Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 839/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 839
Ședința publică din data de 04 martie 2009
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S ÎN NUME ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z împotriva sentinței civile nr. 2108 pronunțată în data de 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SRL Z având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 26.02.2009, intimata a înregistrat întâmpinare iar la data de 03.03.2009 a înregistrat înscrisuri reprezentând factura tradusă privind achiziționarea autoturismului precum și cartea de identitate a autoturismului.
Instanța, constată că în raport de dispozițiile art. 305.pr. civilă, intimata a depus în probațiune înscrisuri care să ateste înmatricularea autoturismului, anterior înmatriculării în România, într-o țară membră a Uniunii Europene. Totodată, luând act că prin încheierea pronunțată la termenul de judecată anterior, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a Administrației Finanțelor Publice a municipiului Z, reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții și asupra recursului promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, pe fond.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.108 din data de 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a admis acțiunea precizată a reclamantei Z, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, anulându-se decizia nr. 54/06.05.2008 emisă de aceasta.
Totodată, pârâta Saf ost obligată să-i restituie reclamantei suma de 3.667 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată cu chitanța - nr. - din data de 25.06.2007.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că:
Prin chitanța seria - nr. - din 25.06.2007 reclamanta a achitat o sumă de 3.667 lei cu titlul de taxă specială de înmatriculare.
Ulterior achitării taxei, reclamantul a solicitat în scris restituirea acestei taxe.
Prin adresa nr. 19.020 din 11.04.2008 și decizia de restituire nr. 19.021 din aceeași zi, reclamantul este înștiințat că nu este îndreptățit la restituirea taxei.
În vederea soluționării cererii reclamantei a fost emisă de către intimată decizia nr. 64/26.05.2008, prin care contestația formulată de către reclamantă a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând anularea ei.
Acțiunea reclamantei a fost apreciată de instanța de fond ca întemeiată în considerarea următoarelor argumente:
Taxa specială de înmatriculare a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, cuantumul acesteia fiind stabilit potrivit dispozițiilor art. 2141alin (3) din codul fiscal.
Astfel, a arătat instanța de fond, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție:,Ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare."
În ce privește prezenta cauză, relevă instanța de fond, textul din tratatul constitutiv despre care precizează Constituția este art. 90 alin. 1 din Tratatul care precizează:,nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Față de cele de mai sus, s-a constatat faptul că, reclamanta a fost vătămată în dreptul său prin însăși actul normativ care constituie temeiul legal al taxei achitate. Acest temei legal introduce un regim discriminatoriu pentru autovehiculului adus în țară, de către reclamantă, din Comunitatea Europeană.
Intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 50/2008 a determinat intimata de rând II să facă o precizare a poziției sale în sensul că restituirea taxei solicitată de reclamantă să se realizeze în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Susținerea intimatei a fost apreciată de instanța de fond ca neîntemeiată având în vedere că taxa instituită prin nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială de înmatriculare, are alt mod ce calcul și are altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată până la intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 și taxa de poluare care urmează a fi percepută în baza cestui act normativ, ridică problema principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin 2 din Constituție.
Față de cele reținute mai sus în fapt și în drept, acțiunea reclamantei a fost apreciată ca întemeiată și a fost admisă astfel cum a fost formulată și precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, în nume propriu și în numele Administrația Finanțelor Publice Z, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta și menținerea deciziei nr. 54/06.05.2008 emisă de S ca temeinică și legală.
În motivarea recursului, se arată că sentința pronunțată este criticabilă prin prisma art. 304 punct 9 Cod Procedură Civilă și în considerarea dispozițiilor art. 3041, deoarece interpretând greșit dispozițiile art. 2141din Legea nr. 571/2003, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea Deciziei nr. 54/06.05.2008, respectiv restituirea către reclamantă a sumei de 3.667 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Se arată că la data achitării taxei speciale de primă înmatriculare de către reclamantă, această taxă era prevăzută de un act normativ în vigoare la acea dată.
O ulterioară constatare a nelegalității articolului de lege, pe motiv că acesta nu ar fi conform cu tratatele constitutive ale Uniunii Europene, a determinat legiuitorul să abroge textul și să adopte un nou act normativ, respectiv nr.OUG 50/2008, prin care a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, actul adoptat fiind în conformitate cu directivele europene. În baza acestei ordonanțe a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, care prin art. 11 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule reglementată în cap. VI secțiunea 1 art. 6 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 686/2008.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, reclamanta are posibilitatea să se adreseze organelor fiscale pentru a putea recupera suma pe diferența plătită în baza dispozițiilor legale, legiuitorul dispunând numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01.01.2007-30.06.2008 și nu restituirea integrală a sumei.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de către S, în nume propriu, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG 50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze, în parte, cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat, așa încât, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, urmează a fi respins ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, în numele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z, din oficiu, Curtea a invocat excepția lipsei calității procesuale active în recurs a Z, care urmează a fi admisă, pentru considerentele mai jos expuse:
Calitatea procesuală activă și pasivă în căile de atac este legată în mod direct de persoanele care au participat la procedura derulată în fața instanței de fond, în calitate de părți, pentru că numai acestea au interes și calitate să conteste dispozițiile acesteia.
Văzând și faptul că la fond Z nu a fost parte și, ca atare, nu s-a dispus vreo măsură cu privire la acest subiect de drept, recursul formulat în numele său este inadmisibil, datorită lipsei calității procesuale active în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active în recurs a ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Respinge recursul declarat DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 2.108 din 10 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
red.
dact./3 ex./27.03.2009
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
