Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 826/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR.826/ Dosar Nr-
Sedința publică din 09 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B împotriva sentinței civile nr. 56/AF din 27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 decembrie 2008, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 februarie 2007.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.56/AF/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului s-a anulat în parte Decizia nr.311/23.01.2008 emisă de pârâta DGFP B privind dispoziția de respingere a contestației administrative pentru suma de 75 lei reprezentând majorări de întârziere; s-a constatat că suma de 75 lei reprezentând majorări de întârziere încasată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului nu a fost stabilită printr-un titlu de creanță fiscală valabil emis conform legii; a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului să-i restituie reclamantului suma de 75 lei reprezentând majorări de întârziere încasate fără drept.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la suma de 75 lei, reprezentând majorări de întârziere calculate la suma de 2.014 lei, s-a constatat că acestea au fost stabilite prin Decizia nr. 4681/03.10.2007 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice B care se referă la Decizia nr. -/03.10.2007 privind "regularizări" a sumelor stabilite prin Decizia de impunere anuală nr. -/05.06.2007.
Acest titlu de creanță fiscală respectiv Decizia nr. 4681/03.10.2007 referitor la obligațiile accesorii, având în vedere principiul de drept "tempus regit actum" este lovit de nulitate, în absența elementelor prevăzute de art. 42 coroborat cu art. 45 din nr.HG 1050/2004 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicarea nr.OG 92/2003, nulitate care se constată și din oficiu în cazul lipsei numelui, prenumelui și calității persoanei împuternicite a organului fiscal și a semnăturii acesteia.
Ori s- constatat că Decizia nr. 4681/03.10.2007 nu conține aceste elemente obligatorii sub sancțiunea nulității absolute a actului administrativ fiscal și nici ștampila organului emitent (element prevăzut de art. 42 alin.(2) lit. h) din nr.HG 1050/2004.
Se constată totodată că decizia menționată nu a fost emisă prin intermediul mijloacelor informatice, conform Ordinului nr. 1364/25.09.2007 al Ministerului Finanțelor și Economiei, și în consecință nu îi sunt aplicabile prevederile art. 1 din acest act normativ.
Totodată, se constată că Decizia nr. 4681/2007 referitoare la obligațiile accesorii nu au fost comunicată reclamantului, pârâtele nefăcând dovada în acest sens, încălcând astfel prevederile art. 44 din nr.OG 92/2003, în redactarea în vigoare la data emiterii deciziilor.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile legale menționate, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că soluția instanței de fond este greșită datorită faptului că orice majorare de întârziere este calculată ope legis în baza art.119 Cod procedură fiscală; decizia menționată a fost emisă prin intermediul mijloacelor informatice ea aflându-se la fila 49 din dosar; Suma de 75 lei reprezintă majorări de întârziere aferente debitului stabilit prin Decizia nr.-/05.06.2007 aspect recunoscut de reclamant; acesta a și achitat această sumă în data de 28.09.2007 din inițiativa sa; decizia de calcul a accesoriilor nu s-a mai comunicat; decizia nu este nulă deoarece legiuitorul a prevăzut obligativitatea organului fiscal de a stabili majorările de întârziere, aceste decizii sunt titluri de creanță care pot deveni titluri executorii, dar în condițiile în care contribuabilul își cunoaște obligațiile și achită aceste majorări este evident că nu se poate impune obligativitatea comunicării lui, acesta fiind și raționamentul legiuitorului în art.119 Cod procedură fiscală; Ordinul 1364/2007 a fost publicat în 8.10.2008 până atunci nu exista formularistica pentru deciziile de calcul accesorii.
Aceleași motive de recurs se regăsesc în ambele recursuri. În drept se invocă prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Se anexează situația analitică debite plăți solduri pentru și Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii. Ambele sunt nesemnate și neștampilate, dactilografiate pe calculator.
La dosar a depus întâmpinare intimatul reclamant solicitând respingerea recursurilor.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Codul d e procedură fiscală (OG 92/2003) reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale. Toate obligațiile fiscale trebuie să fie stabilite în conformitate cu prevederile legale. Organul fiscal este obligat să "înștiințeze contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce-i revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale" (art.7).
Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care potrivit legii rezultă din raporturile de drept material fiscal.
Actul administrativ fiscal (actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale) se comunică contribuabilului conform art.44 din OG 92/2003.
Recurentele recunosc că nu au comunicat decizia de impunere, dar consideră că datorită faptului că reclamantul a achitat aceste sume nu se impunea comunicarea ei. Procedura comunicării este obligatorie și nu facultativă. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației dacă acest act nu a fost comunicat. Tot de la comunicare curge termenul de contestare a actului. De asemenea actul fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului potrivit legii (a se vedea și art.45 Cod procedură fiscală).
Într-adevăr majorările de întârziere sunt calculate conform art.119 Cod procedură fiscală, dar pentru verificarea modului de calcul se impune a se putea analiza legalitatea creanței inițiale (debitul) și data achitării acestuia în raport de care se stabilesc accesoriile.
Decizia -/3010.2007 se impunea a fi comunicată contribuabilului. De asemenea se menționează că decizia a fost emisă prin intermediul mijloacelor informatice. Faptul că a fost scrisă pe calculator și apoi imprimată pe suport de hârtie nu exonerează organul fiscal de îndeplinirea obligațiilor de semnare și ștampilare a actului (art.46 OG 92/2003 coroborat cu art.43).
Deoarece actul nu se transmite electronic (cu semnătură electronică ) ci se comunică prin poștă semnarea acestuia este necesară.
Chiar dacă Ordinul 1364/2007 a stabilit o anumită formularistică ulterior datei emiterii deciziei, art.85 - 88 Cod procedură fiscală stabilesc obligația organului fiscal de a stabili sumele datorate (inclusiv accesoriile) prin decizii de impunere, iar forma și conținutul acestora sunt de asemenea stabilite prin lege.
Este de remarcat și un alt aspect Decizia nr.4681/2007 este emisă conform înscrisului depus la fila 10 din dosar în data de 4.10.2007 după data emiterii somației de plată din 5.09.2007. Tot în septembrie 2007 i se comunică reclamantului deciziile anuale de impunere pe 2001 și 2002.
Curtea apreciază că recurentele își invocă prin recurs propria culpă în nerespectarea obligațiilor ce le revin conform Codului d e procedură fiscală.
Pentru toate considerentele arătate, constatând că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în baza art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă cele două recursuri.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.56/AF/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. MC 09.12.2008/dact.VP.12.12.2008/2 ex
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
