Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 845/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 845
Ședința publică din data de 04 martie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul - REPREZENTANTĂ PRIN M - AGENȚIA BMî mpotriva sentinței civile nr. 3668 pronunțată în data de 29 octombrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă apărătorul recurentului, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. De asemenea acțiunea de fond este insuficientă în raport de necesitatea achitării diferenței de taxă de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, aferentă petitului privind acordarea de despăgubiri.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 16.02.2009 se înregistrează din partea intimatelor întâmpinare. Un exemplar din aceasta se comunică cu reprezentantul recurentului.
De asemenea, la data de 02.03.2009 și recurentul a înregistrat concluzii scrise.
Față de obligația achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru aferente judecării petitului privind restituirea taxei de primă înmatriculare, la solicitarea instanței reprezentantul recurentului solicită instanței aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 în privința dării în debit recurentului cu suma datorată. Mai arată că, a anexat concluziilor scrise, contractul de asistență juridică și înscrisuri privind înmatricularea autoturismului, anterior înmatriculării în România, într-o țară membră a Uniunii Europene.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului promovat pentru motivele expuse pe larg, solicitând acordarea de cheltuieli de judecată în ambele stadii procesuale.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.668 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prescripției invocate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A fost admisă excepția lipsei calității și capacității procesuale a AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M - B M, pentru reprezentarea reclamantului, invocate din oficiu și în consecință a fost respinsă atât pe excepție cât și pe fond acțiunea formulată de reclamantul reprezentat de Automobil Clubul Român - Filiala M - BMî mpotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMa vând ca obiect contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că excepția invocată de pârâtă este întemeiată.
Reprezentarea reclamantului de către Automobil Clubul Român - Filiala M - Agenția BMe ste nelegală pentru trei motive:
1. În materie procesuală nu se aplică prevederile art. 1.533 cod civil care reglementează instituția mandatului tacit, ci se aplică prevederile art. 68(1) pr.civ. potrivit căreia "procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată trebuie făcută prin înscris". în acest context,în primul rând,existența unei împuterniciri scrise de la persoana fizică contribuabil către - Filiala B M în vederea acționării în judecată pârâților. Existența împuterniciri avocatului dată de este subsecventă și nu este de natură să acopere lipsa primei împuterniciri.
2. Persoanele juridice au o capacitate procesuală de exercițiu determinată de obiectul lor de activitate. Această împrejurare rezultă fără echivoc din conținutul prevederilor art. 34 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice potrivit căreia:"persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei,stabilit prin lege,actul de înființare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul"
Rezolvarea problemelor de contencios fiscal a unor cetățeni sau chiar persoane juridice, nu corespunde cu scopul prevăzut de Statutul
3. Potrivit art. 4 din nr.OG 26/2000 modificată privind asociațiile și fundațiile.
" Asociația este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, al unor colectivități sau, după caz"
Reclamantul nu este membru, situație în care asociația nu poate reprezenta interesele reclamantei.
Faptul că Filiala M a emis un "comunicat" depus în copie la dosar, prin care anunța că cei interesați "pot mandata" R - Filiala M, să le reprezinte în demersurile judiciare necesare pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, nu înseamnă că această mandatare poate fi făcută altfel decât cu respectarea condițiilor cerute de lege.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a reținut lipsa capacitații procesuală de folosință și de exercițiu pentru Filiala R M, în calitatea de reprezentant al reclamantului și a respins acțiunea pe excepție.
Considerând însă că prevederile art. 137 Cod procedură civilă nu împiedică instanța să analizeze și pe fond acțiunea formulată de reclamant, a trecut și la judecata pe fond a acțiunii, considerând că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Susținerea reclamantului în sensul că prin adoptarea nr.OUG 50/2008 nu a avut loc o abrogare a prevederilor art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, deoarece abrogarea nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale din acest cod, adică prin lege și începând cu anul bugetar 2009 și, implicit, dispozițiile abrogate ar fi în vigoare, nu este întemeiată.
Aceiași susținere a fost formulată de autorul excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 214/1-214/3 Cod fiscal, soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 948/23.09.2008, publicată în Of. nr. 706/17.10.2008.
Pentru motivele arătate în considerentele deciziei s-a reținut că abrogarea prevederilor art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal este efectivă și nicidecum aparentă, cum a susținut autorul excepției.
În condițiile de mai sus, considerentele reclamantului care au vizat încălcarea art. 90 din Tratatul d l Roma pentru instituirea Comunității Europene nu mai sunt de actualitate cu privire la taxa de populare.
Taxa de primă înmatriculare nu mai există, prin efectul nr.OUG 50/2008 aceasta taxă a fost transformată din momentul plății ei de către contribuabil în taxă pe poluare. Întrucât modalitatea de calcul celor două taxe a fost diferită, Ordonanța a prevăzut restituirea sumelor încasate în plus, peste cuantumul taxei pe poluare independent de data când a fost plătită taxa de primă înmatriculare. Evident se au în vedere plățile făcute în perioada 1.01.2007 -1.07.2008 când prevederile din Codul fiscal, menționate mai sus au fost în vigoare.
Tribunalul nu poate scoate din vigoare nr.OUG 50/2008, pe considerentul că ar încălca principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 din Constituție, această competență revenind în exclusivitate Curții Constituționale.
În conformitate cu prevederile art. 115 (5) din Constituția României republicată, Ordonanța de Urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Aceste cerințe legale sunt îndeplinite, motiv pentru care tribunalul nu poate înlătura din motivarea sentinței dispozițiile Ordonanței respective.
Problema esențială pentru soluționarea cauzei este de a stabili dacă se poate pune semnul egalității între taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 214/1-214/2 Cod Fiscal, în prezent abrogate începând din 1 iulie 2008 și taxa de poluare reglementată de nr.OUG 50/2008 care a abrogat prevederile din Codul fiscal privind taxa deprimă înmatriculare.
Tribunalul a considerat că nu este în discuție una și aceeași taxă, sub denumiri diferite, chiar dacă adoptarea taxei de poluare a fost determinată de criticile aduse cu privire la aplicarea taxei de primă înmatriculare.
Împrejurarea că taxa de poluare nu a fost stabilită în sarcina tuturor contribuabililor care au în proprietate autoturisme, ci numai în sarcina acelora care le-au dobândit cu începere din 1 ianuarie 2007, de când a intrat în vigoare taxa de primă înmatriculare, chiar dacă apare discriminativă, nu constituie în sine un argument pentru a asimila taxa de primă înmatriculare cu taxa de poluare.
Prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene sunt incluse la capitolul 2 intitulat "Dispoziții fiscale". Textul prevede că: "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare".
În expunerea de motive ale nr.OUG 50/2008 publicată în Of. nr. 327/25.04.2008 se arată că, actul normativ a fost adoptat în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzută de legislația comunitară în acest domeniu. A fost avută în vedere și necesitatea adoptării de măsuri pentru asigurarea respectării normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudenței curții de Justiție a Comunităților Europene.
De vreme ce în art. 11 din Ordonanță se prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea Ordonanței, nu se poate susține că legiuitorul nu a recunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare a fost greșită. Faptul că s-a ales ca modalitate de stingere a obligației de restituire, compensarea, nu înseamnă o încălcare a drepturilor contribuabilului. Faptul că datoria contribuabilului cu titlu de taxă de poluare, s-a stabilit retroactiv, cu începere din 1 ianuarie 2007, nu face ca prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008 să fie inaplicabile ci constituie, eventual un motiv de contencios constituțional.
Tribunalul nu a putut da curs susținerii pârâtei din finalul întâmpinării, în sensul că acțiunea să fie admisă în parte, la nivelul diferenței de taxă prevăzută de nr.OUG 50/2008 deoarece, dacă ar proceda în acest mod ar încălca obiectul acțiunii și implicit prevederile art. 129 (6)
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale și obligarea intimatelor la 3.006 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 312 alin. 1 - 3, art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. reclamantul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se afirmă că în speță este vorba de greșita aplicare a legii în materie de mandat și a contractului de asistență juridică, a dreptului de a se adresa justiției prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de la amendată prin Protocoalele nr. 3/1970. 5/1971 și 8/1990 și completată prin Protocolul nr. 2 din 1970 cât și de art. 21 din Constituția României.
În aceste condiții, reclamantul a apreciat că central, având personalitate juridică, a dat filialelor din toată țara, mandat public și împuternicire de reprezentate, încât filialele au calitatea de a acționa în numele persoanei juridice, astfel că Filiala M nu și-a depășit nici obiectul de activitate, nici capacitatea de folosință și nici capacitatea de exercițiu.
Pe fond, reclamantul a susținut că nr.OUG 50/2008 a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, astfel încât se aplică numai raporturilor juridice care se sub imperiul ei, iar taxa de primă înmatriculare achitată în temeiul art. 2141-2.pr.fiscală fiind o taxă percepută și încasată la bugetul de stat pentru autovehicule înmatriculate înainte de 1 iulie 2008, nu are nimic de a face cu taxa de poluare instituită de nr.OUG 50/2008.
Prin urmare, această taxă s-a perceput în încălcarea disp. art. 90 parag. 1 din Tratatul, deci este o plată făcută cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, impunându-se a fi restituită plătitorului.
În final, reclamantul susține că este îndreptățit și la acordarea dobânzilor în conformitate cu prev. art. 124 alin. 1 și 2.pr.fiscală.
Analizând recursul declarat de către reclamantul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamantul, reprezentat de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN FILIALA M prin avocat împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B ARE și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare încasată de către organele fiscale în temeiul art. 2141și urm. pr.fiscală urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii, se susține că reclamantul dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României, după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile existente la dosar relevă împrejurarea că acțiunea în contencios administrativ este semnată de reclamant prin intermediul avocatului, al cărui contract de asistență juridică a fost încheiat de către - Filiala
Pentru a putea asigura părții realizarea interesului urmărit prin promovarea prezentei acțiuni se impune lămurirea unor chestiuni prealabile. Acestea vizează mandatul avocatului semnatar al acțiunii, capacitatea procesuală a - Filiala M în raport de activitatea desfășurată în prezenta speță, calitatea în care aceasta a acționat și nu în ultimul rând aplicabilitatea prevederilor art. 90 din Tratatul CE.
În recurs, reclamantul a depus un nou contract de asistență juridică semnat personal, prin care a angajat același avocat pentru susținerea cauzei. ( 59). Mandatul acordat personal avocatului care a semnat initial acțiunea introductivă, dar a fost angajat prin intermediul - Filiala M - Agenția B M, a fost astfel confirmat ulterior prin manifestarea de voință realizată prin faptul angajării personale, în nume propriu, a apărătorului ales. Persoana fizică dobândește astfel calitatea de reclamant, în nume propriu, fără a mai fii reprezentată de un terț, stabilind în mod direct contractul de asistență juridică cu apărătorul ales.
Ratificarea demersului judiciar initial, făcut în numele persoanei fizice de o entitate care nu si-a justificat nici calitatea și nici capacitatea procesuală, a determinat asanarea neregularităților, corect sesizate de către instanța de fond.
Persoana fizică acționează astfel în nume propriu, asistată de apărător ales, îndeplinind astfel condițiile esențiale de promovare a unei acțiuni în justiție. situației juridice neclare, sancționată de către instanța de fond, doar în recurs, nu impietează asupra soluționării pe fond a cauzei, direct, în rejudecare, în recurs.
Condițiile specifice de exercitare a cererii de chemare în judecată au limitat mandatul acordat de către persoana fizică Agenției BMd oar la angajarea unui apărător și la purtarea discuțiilor prealabile cu acesta precum și la realizarea demersului obligatoriu administrativ în fața organului fiscal.
Formularea acțiunii în instanță prin intermediul - Filiala M -Agenția B M, reprezintă o depășire a limitelor legale ale mandatului (art. 1.537.civ.) însă confirmarea ulterioară a actului, respectiv a introducerii cererii de chemare în judecată reprezintă o ratificare a mandatului expresă, permisă de art. 1.546.civ.
Efectele cererii de chemare în judecată se realizează astfel direct față de persoana fizică, încă de la momentul formulării cererii. (art. 1532.civ)
Fiind pronunțată în materia contenciosului fiscal (administrativ) hotărârea instanței de fond este susceptibilă doar de recurs, astfel încât devin incidente disp. art. 304 pr.civ. cauza putând fii examinată în recurs sub toate aspectele.
Mai mult decât atât, norma specială aplicabilă în cazul recursului în materia contenciosului-administrativ nu permite casarea cu trimitere în situația în care instanța a soluționat pe fond cauza (art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004 ), și nu există probe de administrat incompatibile cu reglementarea specială a recursului (art. 305 pr.civ.)
În cauză, în recurs, s-au depus probe esențiale, atât în privința excepțiilor ce au fost reținute de către instanța de fond ca fiind incidente în cauză, cât și în privința fondului cauzei.
Cu privire la excepțiile lipsei calității și capacității procesuale s-a detaliat anterior, astfel încât, urmare a casării în întregime a hotărârii, în temeiul textelor legale mai sus arătate, se va proceda la rejudecarea cauzei și la respingerea excepțiilor invocate în ceea ce privește regularitatea sesizării primei instanțe.
Referitor la fondul cauzei, în recurs s-a depus dovada pe proveniență din spațiul comunitar a bunului si dovada înmatriculării anterioare într-un stat membru al comunității europene a autoturismului, probe ce nu au fost administrate în fața instanței de fond.( 55-57, recurs)
În consecință cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că se impune restituire integrală a taxei de primă înmatriculare, din următoarele considerente:
În cauza de față se impune a se reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În consecință, Curții îi revine misiunea de a aplica dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța își îndeplinește misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor susținerea conform căreia temeiul de respingere al acțiunii îl constituie prev. OUG nr. 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În consecință, în temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 3.664 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, ce va fi casată în întregime și rejudecând, vor fi respinse excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M - B M, invocate de către pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B
De asemenea, va fi admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul, împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și în consecință, va fi obligată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M să restituie reclamantului suma de 738 lei cu dobânda legală, calculată asupra sumei începând cu data de 27.08.2007și până la plata integrală.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că pârâta poate fi obligată numai la plata dobânzii legale, calculate asupra debitului principal, în cuantum de 738 lei, în temeiul art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, iar nu la plata unor dobânzii conform art. 124.pr.fisc. întrucât obligația pârâtelor, stabilită conform celor mai sus expuse, se circumscrie sferei unei răspunderi civile delictuale de drept comun, din moment ce s-a înlăturat aplicabilitatea prev. art. 214 indice 1 și urm. Cod fiscal.
În temeiul art. 20 al. 5 din Legea nr. 146/1997, întrucât reclamantul nu a achitat integral taxa de timbru în fața instanței de fond (art. 3 lit. m, liniuța a 2-a, din Legea nr. 146/1997), litigiul având o natură patrimonială, solicitându-se restituirea unei taxe deja plătite, reclamantul va fi dat în debit pentru suma de de 39 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei, timbru judiciar, datorate pentru fondul cauzei.
De asemenea, având în vedere soluția pronunțată conform celor mai sus expuse, precum și prev. art. 274 alin. 3 și art. 276.pr.civ. precum și împrejurarea că toate înscrisurile relevante pentru soluționarea cauzei au fost depuse la dosar abia ca urmare a unor soluții date în dosare similare, iar nu la inițiativa reclamantului, din această perspectivă soluția fondului nefiind imputabilă primei instanțe, ci modului în care petentul a înțeles să-și exercite drepturile și obligațiile procesuale, pârâtele vor fi obligate să achite acestuia suma de 319,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs, fiind respinse restul pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, s-au luat în considerare și particularitățile cauzei, respectiv complexitatea redusă, previzibilitatea soluției, volumul redus al muncii, în condițiile existenței mai multor acțiuni similare, ce au implicat redactarea acelorași argumente și concluzii în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3.668 din 29 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și rejudecând:
Respinge excepția lipsei calității și capacității procesuale a AUTOMOBIL CLUB ROMÂN - Filiala M - B M, pentru reprezentarea reclamantului.
Admite, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și, în consecință, obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M să restituie reclamantului suma de 738 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda legală calculată asupra acestei sume, începând cu data de 27.08.2007 și până la restituirea integrală.
Dă în debit reclamantul pentru suma de 39 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei, timbru judiciar, datorate pentru fondul cauzei.
Obligă pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M să plătească reclamantului suma de 319,65 lei, reprezentând cheltuieli parțiale la fond și în recurs.
Respinge restul pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./03.04.2009
Jud.fond.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
