Obligare emitere act administrativ. Decizia 840/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 840
Ședința publică din data de 04 martie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI BMî mpotriva Sentinței civile nr. 3622 pronunțată în data de 27 octombrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatul având ca obiect obligare emitere act.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. în reprezentarea intereselor intimatului, cu delegație aflată la dosarul cauzei la fila 9 și consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurentului, cu delegație aflată la dosarul cauzei la fila 14 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac formulată este timbrată cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 19.02.2009, intimatul a înregistrat întâmpinare. Un exemplar se comunică cu reprezentanta recurentei.
Față de momentul comunicării întâmpinării cu reprezentanta recurentului, la solicitarea instanței aceasta arată că nu consideră necesar a fi luată cauza la a doua strigare în vederea lecturării conținutului întâmpinării, deoarece aceasta nu comportă elemente noi în economia cauzei.
La solicitarea instanței de a preciza în ce condiții a fost întocmită documentația luată în considerare la dezbaterea cauzei pe fond, reprezentanta intimatei arată că, documentația este cea consemnată în certificatul de urbanism, documentație care cuprinde toate actele și toate avizele necesare, au fost achitate toate taxele, iar o parte dintre chitanțe se află la dosarul cauzei. Se mai relevă că, faptul că această documentație este completă rezidă și din împrejurarea că în baza acesteia a fost redactată și autorizația de construcție.
De asemenea, la solicitarea instanței arată că autorizația de construire nu a fost nicicând înmânată intimatului, deoarece în ședința de Consiliu Local s-a hotărât lărgirea străzii, iar donarea unei porțiuni din teren nu a fost cerută decât intimatului, care a refuzat. Totodată se mai arată că, dispozițiile Legii nr.213/1998 reglementează situațiile în care se impune exproprierea terenului și posibilitatea ca acesta să treacă în proprietatea statului numai după acordarea unei despăgubiri.
Instanța, solicită părții litigante să precizeze dacă schița aflată la dosarul cauzei la fila 33 făcut parte din documentație iar reprezentanta intimatului arată că nu știe cu siguranță dacă această schiță a fost depusă la dosar, însă este posibil.
Instanța, precizează că unul dintre motivele de recurs promovate de către recurent se referă la împrejurarea că la momentul acesta nu se poate elibera autorizație de construire, în modul solicitat de către intimat datorită faptului că imobilul a fost dezmembrat.
Reprezentanta intimatului arată că această schiță nu s-a modificat prin întăbulare, proprietatea tabulară este cea aferentă topograficului nedezmembrat.
Față de aceste susțineri, instanța solicită reprezentantei intimatului să precizeze dacă poate fi emisă autorizație de construire pentru topograficul în suprafață de 1200 mp, în condițiile în care nu există un plan de situație al acestui imobil.
Referitoare la lămurirea situației documentației depuse de către reclamant, se relevă de către reprezentanta acestuia că din documentația mai sus menționată face parte și nr.top 446/1/5/5 în suprafață de 1200 mp, astfel încât se apreciază că aceasta este starea de fapt, care trebuie luată în considerare. Se prezintă spre vedere fila 33, din dosar, și se învederează că dată fiind eliberarea înscrisului este posibil ca această schiță să fii făcut parte din documentație. Totodată, se depun alte două schițe cu privire la același topografic, care au făcut parte din documentația inițială.
Instanța, pune în vedere reprezentantei intimatului să precizeze dacă este adevărat că documentația a fost restituită.
Reprezentata intimatului relevă în mod afirmativ că aceasta a fost restituită, totuși aceste înscrisuri, așa cum arată și reprezentata pârâtului se află în posesia acestuia într-un singur exemplar.
În replică, reprezentanta pârâtului arată că nu a fost o documentație depusă la autoritatea locală ci este o documentație aflată la dosarul cauzei. Se mai arată că intimatul a fost de acord să doneze verbal suprafața de teren, întregul certificat de urbanism vizează doar o parte din această parcelă, nu se poate elibera autorizație pentru întregul teren fără cale de acces. Se mai relevă că, este necesar ca intimatul să depună un extras de Carte Funciară actualizat, un proiect al autorizației de construire pentru a știi ce dorește acesta să construiască pentru a fi în măsură să se obțină toate avizele și actele; reclamantul s-a răzgândit și nu a mai dorit să efectueze aceste demersuri astfel încât autorizația de construire nu a mai fost înmânată.
Reprezentanta intimatului arată că la acest moment, părții litigante nu i s-a comunicat decât că nu i se poate elibera autorizație de construire decât dacă va depune o altă documentație.
În replică reprezentanta pârâtului arată că, motivul refuzului eliberării unei alte autorizații îl constituie nedefinirea treptei de donație făcută de reclamant, în subsidiar solicitând a se verifica și împrejurarea că documentația nu este completă.
Reprezentanta intimatului arată că, în mod eronat se susține că nu există cale de acces, însă proprietatea reclamantului se află pe-, are front la stradă 18-20 mp, existând case ridicate după 2003 iar proprietarii sunt deja mutați și numai reclamantului i se solicită această donație.
În replică, reprezentanta pârâtului arată că în ceea ce privește celelalte proprietăți aceasta au cale de acces la drumul public, există front stradal numai reclamantul nu are asigurat calea de acces la drumul public; în cauză nu a fost solicitată o expertiză tehnică, susținerile reclamantului se bazează pe acte și schițe, în realitate lucrurile stand altfel.
În legătură cu susținerile reclamantului conform cărora numai acestuia i-ar fost impusă condiția de a avea asigurat drum de acces, reprezentanta pârâtului arată că nu este în măsură să indice dacă aceste susțineri sunt reale deoarece nu au fost făcute verificări, nu au fost formulate cereri în acest sens în probațiune.
În replică, reprezentanta reclamantului arată că există schițe cu privire la proprietatea blocului pe care-l construiește deci există probe.
Instanța, relevă că prin certificatul de urbanism nr. 800/2002 se menționează necesitatea reglementării prin a drumului de acces de la strada - -.
Reprezentanta intimatului arată că nu există înscrisuri în acest sens, strada - - este strada principală care se intersectează la un moment dat cu strada pe care locuiește intimatul. Se mai arată că, era inutilă existența acestei condiționări deoarece această condiție nu vizează imobilul în litigiu, strada - - aflându-se la câteva sute de metri, iar imobilul se află la numărul 11 și nu numărul 14, sens în care această condiție era inutilă. Se mai arată că probabil era o condiție care era reluată din alte documentații care vizează aceeași zonă și care au fost întocmite fără o verificare prealabilă a situației imobilului în litigiu.
Reprezentanta pârâtului arată că vizează situația în general, nu era prevăzut acest drum.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea excepției tardivității acțiunii formulate de către reclamant deoarece în mod eronat instanța de fond apreciază că intimatul s-a adresat cu plângere prealabilă la data de 11.02.2008 prin adresa nr. 4837 când intimatul s-a adresat pentru prima dată autorității emitente la data de 23.03.2004 cu adresa nr.264, apreciată ca fiind recursul administrativ formulat în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004, recurs la care a fost formulat răspuns la data de 29.03.2004, iar toate cererile prin care se reiterează aceeași doleanță nu întrerup acest termen.
În ceea ce privește fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamant ca fiind neîntemeiată și nelegală deoarece hotărârea pronunțată de către instanța de fond este practic imposibil de pus în executare. Se mai arată că, parcela pentru a fi construibilă este necesar să aibă asigurat un acces carosabil la un drum de circulație publică, documentația de dezmembrare nu mai atestă situația reală de proprietate a terenului, iar obligarea pârâtului la eliberarea unei noi autorizații de construire s-ar face în baza unei documentații depuse în anul 2002. Nu se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului promovat ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, relevând în susținere că în mod eronat se afirmă că ar însemna ca autorizația de construire să fie eliberată în baza unei documentații din anul 2002, care nu mai este de actualitate, așa cum reiese din chiar primul petit, elaborarea unei noi documentații s-ar face pe cheltuiala reclamantului, pe care acesta nu și-o poate permite.
În ceea ce privește tardivitatea promovării acțiunii, tribunalul a reținut în mod corect că recursul administrativ este inclus în lege în acțiunea în anularea unui act administrativ ci nu în refuzul nejustificat al unei autorități, astfel în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004 acțiunea reclamantului este în termen. În privința celui de al doilea motiv acesta este nefondat, dezmembrarea nu s-a operat, terenul în proprietate de 32 mp netrecând în proprietatea statului. Se mai arată că parcela proprietatea reclamantului are acces direct la str. - având numărul 11, potrivit certificatului de nomenclatură poștală, iar situația juridică a terenului este reflectată în documentația depusă la Primărie. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3622 pronunțată la data de 27.10.2008 în dosar nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă excepția tardivității acțiunii formulate de pârâtul Primarul Municipiului B M; admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului B M și în consecință a fost obligat pârâtul să elibereze reclamantului autorizația de construire pentru o casă de locuit situată în B M- în baza documentației depuse odată cu cererea înregistrată sub nr.25482/27.11.2002; obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1006,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că excepția invocată este neîntemeiată întrucât recursul administrativ prealabil reglementat de art.7 din Legea nr.554/2004 este impus de lege numai în cursul acțiunii în anulare a unui act administrativ nu și în cazul acțiunilor înregistrate pe tăcerea administrației sau pe refuzul nejustificat al cererii cum este cazul în speță.
Cât privește solicitarea reclamantului reține instanța că în cauză este un refuz nejustificat acesta fiind confirmat de faptul emiterii autorizației în anul 2002 sub nr.724/23.12.2002 fără însă a fi comunicată solicitantului. Din poziția procesuală a pârâtului, din actele depuse arată instanța se poate concluziona că din punct de vedere al cerințelor legale documentația depusă de reclamant în vederea obținerii autorizației era completă. A condiționa reclamantului eliberarea autorizației de construire solicitată de trecerea unei anumite suprafețe de teren din suprafața sa în proprietatea publică a municipiului BMa par ca fiind un refuz nejustificat al autorității. Aceasta ar fi avut la îndemână posibilitatea legală prevăzută de Legea nr.213/1998 raportat la Legea nr.33/1994 pentru obținerea unui teren necesar pentru o cauză de utilitate publică nu modalitate de constrângere impusă reclamantului.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii ca urmare a admiterii excepției tardivității iar pe fond respingerea ca neîntemeiată.
În susținerea recursului recurentul arată că potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004 art.8 alin.1 coroborat cu lit.a alin.1 art.11 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral nemulțumită de răspunsul la plângerea prealabilă sau care nu a primit răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.1 lit.h poate sesiza instanța de contencios în termen de șase luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Instanța în mod greșit față de aceste dispoziții a reținut că prin invocarea argumentelor a reținut lipsa formulării recursului administrativ prealabil reglementat de art.7. Atât din probatoriul administrat cât și din acțiune reiese că intimatul s-a adresat autorității emitente în scris pentru prima dată la 23.03.2004 cu adresa nr.264, aceasta fiind apreciată ca plângere prealabilă și în acte condiții autoritatea prin serviciul de specialitate a răspuns în termen de 30 de zile și anume la 29.03.2004 cu înscrisul nr.6448. Prin urmare arată recurentul nu a existat o tăcere administrativă sau un refuz nejustificat de rezolvare a cererii cum în mod greșit a reținut instanța, dimpotrivă s-a răspuns plângerii scrise arătându-se motivul neeliberării autorizației și returnându-se totodată întreaga documentație.
Totodată se arată de recurent în mod eronat se reține de instanță că intimatul s-a adresat cu plângere la 11.02.2008 prin adresa nr.4237 în acesta intimatul a formulat un memoriu în care reiterează aceleași doleanțe arătând care este răspunsul primit și de ce este nemulțumit. Ca atare arată recurentul raportat la momentul când intimatul a formulat în scris plângerea și data la care acesta primit răspunsul - în cursul anului 2004 acțiunea înaintată instanței în anul 2008 este tardiv formulată (cu depășirea termenului de 6 luni prev. de art.11 din Legea nr.554/2004).
La obligația de a emite autorizația arată recurentul că potrivit Regulamentului Planului Urbanistic General - art.8 pentru ca parcela să fie construibilă este imperativ necesar ca pe această parcelă de teren, să fie asigurat un acces carosabil, de minim 4 lățime dintr-o circulație publică în mod direct sau prin drept de trecere legal obținut prin una din proprietățile învecinate. Cum această condiție nu este îndeplinită pentru parcela intimatului s-a convenit donarea unei suprafețe de 32 mp de-a lungul parcelei de teren a intimatului care intrând în proprietatea publică a statului avea caracter de drum de acces din strada -. Deși inițial intimatul a conferit a suprafața, oferta fiind aprobată și întocmit planul de parcelare obținându-se și avizele arată recurenta ulterior intenția se revocă documentația întocmită nemaiputând să producă vreun efect. Prin urmare dezmembrarea nu a mai avut loc și ca atare nu mai este îndeplinită condiția, documentația, schița dezmembrare nu mai atestă situația reală și astfel autorizația nu poate fi eliberată.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că excepția tardivității raportat la data sesizării autorității 21.01.2001, 11.02.2008, la datele primirii răspunsului și al promovării acțiunii este întemeiat.
Referitor la motivul vizând fondul arată intimatul că este de asemenea neîntemeiat întrucât prin extrasul depus a dovedit că este proprietar al terenului aceasta fiind situația reală; parcela are acces direct din- potrivit certificatului din nomenclatorul stradal; strada are o lățime de peste 4 mp și pe ea au circulat toate autovehiculele care au transportat materiale necesare construirii celorlalte case în amonte de proprietatea sa, acest fapt rezultând și din planul de situații al construcțiilor existente în anul 2000 cât și din fotografiile depuse la dosar.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate, a dispozițiilor actelor normative invocate în cauză, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Actele dosarului relevă că intimatul a solicitat autorizarea lucrărilor de construire casă de locuit pe strada - din municipiul B
În vederea emiterii autorizației la dosarul de autorizare intimatul a depus printre altele acord de luare în evidență; memoriu justificativ, aviz sanitar, extras CF, certificat de urbanism nr.800/21.06.2002 ce statua că documentația se va elabora conform prevederilor Legii nr.453/2001.
Acest din urmă act ce presupune informarea intimatului cu privire la cerințele ce urmau a fi îndeplinite - la capitolul regim tehnic a prevăzut că se va reglementa printr-un aprobat prin HCL cu clarificarea regimului juridic al drumului de acces din strada - - până la imobilul de pe-; construcția se va retrage de la aliniamentul stradal cu minim 4,00 față de limitele laterale cu minim 3,00 față de limita posterioară cu minim 5,00; parcela este construibilă numai dacă are asigurat un acces carosabil de minim 4,00 lățime dintr-o circulație publică în mod direct sau prin drept de trecere legal obținut prin una din proprietățile învecinate. POT max= 35%, max=0,5mp /mp.teren.
Același act cu privire la aviz, acorduri și alte documente ce trebuie asigurate de solicitant a prevăzut aprobat prin HCL, luarea în evidența program control executiv, verificator proiect, plan de situație pe suport cadastral, declarație pe proprie răspundere din care rezultă că terenul respectiv nu face obiectul unui proces aflat pe rolul unui instanțe judecătorești.
Potrivit actului normativ mai sus evocat Legea nr. 453/2001 ( art. 2 alin. 4 ) și respectiv Legea nr.50/1991 autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentației de urbanism și a planurilor de amenajare aprobate potrivit legii, a cerințelor impuse precum și a avizelor și acordurilor exprimate.
Tot astfel cu privire la documentație s- statuat că în vederea emiterii autorizației documentația va cuprinde: certificatul de urbanism, dovada în copie legalizată a titlului imobilului, documentația tehnică, avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism (art.7).
Din actele normative în materie de construcții (Legea nr.50/1991, Legea nr.453/2001) rezultă că emiterea autorizației de executare a construcțiilor se face doar în baza depunerii documentației corespunzătoare, a avizelor și acordurilor cerute de lege și cu condiția ca limitele de ocupare, amplasare, înălțime să respecte normele obligatorii și să nu depășească limitele stabilite în regulamentele adoptate în executare și cu respectarea prevederilor legii.
Cu alte cuvinte eliberarea autorizație de construire este condiționată de depunerea documentației conforme, a avizelor comisiei de specialitate având exprimat punctul de vedere cu privire la soluția funcțională a acordurilor respectiv a aprobat prin HCL în situația în care lucrările de construire impun luarea unei măsuri și aceasta este prevăzută prin certificatul de urbanism.
În cauză documentația depusă nu cuprinde toate acordurile conforme. Astfel, din expunerea rezumativă de mai sus se observă că soluția funcțională pentru edificarea construcției solicitate a impus efectuarea unui aprobat prin HCL și aceasta a fost cerută prin certificatul de urbanism. Actul solicitat nu a fost depus de intimat context în care din perspectiva condiției cerute de lege de a fi depusă documentația, cu avizele/acordurile nu este îndeplinită iar sub acest aspect susținerile recurentului sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Desigur se susține de intimat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, că nu erau necesare alte formalități. Aceste susțineri nu pot fi reținute de vreme ce legea construcțiilor cere ca documentația să cuprindă acorduri/avize cerute inclusiv prin certificatul de urbanism ca act ce informează cu privire la regulile, normele statuate de regulamente și câtă vreme actul cerut cu privire la regimul tehnic nu a fost depus. Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că certificatul ce a stabilit depunerea aprobat prin HCL nu a fost niciodată contestat, situație ce duce la concluzia că depunerea acestui act ce viza regimul imobilului era necesară pentru a stabili accesele, lățimile drumului din perspectiva normelor ce impun anumite limite ale carosabilelor.
Evident se poate susține că a fost atașată documentației cererea și HCL nr.607/2002 prin care a fost de acord cu stabilirea regimului de drum pentru teren în suprafață de 32 mp. Această susținere de asemenea nu poate fi reținută întrucât așa cum rezultă din susținerile părților pe parcursul demersului s-a revenit asupra acordului cu privire la acces pentru suprafața menționată. Ori, în lipsa acordului nu se mai poate vorbi de eficacitate și respectiv existența actului cerut cu privire la regimul stabilit prin certificatul de urbanism.
Ca atare față de cele rezultate din acte susținerile intimatului apar ca nefondate și urmează a fi respinse. Nefondate sunt și susținerile recurentului vizând tardivitatea întrucât se omite a se avea în vedere actele depuse, faptul că se atacă refuzul nejustificat de rezolvare a cererii raportat la răspunsul primit în anul 2008.
Așadar constatând că în cauză nu au fost întrunite cerințele impuse cu privire la documentația cerută pentru eliberarea autorizației, că raportat la cele rezultate din acte susținerile intimatei sunt greșite, în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.18 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea formulată de intimat și va menține dispozițiile cu privire la excepția tardivității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului BMî mpotriva sentinței civile nr.3622 din 27 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul.
Menține dispozițiile sentinței privind soluția asupra excepției tardivității acțiunii.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
3 ex./17.03.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
