Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Decizia 1622/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1622/2009
Ședința publică din 11 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 340 din 15.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și și intimații-pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat avocat pentru recurenți, pentru intimatul avocat și pentru intimatul Primarul Municipiului Z, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 09.04.2009 reclamantul, prin apărătorul ales a depus la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol întrucât cauza ce face obiectul dosarului nr- al Curții de APEL CLUJa fost soluționat irevocabil.
În data de 28.04.2009 recurentul a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecata recursului.
Reprezentantul recurenților a depus la dosarul cauzei în probațiune o serie de înscrisuri, respectiv: corespondența purtată între S și cabinetul o serie de planșe fotografice și dovada cheltuielilor de judecată, care s-au comunicat cu reprezentanții părților adverse.
Reprezentanta intimatului Primarul Municipiului Zad epus la dosarul cauzei în probațiune planșe fotografice din zonă, plan urbanistic zonal și D, referat privind verificarea de calitate la cerința nr. 17 din - nr.22/11.06.2008 și a susținut că, încă de la fond a invocat excepția lipsei calității procesuale a recurenților reclamanți.
Reprezentanții părților au învederat instanței că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurenților a solicitat admiterea recursului, doar față de cei care nu au renunțat la judecată, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli la fond și în recurs, conform dovezilor depuse la dosar, conform motivelor detaliate pe larg în scris și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare. Cererea pentru eliberarea autorizație a fost depusă la data de 18.09.2007 și autorizația a fost eliberată la data de 19.09.2007, există 2 proiecte pentru instalații, s-a solicitat derogare de la planul urbanistic zonal.
Reprezentantul intimatului a solicitat respingerea recursului să se ia act că o parte din recurenți au renunțat la judecarea recursului și obligarea potrivit art. 246.pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată. La data emiterii autorizației au existat toate avizele necesare potrivit legii, s-a depus cererea în data de 17.09.2007, pentru că, ședința consiliului era în data de 18, iar taxele pentru emiterea autorizației nu erau deloc de neglijat. Domnul are locuința la 30 de metri, pe o altă stradă, pentru celelalte aspecte susține că, a răspuns prin întâmpinare.
Reprezentanta intimatului Primarul Municipiului Zas olicitat respingerea recursului pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținută oral cu prilejul acordări cuvântului pe fondul cauzei, susține că, a depus la dosar schițe ale altor clădiri pentru planul urbanistic zonal, autorizația de construire fiind perfect legală.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 340 din 15 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, împotriva pârâților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z și privind anularea Autorizației de construcție nr. 657/18.09.2007.
Totodată, s-a constatat că, și nu și-au însușit acțiunea.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că pârâtului i s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 371/13.03.2007 pentru imobilul construcție situat pe- C identificat prin plan de încadrare în zonă și plan de situație cu mențiunea la regimul juridic că imobilul este constituit din teren particular proprietatea numiților și și este în intravilanul municipiului Z; ca regim tehnic s-a admis locuință individuală și colectivă mică și izolată, iar în certificatul de urbanism s-a prevăzut că poate fi utilizat pentru constituire locuințe colective cu.
S-a reținut, totodată, că pe numele pârâtului s-a mai eliberat și certificatul de urbanism nr. 569/10.04.2007 pentru imobilul construcție situat pe str.- pe terenul proprietatea numiților și pentru locuințe colective, teren și imobil identificat prin plan de încadrare în zonă și plan de situație.
Prin ambele certificate de urbanism s-a impus solicitantului și efectuarea planului urbanistic zonal în corelare cu aprobat în zonă.
Pârâtul a întocmit lucrarea de plan urbanistic zonal (filele 42-55), iar Primăria Municipiului Z prin hot. nr. 233/3 septembrie 2007 (fila 41) l-a aprobat pentru locuințe colective.
Prin autorizația de construire nr. 657/18.09.2007 s-a autorizat edificarea de către pârâtul a 3 case - locuințe colective cu regim de înălțime, suprafața construită - 751,67. suprafața desfășurată - 3006,68. suprafața utilă - 2435,58. pentru imobilul teren situat pe str. -, nr. 129C înscris în nr. 366N nr. cadastral 1799.
Ulterior la data de 19.12.2007 s-a corectat de către organul emitent nr. cadastral și nr. de, în sensul că nr. de este 3970/N, 3971/N, 3972/N, 3973/N, 1879/N, nr. cadastral 1802, 1803, 1804, 1805, 1806, în baza Referatului emis sub nr. de înregistrare 55561/10.12.2007, pe considerentul că la emiterea certificatului de urbanism nu era efectuată dezmembrarea din 366/N (dosar documentație tehnică construcții).
Reclamanții susțin că autorizația a fost emisă pentru construirea unei parcele identificată ca fiind înscrisă în 366/N nr. top 1799 fără ca această parcelă să fie construibilă și fără ca extrasul al acestei parcele să existe la dosarul de autorizare.
Analizând dosarul privind documentația tehnică a autorizației de construire s-a constatat că inițial autorizația de construire s-a emis pentru construirea pe terenul înscris în 366/N nr. top 1799 deși încă la dosarul de întocmire a certificatului de urbanism au fost depuse extrasele de nr. 366/N, nr. cad.1802,1803,1804,1805 și nr. 1879/N nr. cad. 1806 și 1880/N nr. cad. 1807 (dosar certificat de urbanism).
Pe numerele cadastrale 1802,1803,1804,1805 figura ca proprietar și soția, iar pe numerele cadastrale 1806,1807 pârâtul și soția, pârâtul prezentând doar ca dovadă a proprietății un antecontract de vânzare cumpărare autentic pentru nr. cadastrale 1802,1803,1804,1805.
Până la emiterea autorizației de construire pârâtul și soția și-au întabulat dreptul de proprietate obținut în urma cumpărării numerelor cadastrale 1802 - 1805, întabulându-și dreptul de proprietate în urma dezmembrării în 1970/N nr. cad.1802, nr. 3971/N nr. cadastral 1803,. nr.3972/N nr. cadastral 1804,. nr. 3973/N nr. cad.1805.
Datorită acestei dezmembrări efectuate între data emiterii certificatului de urbanism și autorizării de construire s-a dispus și corectarea în autorizația de construire a numerelor de și a numerelor cadastrale.
În aceste condiții fiind vorba de unul și același teren, schimbându-se doar numerele cadastrale și a cărții funciare datorită dezmembrării, iar extrasele, așa cum rezultă din dosarul cuprinzând documentația ce a stat la baza eliberării autorizației de construire, sunt cele emise deja în urma dezmembrării, instanța a apreciat că nu se poate susține cu temei de către reclamanți că este vorba de alt teren și că extrasele nu au existat la dosarul autorizației de construire.
S-a susținut, de asemenea, de către reclamanți că autorizația de construire nu este conformă cu certificatul de urbanism și documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire nu cuprindea un certificat de urbanism actual, respectiv că certificatul de urbanism nu este unul conform, care să stea la baza emiterii autorizației de construire pentru că prin aceasta nu se stabilesc avizele necesare privitoare la utilitățile urbane și infrastructură.
Acest aspect este adevărat, însă, la dosarul documentației certificatului de urbanism se afla certificatul de urbanism nr. 569/10.04.2007 emis ulterior celui cu nr.371/13.03.2007 și în care sunt impuse acordul privind gaze naturale, alimentarea cu apă, cu energie electrică, telefonizare, transport, prevenirea și stingerea incendiilor, protecția mediului toate reprezintă avize ce privesc utilitățile urbane și infrastructura.
Reclamantul a susținut că între momentul eliberării certificatului de urbanism și cel al autorizației de construire a fost aprobat noul PUZ în zonă prin HCL nr. 233/3.09.2007, condiție care era necesară eliberării unui nou certificat de urbanism cel vechi devenind caduc.
Acest aspect nu a putut fi reținut de prima instanță întrucât HCL nr. 233/3.09.2007 aprobă Planul Urbanistic Zonal, locuințe colective, str.-, nr. 129 beneficiar, conform documentației tehnice care face parte integrantă astfel că autorizația de construire emisă ulterior - 18.09.2007 este în concordanță atât cu documentația depusă de pârât cât și cu HCL nr. 233/3.09.2007.
Despre o eventuală caducitate a actului s-ar fi putut vorbi doar în condițiile în care nu s-ar fi aprobat PUZ-ul pentru zona pentru care urma să se emită autorizație de construire.
Nu s-a putut admite că certificatul de urbanism nu relevă cerințele urbanistice pentru teren atâta timp cât prin aceasta s-a impus avizarea PUZ, fapt efectuat prin HCL nr.233/2007.
S-a invocat faptul că Proiectul de Autorizare Construcție care a stat la baza autorizației de construire nu este unul conform, însă nu s-a arătat cu ce nu este conform.
S-a mai arătat că autorizația de construire este nelegală nefiind respectate retragerile POT max, max - admisibil.
Prin HCL nr.233/2007 s-a avizat Planul Urbanistic Zonal locuințe colective, str.-, nr. 129, s-a avizat de fapt Memoriul de prezentare întocmit cu Ordinul Nr.176/n/16.08.2000 de pârât.
S-a stabilit prin acest HCL procentul maxim de ocupare a terenului POT max la locuințe individuale - 40%, la locuințe colective - 30 %, locuințe individuale - 0,6, locuințe colective - 1,2.
Autorizația de construire nr. 657/18 septembrie 2007 este eliberată pentru construire de locuințe colective - CASA NR.1, NR.2, NR.3, suprafața construită 751,67. suprafață desfășurată - 3006,68. suprafața utilă - 2435,58.
Acest act poartă mențiunea că documentația tehnică / vizată spre neschimbare împreună cu avizele și acordurile obținute fac parte integrantă din autorizație.
Documentația tehnică așa cum rezultă prevede trei construcții cu suprafața construită de câte 751,67. construcții ce urmează a fi efectuate, așa cum rezultă din autorizația de construire pe nr. cadastrale 1802, 1803, 1804,1805.
Aceste numere cadastrale însumează total suprafața de 2550.
Conform memoriului tehnic general suprafața construită a casei 1 și a casei 3 este de câte 268,51. iar a casei 2 de 214,65. deci în total cele trei case au suprafața construită de 751,67.
Raportată această suprafață de 751,67. la suprafața totală de teren de 2550. rezultă un POT - procent de ocupare a terenului de 29,50 %, deci în limita maximă de 30 % adoptată prin HCL.
Conform HCL nr. 233/3.09.2007 și a documentației pârâtului avizată de Primăria Z, coeficientul maxim de utilizare a terenului la clădiri colective() cum sunt cele din speță este de 1,2 / teren.
Formula calculării este:Suprafața demisol + suprafața parter + suprafața etaj + suprafața 60 % suprafață mansardă teren; Suprafață +E la casa 1 și 3 este de 268,51 + 268,51 + 268,51 + 161,11 (60% din M) = 966,64.; Suprafață +E la casa 2 este de 214, 65 + 214,65+214,65.p+128,79 (60% din M) = 772,74.
În total suprafețele însumează 966,64 + 966,64+772,74.p=1706,02;2550. suprafața terenului pârâtului =1,06%.
Rezultă așadar că este de 1,06% deci sub limita max admisă de 1,2%.
Planul de încadrare în zonă depus de asemenea la documentația tehnică arată ca zonă numerele cadastrale 1802-1806, astfel că nu se poate susține că nu se stabilesc cu exactitate câte și care parcele urmează a fi construite.
În aceste condiții nu s-a putut reține că există o depășire a valorii maxime admise de lege pentru procentul de ocupare a terenului precum nici pentru depășirea coeficientului de ocupare a acestuia și ca atare autorizația de construire respectă măsurile prevăzute referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții arată că, hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală fiind lipsită de temei legal, aceasta neanalizând practic condițiile legale de emitere ale unei Autorizații de Construire, condiții prevăzute expres de art. 7 Legea nr. 50/1991.
Apreciază că această autorizație de construcție a fost emisă în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legale, fără ca la baza actului atacat să stea o documentație completă și conformă cerințelor legale.
Primul certificat de urbanism nr.371/13 martie 2007 nu satisface cerințele legale atâta vreme cât nu sunt stabilite avizele și acordurile necesare emiterii AC. Mai mult acesta nu relevă conținutul documentațiilor de urbanism în vigoare la data emiterii AC pentru că între timp a fost adoptat prin HCL un PUZ care modifică cerințele urbanistice ale zonei.
Într-adevăr între momentul eliberării CU 13 martie 2007 și momentul eliberării AC 18 septembrie 2007 documentațiile de urbanism în zonă au suferit modificări, în data de 3 septembrie 2007 fiind aprobată HCL 233/3 septembrie 2007.
La această problemă este de observat că acest CU indică la regimul economic: "conform locuințe colective și individuale mici, iar regimul tehnic indicat este unul ce prevede înălțimea maximă 6, POT max 15% și max.între 0,15-0,3 în funcție de regimul de înălțime. Astfel este evident că AC nu este conformă CU existent.
C de-al doilea CU 569/10 aprilie 2007 este eliberat în scopul declarat pentru "Plan Urbanistic zonal-locuințe colective " așa cum rezultă din pct. 3 al acestui act. În concluzie acest CU nu putea sta la baza emiterii AC emiterea acesteia în temeiul amintitului CU nesocotind dispozițiile art. 29 alin 5 din Legea nr. 350/2001.
Instanța de fond în mod nelegal și netemeinic apreciază că cerințele legale privitoare la stabilirea prin CU a listei cuprinzând avizele și acordurile necesare în vederea autorizării ar fi satisfăcută de către CU 569/10 aprilie 2007. Acesta deoarece deși menționate avize și autorizații acestea sunt stabilite pentru scopul declarat Plan Urbanistic Zonal și nu stabilite în scopul emiterii Autorizației de Construire.
Autorizația de Construire atacată s-a eliberat cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin 1 lit. d Legea nr. 50/1991 coroborat cu art. 20 alin 1 și 2 precum și art.22 alin 1 lit. b 1 Norme aprobate prin ordin 1430/2005, precum și art. 20 alin 3 Norme aprobate prin Ordin 1430/2005, AC fiind eliberată în lipsa Acordului unic, fără ca să se regăsească și Acordul Unic.
Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții împreună cu fișele tehnice, constituie documentul martor al autorizării, scop în care i se aplică ștampila " SPRE "- pe toate piesele scrise și desenate componente.
În speță, din punct de vedere al condițiilor în care a fost eliberată AC atacată prin raportare la cerința documentului martor cuprinzând documentația și avizele se constată: nu a fost aplicată viza de neschimbare conform cerinței legale; doar o parte din documente poartă o viză de neschimbare și aceea aplicată ulterior cu menționarea în fals a datei -18 septembrie 2008.
În concluzie, procesul de emitere a actului administrativ nu a respectat procedura prevăzută legal cu consecința lipsei documentației martor. În aceste condiții procesul decizional al emiterii AC fiind grav viciat și imposibil de verificat singura soluție este anularea AC.
Încălcarea cu prilejul eliberării AC a prevederilor art. 7 alin 12 Legea nr. 50/1991 sub aspectul lipsurilor documentației în baza căreia s-a solicitat emiterea actului, nu există memoriu de arhitectură ca memoriu de specialitate ci doar memoriul general; nu sunt cuprinși indicii privitori la volumul construcției; cota +/-0,0 este redată eronat în planșele desenate ca fiind la limita superioară a demisolului și nu la limita terenului; studiul geotehnic, care este cerut ca anexă la memoriu; există la dosar două proiecte de instalații interioare unul întocmit de ing și unul întocmit de către, astfel încât este imposibil de stabilit care dintre acestea este avut în vedere și în funcție de care se realizează lucrările; nu este stabilită amplasarea în cadrul parcelelor a celor trei construcții atâta vreme cât nu există o singură parcelă și nici nu se poate verifica îndeplinirea condițiilor pentru ca parcela să fie construită; din conținutul documentației nu rezultă numărul de parcări asigurate în interiorul parcelei astfel încât nu poate fi verificată respectarea cerinței de a se asigura numărul minim de parcări prevăzute legal.
Instanța de fond nu s-a preocupat de analiza conformității legale a care a stat la baza emiterii AC și a cercetării existenței unei documentații complete care să întemeieze eliberarea actului administrativ atacat. De precizat că instanța de fond a fost investită cu cererea de anulare a actului administrativ, reclamanții invocând nelegalitatea acesteia astfel încât instanța de fond era ținută, la a proceda la cercetarea respectării condițiilor legale de emitere a actului administrativ.
Intimatul prin întâmpinarea depusă la data de 17 iunie 2008 solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu obligarea reclamanților recurenți în solidar la plata cheltuielilor de judecată, avute cu ocazia judecării recursului, potrivit notei de cheltuieli ce a depus-o la dosar.
În dezvoltarea motivelor din întâmpinare, intimatul arată că prima critică adusă de recurenți constă în aceea că la eliberarea autorizației de construire au fost încălcate dispozițiile art. 7 alin 1 lit. a, coroborate cu dispozițiile art. 6 alin 1 din Legea nr. 50/1991 și cu art. 29 alin 1 și 5 din Legea nr. 350/2001, susținându-se eronat că la eliberarea autorizației de construire nu a existat nici un certificat de urbanism conform cu dispozițiile legale în vigoare.
Potrivit art. 6 alin 1 din Legea nr. 50/1991 "Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul autorizării"iar dispozițiile art. 29 alin 1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul reproduce aproape fidel conținutul art. 6 alin 1 din Legea nr. 50/1991.
Dispozițiile art. 7 alin 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 prevăd că pentru obținerea autorizației de construire este nevoie de certificat de urbanism, iar dispozițiile art. 29 alin 5 din Legea nr. 350/2001 reproduc parțial dispozițiile art. 6 alin 2 din Legea nr. 50/1991, când se precizează că în certificatul de urbanism se va menționa în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.
Mai menționează că după ce a depus cererea de emitere a certificatului de urbanism în vederea obținerii autorizației de construire pentru trei locuințe colective mici, cu regim de înălțime, li s-a eliberat certificatul de urbanism din luna martie 2007, unde în afara avizelor necesare li se cerea să obțină o documentație de tip PUZ.
Recurenții au mai susținut greșit că primul certificat de urbanism nu putea fi utilizat la eliberarea autorizației de construire solicitată, deoarece prin HCL din 3 septembrie 2007 "documentațiile de urbanism din zonă au suferit modificări" iar CU nr. 569 din 10 aprilie 2007 fost eliberat doar pentru obținerea PUZ-ului.
Autorizația s-a eliberat în condiții de legalitate perfectă, s-au îndeplinit toate cerințele menționate în certificatul de urbanism, toate avizele solicitate, inclusiv acela privind obținerea PUZ-ului solicitat.
La data de 17 septembrie 2007 când după ce au achitat taxele pentru autorizare și au depus toate actele și avizele necesare eliberării autorizației, i s-a înregistrat cererea pentru eliberarea autorizației deoarece art. 7 alin 1 din Legea nr. 50/1991 prevede aceasta când dispune: Art.7 Autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentației depuse la autoritățile prevăzute la art. 4, care va cuprinde: certificatul de urbanism; dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor; proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții; avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism; dovada privind achitarea taxelor legale.
Intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI Z prin întâmpinarea depusă la fila 48 dosar recurs, solicită respingerea recursului formulat cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor din întâmpinare, intimatul arată că, invocă excepția lipsei calității procesuale a reclamanților.
Art.1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, definește subiectele de sesizare a instanței, deci persoanele care au legitimitate procesuală în această materie.
Potrivit alin. 2 al art. 1, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Un terț în raport cu actul administrativ individual, poate solicita instanței anularea acestuia dar numai în condițiile în care dovedește vătămarea unui drept al său sau a unui interes legitim.
Legea contenciosului administrativ nu face distincție între motivele de nulitate absolută sau relativă, care pot fi invocate pentru anularea actului administrativ însă prevede expres că cel care solicită anularea actului trebuie să justifice lezarea unui drept al său sau a unui interes legitim. În lipsa acestei vătămări instanța este ținută să constate că acțiunea este promovată de către o persoană care nu are legitimitate procesuală și în consecință să respingă acțiunea.
În cazul în care actul administrativ nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru valabilitatea sa, acesta este susceptibil de a fi anulat dar, anularea poate fi cerută numai de persoane cărora legea le recunoaște legitimitatea procesuală iar acestea sunt acele persoane care justifică lezarea unui drept sau interes legitim.
Pentru exercițiul oricărei acțiuni este necesar ca reclamantul să justifice interesul promovării acesteia, folosul practic pe care îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Instanța de fond analizând legalitatea autorizației de construire nr. 657 din 18 septembrie 2008 emisă pârâtului, prin prisma motivelor invocate de reclamanți și a documentelor care au stat la baza eliberării ei, a constatat că actul administrativ este emis cu respectarea legii și cu îndeplinirea condițiilor impuse atât prin Certificatul de urbanism cât și prin Planul urbanistic zonal aprobat prin HCL nr. 233/3 septembrie 2007.
Autorizația de construire nr. 657 eliberată pârâtului la data de 18 septembrie 2007, având la bază cele două certificate de urbanism, avizele solicitate și Planul urbanistic Zonal aprobat prin HCL, îndeplinește cerințele prevăzute de lege din punct de vedere al avizelor și acordurilor solicitate de emitent.
Acordul unic cuprinde avizele prevăzute la lit a-c, art. 5 Legea nr. 50/1991, avize care în speță au fost solicitate prin CU nr. 569 din 10 aprilie 2007, punctul 4 și au fost procurate de solicitant.
Verificarea respectării proiectului se face în raport cu planșele desenate și nu în raport cu partea scrisă, astfel că există oricând posibilitatea verificării conformității lucrărilor executate cu cele autorizate.
Analizând recursul declarat de către reclamanții, și prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin certificatul de urbanism nr. 371/13.03.2007, s-a certificat, la cererea pârâtului construirea unui imobil situat în Z,- C identificat prin plan de încadrare în zonă și plan de situație cu mențiunea la regimul juridic că imobilul este constituit din teren particular proprietatea numiților și și este în intravilanul municipiului Z; ca regim tehnic s-a admis locuință individuală și colectivă mică și izolată, iar în certificatul de urbanism s-a prevăzut că poate fi utilizat pentru constituire locuințe colective cu.
Pe numele pârâtului s-a mai eliberat și certificatul de urbanism nr. 569/10.04.2007 pentru imobilul construcție situat pe str. - pe terenul proprietatea numiților și pentru locuințe colective, teren și imobil identificat prin plan de încadrare în zonă și plan de situație.
Prin ambele certificate de urbanism s-a impus solicitantului și efectuarea planului urbanistic zonal în corelare cu aprobat în zonă.
Prin autorizația de construire nr. 657/18.09.2007 s-a autorizat edificarea de către pârâtul a 3 case - locuințe colective cu regim de înălțime, suprafața construită - 751,67. suprafața desfășurată - 3006,68. suprafața utilă - 2435,58. pentru imobilul teren situat pe str. -, nr. 129C înscris în nr. 366N nr. cadastral 1799.
Ulterior la data de 19.12.2007 s-a corectat de către organul emitent nr. cadastral și nr. de, în sensul că nr. de este 3970/N, 3971/N, 3972/N, 3973/N, 1879/N, nr. cadastral 1802, 1803, 1804, 1805, 1806, în baza Referatului emis sub nr. de înregistrare 55561/10.12.2007, reținând că la emiterea certificatului de urbanism nu era efectuată dezmembrarea din 366/
Documentația întocmită pentru eliberarea autorizației de construire relevă fără echivoc împrejurarea că la baza emiterii acesteia s-au aflat certificatele de urbanism amintite mai sus și HCL nr. 233 din data de 03.09.2007 a Consiliului Local al municipiului
Probele administrate în cauză evidențiază faptul că hotărârea Consiliului Local al municipiului Z cu nr.233/2007 a fost adoptată cu nesocotirea unor norme juridice imperative și, ca atare, este lovită de nulitate, prin decizia nr.1236, pronunțată la data de 01 aprilie 2009, Curtea de APEL CLUJ statuând irevocabil în acest sens.
Prin hotărârea judecătorească amintită anterior s-a reținut că din expunerea rezumativă rezultă că prin demersurile sale intimatul cerut o derogare de la planurile urbanistice anterioare în contextul solicitării schimbării destinației zonei din subzonă de locuințe individuale și colective mici P- cu densitate redusă și spații plantate de agrement în - subzonă de locuințe colective mijlocii cu maxim niveluri.
Pentru această derogare (care nu vizează doar PUZ ci și ) nu există un studiu fundamentat sau o altă documentație justificativă care să releve de ce era necesară intervenția, care este corelarea cu vecinătatea, cu funcțiunea dominantă a zonei. Simpla mențiune că se consideră oportună intervenția fără alte precizări și în lipsa unor referate, studii de specialitate fundamentate nu este în măsură să demonteze intervenția derogatorie și aceasta doar și numai având în vedere că se impunea o relație de co-vizibilitate în contextul în care potrivit planșelor casele din vecinătate printre care și a recurentului au un regim mai mic de înălțime iar potrivit dispozițiilor Legii nr.350/2001 și art.14 din HG 525/1996 se cere asigurarea compatibilității estetică cu vecinătatea. Ori în această situație dat fiind inexistența unei documentații care să justifice și să demonstreze intervenția, în lipsa unui studiu, referat fundamentat obiectiv asupra intervenției derogatoare susținerile recurenților a referitoare la neîntrunirea cerințelor legii în materie de construcții, activitate urbanistică de amenajare, la nelegalitatea datelor aferente hotărârii și la reținerile greșite ale primei instanțe sunt întemeiate și urmează a fi admise.
S-a reținut, de asemenea, că se susține de intimații și Consiliul local că raportat la dispozițiile Legii nr.350/2001 putea solicita derogarea dacă cerința era statuată prin certificatul de urbanism, însă, această susținere nu poate fi reținută întrucât chiar dacă prin certificat s-a cerut PUZ derogarea prevăzută de acesta - schimbare destinație zonă din în zona - nu putea avea loc decât dacă era justificată și demonstrată obiectiv printr-un studiu fundamentat. Ori de o justificare așa cum s-a arătat nu poate fi vorba.
Legat, însă, de aceasta, susține instanța de recurs, că afirmațiile intimaților că derogările nu au impact major, PUZ-ul privea o parcelă restrânsă, nu avea ca obiectiv extinderea zonei construibile nu putea fi primită întrucât dezvoltarea urbanistică în condițiile Legii nr.350/2001 trebuie să fie echilibrată și impune anumite măsuri de armonie, de desfășurări controlate a zonelor construibile în măsură să evite impactul negativ chiar și sub aspect arhitectural, de estetică cu vecinătatea, de corelare cu vecinătățile imediate. Ori în condițiile existenței unor construcții de nivel mic și a altora de nivel înalt colectiv în aceeași zonă restrânsă nu se poate reține o relație funcțională estetică cu vecinătatea, o desfășurare în armonie cu principiile cerute de actul normativ arătat. Pe de altă parte nu trebuie omis că pentru situații restrânse se impune și aprobarea unui care derogator fiind necesită o justificare și o demonstrare obiectivă a intervenției, iar un PUZ se impunea doar dacă condițiile și regulile anterioare aprobate cu privire la amplasament nu erau suficiente. Ori actele depuse nu relevă o situație de insuficiență iar o justificare pe un eventual considerent al insuficiențelor condiții anterioare cerute nu a fost făcută.
Ca atare raportat la dispozițiile actelor normative ce impun justificarea și la actele dosarului susținerile intimaților apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
S-a statuat, de asemenea, că nici afirmațiile că nu era necesar nu pot fi primite deoarece legiuitorul, prin dispozițiile enunțate a delimitat sfera de cuprindere, determinând limitele în care se aduc modificări. Astfel, modificările aduse reglementărilor din planul urbanistic general asupra procentului de ocupare al terenului POT și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei se stabilesc prin iar modificările aduse funcțiunii zonei, înălțimii maxime admise, coeficient de utilizare se stabilesc prin planurile urbanistice zonale.
Planul urbanistic de detaliu are caracter de reglementare specifică, se eliberează pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite prin și PUZ și în consecință nu se poate reține că nu era necesar cu atât mai mult cu cât prin actul evocat de intimați nu s-au prevăzut detalieri amănunțite, iar prin certificat s-a cerut corelarea celor două planuri.
Reține instanța de recurs că în atare față de cele arătate reținând că cerința întocmirii unei alte documentații de urbanism prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice era impusă de lege iar o atare justificare nu a fost făcută, intimații nedovedind că a existat un document/studiu, referat în sensul demonstrării necesității intervenției,hotărârea atacată apare ca fiind emisă cu nerespectarea exigențelor legale, și în consecință se impune - anularea HCL nr.233/03.04.2007 pentru aprobarea Planului URBANISTIC ZONAL - locuințe colective str. - nr.129 - beneficiar.
Este cunoscut faptul că nulitatea unui act juridic este sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă și este absolută acea nulitate care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general.
efectelor nulității este exprimată în chiar definiția nulității: lipsirea actului juridic de efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea sa valabilă și constă îndesființarea raportului juridic generat de actul juridic lovit de nulitate și restabilirea legalității,în scopul asigurării preeminenței ordinii de drept prin aplicarea principiului retroactivității efectelor nulității, principalul mijloc de asigurare a eficienței practice a acestui principiu fiind restitutio in integrum.
Prin urmare, se poate conchide că, odată ce s-a constatat încălcarea unei norme juridice imperative, la momentul încheierii actului juridic, are loc desființarea raportului juridic generat de actul juridic lovit de nulitate și restabilirea legalității iar tot ce s-a executat în temeiul unui act anulat trebuie restituit astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat.
În speță se poate observa că instanța a statuat irevocabil cu privire la nulitatea HCL nr.233/03.04.2007 pentru aprobarea Planului URBANISTIC ZONAL - locuințe colective str. - nr.129 - beneficiar și, prin urmare, ca efect al principiului retroactivității efectelor nulității și al repunerii în situația anterioară se consideră căacest act administrativ nu a existat niciodată, deci nici la momentul emiterii autorizației de construire nr.657/18.09.2007 al cărui beneficiar este pârâtulși, prin urmare, efectele sale juridice sunt înlăturate, sancțiunea nulității absolute fiind operantă.
În consecință, se poate susține cu temei că actul administrativ contestat respectiv autorizația de construire nr.657/2007 al cărui beneficiar este pârâtul, a fost emisă cu nesocotirea prevederilor art.7 din Legea nr.50/1991, ale art.32 și 47 din Legea nr.350/2001 - neexistând un plan urbanistic zonal elaborat potrivit legislației incidente - și, ca atare, sancțiunea nulității absolute devine incidentă, susținerile contrare ale intimaților fiind nefondate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamanți ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. și art.20 din Legea nr.554/2004 îl va admite, va modifica hotărârea recurată și în temeiul dispozițiilor legale amintite anterior va admite acțiunea reclamanților, va anula autorizația de construire nr.657 emisă la data de 18.09.2007 pe seama pârâtului.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere și jurisprudența CEDO. Astfel, este cunoscut faptul că Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33), ipoteză respectată în speță.
În temeiul art.246 pr.civ. instanța va constata că recurenții și au renunțat la judecarea recursului.
Intimații aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați să plătească reclamanților suma de 7675,50 RON cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 340 din 15.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamanților și în consecință:
Anulează autorizația de construire nr. 657 emisă la data de 18.09.2007 pe seama pârâtului.
Constată că recurenții și au renunțat la judecarea recursului.
Obligă intimații să plătească reclamanților suma de 7675,50 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
3 ex./04.06.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
