2007, arătându-se în considerente că decizia contestată a fost emisă de un organ fiscal competenți și obligațiile bugetare au rămas în sarcina debitorului principal, în condițiile diminuării considerabile a patrimoniului prin divizare, intrând astfel în stare de insolvabilitate.
În prealabil, instanța analizând legalitatea Deciziei nr. 1/9 martie 2007, constată că aceasta a fost semnată de directorul adjunct care este șeful Administrației Finanțelor Publice B și avizată de directorul executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice B, fiind întocmită cu respectarea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 43 lit. d și art. 46 Cod procedură fiscală.
Astfel, potrivit art. 43 alin.2 lit. f Cod procedură fiscală actul administrativ fiscal trebuie să cuprindă și temeiul de drept.
În speță, s-a indicat ca temei de drept al deciziei prevederile art. 27 și 28 Cod procedură fiscală și G nr.1050/2004, iar faptul că intimata nu a indicat cazul de atragere a răspunderii solidare dintre cele enumerate la art. 27 Cod procedură fiscală nu conduce la nulitatea actului administrativ fiscal.
Potrivit art. 28 alin.2 Cod procedură fiscală, în scopul atragerii răspunderii persoanelor prevăzute la art. 27 organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt și de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză.
În speță, din motivarea de fapt a deciziei, respectiv diminuarea considerativă a patrimoniului societății debitoare și preluarea acesteia prin divizare de către societatea reclamantă în procent de 64 % din valoarea contabilă a activelor, preluarea a mai mult de J din angajații societății debitoare, desfășurarea aceleiași activități se reține incidența în cauză a prevederilor art. 27 alin.2 Cod procedură fiscală.
Potrivit dispozițiilor legale precitate " Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil dacă, direct sau indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una din condițiile enumerate la litera a),b), și e).
Din referatul de angajare a răspunderii și înscrisurile depuse la dosar de intimată rezultă că sunt îndeplinite condițiile de fond pentru atragerea răspunderii solidar a societății reclamante.
Prin procesul verbal nr. 13251 / 14 august 2006 s-a constatat starea de insolvabilitate a societății debitoare - " " -, iar debitorul declarat insolvabil se află în control comun cu persoana juridică asupra căreia urmează să fi atrasă răspunderea solidară, în speță acționariat comun TRANSILVANIA, - " " -, - " " SRL, Acționarii așa cum rezultă din istoricul societăților.
Din evidențele Oficiului Registrului Comerțului rezultă că cele două societăți au același obiect principal de activitate, respectiv " fabricarea produselor de tăiat și de uz casnic - Cod 2861, iar din protocolul de divizare s-au predat și s-au primit elemente de activ în valoare totală de 30.877.150 RON din care active imobilizate de 10.557.199 ROL, din activul debitoarei de 65.839.838 ROL, valoarea activului preluat de societatea reclamantă reprezintă aproape J.
În baza aceluiași protocol a preluat prin transfer de la debitor un număr de 180 angajați din totalul de 335.
Atât în acțiune cât și în punctul de vedere exprimat la solicitarea Administrației Finanțelor Publice societatea reclamantă a susținut că starea de fapt reținută de organul fiscal nu corespunde realității, însă nu a adus elemente probatorii în acest sens.
Relativ la nelegalitatea, nulitatea și prematuritatea procesului verbal de constatare a insolvenței debitorului nr. 13251/A/14 august 2006, instanța a reținut că acest act nu reprezintă act administrativ fiscal care dă naștere obligațiilor fiscale, ci constată starea de fapt în insolvabilitate, astfel că nu a fost supus analizei în contencios administrativ.
Decizia nr. 1/9 martie 2007 dată de Direcția Generală a Finanțelor Publice în soluționarea contestației a fost emisă cu respectarea cerințelor de formă și conținut prevăzute de art. 211 Cod procedură fiscală.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, constatând că deciziile contestate sunt legale și temeinice, în baza prevederilor Legii nr. 554/2004 a respins acțiunea.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamanta.Com. B -, B, iar, în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută deoarece nu a fost respectată constituirea completului de judecată. Se mai arată că în mod greșit a fost respinsă, prin încheierea de ședință din data de 2.11.2007 excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice B, iar prin încheierea din data de 14.12.2007, de asemenea, în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a.Com. - prin încheierea de ședință din data de 14.05.2008.
Pe fondul cauzei, se arată că prima instanță nu a constatat nelegalitatea și netemeinicia procesului - verbal de constatare a insolvenței debitorului principal cu nr.13251/A/14.08.2006 și asupra nelegalității și netemeiniciei actelor administrativ fiscale prin care se atrage răspunderea solidară a reclamantei cu debitorul principal.
La dosar au depus întâmpinare intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice B prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este fondat în parte.
Susținerile recurentei cu privire la nulitatea sentinței instanței de fond sunt neîntemeiate întrucât schimbarea componenței completului de judecată în primă instanță nu se circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă. Schimbarea componenței completului de judecată are loc ca urmare a unor incidente procedurale și care se soluționează conform Regulamentului de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești.
Recurentul mai susține că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice B, însă aceste susțineri nu pot fi reținute de curte deoarece conform principiului disponibilității, situația reliefată putea să fie invocată numai de către această pârâtă care însă nu a formulat recurs. Se mai poate constata că, prima instanță în mod corect a respins cererea de chemare în garanție a.Com. deoarece, așa cum s-a apreciat, în cauză sunt incidente dispozițiile art.205 alin.2 și 212 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.54406/22.12.2006, emisă de către pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice B s-a reținut răspunderea solidară a reclamantei.Com. B - cu debitoarea.Com. - B, pentru motivul că reclamanta se află sub controlul comun cu debitoarea insolvabilă și că a dobândit, cu rea credință bunuri de la aceasta.
Prin decizia nr.1 din 9.03.2007, pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice Bar espins contestația formulată de către.Com. B - împotriva deciziei nr.54406/22.12.2006.
La baza stabilirii răspunderii solidare, se află dispozițiile art.27 și 28 din Codul d e procedură fiscală.
Conform art.27 alin.1 din Codul d e procedură fiscală pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspuns solidar cu acesta următoarele persoane:
a)persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea - credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea.
b)administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlat sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
a)dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin J din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;
b)are raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care în proporție de cel puțin J, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;
c)are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin J dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.
Invocând dispozițiile art.27 din Codul d e procedură fiscală, pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice B trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de acest articol pentru a justifica măsura luată, respectiv aceea de angajare a răspunderii solidare a reclamantei.Com. B - cu debitoarea.Com. -
O primă condiție, stabilită de art.27 alin.1, pct.1, lit.a din Codul d e procedură fiscală, este aceea ca persoanele fizice sau juridice care în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea - credință, să dobândească, în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea.
În speță, la data de 1.08.2004, a fost încheiat protocolul de divizare a.Com. - B, care s-a efectuat urmare a Hotărârii nr.25 adoptată în cadrul ședinței Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 13.02.2004. Pentru a intra sub incidența dispozițiilor legale mai sus arătate și a condiției astfel stabilite, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, trebuie să facă dovada că divizarea.Com. - B și preluarea unei părți din patrimoniul acesteia de către noua societate comercială creată, respectiv.Com. B -, s-au făcut cu rea credință. În comparație cu bună - credință care se prezumă, reaua - credință, ca atitudine a unei persoane care îndeplinește un act sau fapt ce contravine legii, trebuie dovedită de cel care o invocă în favoarea sa.
Pârâta nu a făcut dovada, prin nici un mijloc de probă că divizarea și preluarea unei părți din patrimoniul debitoarei s-a făcut cu rea - credință și de asemenea nu a făcut dovada existenței raportului de cauzalitate dintre faptul divizării și preluării unei părți din patrimoniu și datoriile fiscale ale debitoarei care i-ar fi creat insolvabilitatea.
Ca atare, această condiție pentru angajarea răspunderii solidare nu este îndeplinită.
Alineatul 1 punctul b al art.27din Codul d e procedură fiscală se referă la administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoarei prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea - credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Acest text vizează două ipostaze, respectiv, insolvabilitatea societății debitoare să fi fost provocată de către administratorii asociații, acționarii acesteia sau de către alte persoane, precum și faptul că insolvabilitatea să fi fost determinată de înstrăinarea sau ascunderea, cu rea - credință, sub orice formă a bunurilor mobile și imobile proprietatea debitoarei.
Din probele de la dosar nu rezultă și respectiv nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că insolvabilitatea societății comerciale debitoarea - Baf ost provocată de către administratorii, asociații, acționarii acesteia sau de către alte persoane printr-o gestionare sau administrare necorespunzătoare, nu s-a dovedit existența raportului de cauzalitate dintre starea de insolvență a debitoarei și faptele de administrare sau măsurile asociaților, administratorilor sau acționarilor acesteia.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B era obligată să dovedească că insolvabilitatea debitoarei a fost provocată de către administratorii, asociații, acționarii acesteia sau alte persoane, deoarece, nu este exclus ca starea de insolvabilitate a unei firme să fie provocată de factori exteriori respectiv de o conjunctură economică nefavorabilă.
În cazul celei de a doua ipostaze, de asemenea nu s-a dovedit că insolvabilitatea a fost determinată de înstrăinarea sau ascunderea, cu rea - credință, sub orice formă a bunurilor mobile și imobile proprietatea debitoarei, deoarece, nu se poate afirma că, prin divizarea debitoarei, care s-a efectuat în mod public, au fost ascunse bunurile debitoarei sau că au fost înstrăinate cu rea credință. Așa cum s-a arătat mai sus, reaua - credință trebuie să fie dovedită prin orice mijloc de probă, or, în speță, nu s-a făcut în acest sens nici un început de dovadă.
Dispozițiile alineatului 2 al art.27 din Codul d e procedură fiscală, pentru a fi incidente în cauză și pentru a atrage răspunderea solidară a persoanei fizice cu debitorul declarat insolvabil, prevăd trei condiții, iar cel puțin una dintre aceste condiții trebuie să fie îndeplinită.
Prima condiție prevede că, persoana juridică dobândește cu orice titlu dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin J din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale debitorului.
Din referatul de angajare a răspunderii întocmit de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și care a stat la baza emiterii deciziei nr.55406/22.12.2006 privind stabilirea răspunderii solidare, rezultă că în urma divizării reclamanta.Com. B -, utilizează de la debitoare, conform Protocolului de divizare active imobilizate în valoare rămasă de amortizat de 20.319.951 mii lei (ROL) și active circulante în valoare de 10.557.199 mii lei (ROL). Valoarea activului preluat reprezintă 30.877.150 mii lei (ROL), din activul debitoarei (65.839.838 mii lei ROL).
Deci, chiar din constatările pârâtei, rezultă că valoarea activelor preluate de reclamantă de la debitoare ca urmare a divizării nu reprezintă J din valoarea activelor debitoarei, reclamanta deținând mai puțin de J, astfel că această condiție nu poate să fie îndeplinită pentru atragerea răspunderii solidare.
A doua condiție prevăzută de dispozițiile legale mai sus arătate se referă la faptul că, persoana juridică are raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau furnizorii, alții decât cei utilizați, care, în proporție de cel puțin J, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul.
Pârâta, nu a dovedit prin nici un mijloc de probă îndeplinirea acestei condiții, nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte activitatea comercială pe care o desfășoară reclamanta.
Nu a depus contracte de clienți sau furnizori pentru a se putea constata dacă aceștia au avut sau au raporturi contractuale cu debitoarea, precum și proporția pe care o reprezintă acestea din raporturile contractuale ale debitoarei.
Susținerile pârâtei fără a fi însoțite de acte doveditoare, rămân simple afirmații, care nu pot sta la baza angajării răspunderii solidare.
A treia condiție prevăzută de dispozițiile alineatului 2 al art.27 din Codul d e procedură civilă, se referă la faptul că, persoana juridică are raporturi de muncă sau civile de prestări servicii cu cel puțin J dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.
Nici această condiție nu a fost dovedită de pârâtă ca fiind îndeplinită pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantei cu debitoarea.
Pârâta era obligată să dovedească, că cel puțin J dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitoarei își desfășoară activitatea și în cadrul societății comerciale reclamante prin depunerea la dosar a contractelor de muncă sau de prestări de servicii. Faptul că prin protocolul de divizare reclamanta a preluat de la debitoare, prin transfer, un număr de 180 de salariați, nu înseamnă și nu se poate afirma că restul d angajați care au rămas în continuare în cadrul firmei debitoare își desfășoară activitatea și la firma reclamantă.
Pârâta nu a dovedit îndeplinirea nici a acestei din urmă condiție, astfel că măsura de angajare a răspunderii solidare este nejustificată.
Deci, indiferent de faptul că cele două societăți comerciale au același obiect de activitate sau aceeași acționari, răspunderea solidară prevăzută la alineatul 2 este supusă îndeplinirii a cel puțin uneia din cele trei condiții prevăzute de textul de lege, or în cauză nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că reclamanta contestatoare intră sub incidența acestor dispoziții legale.
Decizia prin care s-a angajat răspunderea solidară a reclamantei. Com. - nu este întemeiată deoarece nu se încadrează dispozițiilor art.27 și 28 din cadrul de procedură fiscală, nefiind îndeplinită nicio condiție prevăzută de textul de lege care să justifice măsura luată.
Recurenta reclamantă a mai solicitat să se constate și nelegalitatea, nulitatea și prematuritatea procesului verbal de constatare a insolvenței debitoarei cu nr.13251/A/14.08.2006, însă se constată că prima instanță, pe baza considerentelor arătate în mod corect a respins această cerere.
Față de aceste considerente, Curtea va admite în parte recursul reclamantei, iar în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea, va anula deciziile nr.54406/22.12.2006 și 1/9.03.2007 emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și va respinge restul pretențiilor reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanta.Com. B -, B, împotriva sentinței civile nr.58/AF/28.05.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta.Com. B -, B, împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B și în consecință:
Anulează deciziile nr.54.406/22.12.2006 și nr.1/9.03.2007 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Respinge restul pretențiilor reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 09.12.2008/dact.VP.17.12.2008/2 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
