Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 50/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 50/2010
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
Grefier - -
S-a luat în examinare plângerea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA B, având ca obiect anularea Deciziei nr. 308/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că acțiunea este legal timbrată.
Curtea pune în discuția reprezentantului reclamantului incidența actelor normative.
Acesta din urmă arată că în cuprinsul deciziei atacate nu se face referire la existența vreunui motiv de desfacere a contractului de muncă, prevalându-se doar de prevederile OUG nr. 105/2009. Apreciază că, fără a se indica vreun motiv concret care a determinat desfacerea contractului de muncă, această operațiune este nulă, raportat și la faptul că în acea perioadă reclamantul se afla în concediu medical.
Curtea pune în vedere reprezentantului reclamantului să precizeze temeiul juridic al plângerii.
Reprezentantul reclamantului arată că acesta a fost încadrat pe acel post în baza unui examen, încheindu-se un contract de muncă legal, raporturile sale de muncă fiind normate de Codul muncii.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea contestației, în sensul anulării Deciziei nr. 308/13.10.2009, cu consecința repunerii reclamantului în situația anterioară și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, începând cu data emiterii prezentei hotărâri și până la data reintegrării efective.
Solicită de asemenea acordarea cheltuielilor de judecată, în sumă de 500 lei, reprezentând onorariul avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin plângerea înregistrată la data de 13 noiembrie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S, solicitând anularea Deciziei nr.308/13.10.2009 emisă de Inspectoratul B, prin care a fost eliberat din funcția de Director coordonator la Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă S, începând cu data de 14.10.2009, în temeiul nr.OUG105/2009 - fără nici o motivare juridică se dispune încetarea contractului de management nr.83/25.05.2009, prin care solicită:
1. anularea deciziei menționate mai sus și repunerea în situația anterioara emiterii acestei decizii, respectiv să fie reintegrat în funcția deținuta anterior, cu obligarea autorității emitente pârâte la plata diferențelor rezultate din drepturile salariale si prestațiile de asigurări sociale ce i s-ar fi cuvenit in funcția deținuta anterior, drepturi indexate, majorate și reactualizate, de la momentul eliberării nelegale din aceasta funcție pana la efectiva reîncadrare in funcția deținuta anterior, cu luarea in considerare a dispozițiilor art. 78 al. 1 din Codul muncii;
2. în temeiul art. 15 din Legea Contenciosului administrativ 554/2004 - solicită instanței să dispună suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei - aceasta măsura urmând sa fie data executorie de drept;
3. obligarea autorității pârâte menționate mai sus la plata cheltuielilor de
judecata ocazionate cu purtarea procesului (taxa de timbru, onorar avocațial, cheltuieli de transport, etc.) conform de contului justificativ ce îl va depune la dosarul cauzei in termen util.
În motivarea plângerii reclamantul arată că, în fapt, începând cu data de 25.05.2009, a fost numit in funcția de Director, prin Ordinul Ministrului nr.947/25.05.2009, potrivit OUG 37/2009, semnând contractul de management nr. 83/25.05.2009.
Menționează faptul ca numirea reclamantului in funcția de Director coordonator la Inspectoratul TERITORIAL D E munca S prin Ordinul Ministrului nr. 947/25.05.2009 s-a realizat prin respectarea întocmai a prevederilor art. III al. (4) coroborat cu art. IV din OUG 37/2009 privind unele masuri de îmbunătățire a activității administrației publice, mai exact in urma evaluării cunoștințelor si abilităților manageriale ale reclamantului pe baza proiectului de management pe care l-a elaborat si a dosarului aferent.
In ceea ce privește regimul juridic ce îi era aplicabil in calitatea lui de Director coordonator la Inspectoratul TERITORIAL D E Munca S, învederează faptul ca potrivit art. III alin. (7) din OUG 37/2009 Contractul de management încheiat este asimilat de lege contractului individual de munca.
In aceste condiții rezulta ca reclamantul beneficiază, drept consecința a încheierii cu angajatorul a contractului de management, de toate drepturile consacrate de legislația muncii (in mod deosebit de Codul muncii si de prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel național pe anii 2007-2010) pentru salariat, ca parte integranta in contractele individuale de munca.
În concluzie, in ceea ce privește încetarea Contractului de management nr.83/25.05.2009 este aplicabil regimul de protecție instituit de Codul muncii in situația încetării contractului din inițiativa angajatorului, angajatorul - Inspecția B - fiind obligat sa respecte toate normele din Codul muncii ce statuează:
- proceduri prealabile încetării contractului instituite prin norme imperative;
- termene de preaviz;
- condiții de forma stabilite sub sancțiunea nulității absolute pentru emiterea unor acte unilaterale ale angajatorului, prin care acesta dispune încetarea contractului din inițiativa sa.
La data de 19.10.2009 i s-a comunicat Decizia nr.308/13.10.2009 emisa de Inspecția B prin care s-a dispus, începând cu data de 14.10.2009, încetarea contractului de management nr.83/25.05.2009, potrivit prevederilor OUG 105/2009.
de conținutul deciziei menționate se impunea subliniat faptul ca:
- începând cu data de 06.10.2009, reclamantul se afla in incapacitate temporara de munca, constatata prin certificatul medical seria - nr.- si nr.-, certificat comunicat in ziua eliberării adică in 06.10.2009, atât către Inspectoratul TERITORIAL D E Munca S cât si către Inspecția B, adică anterior ca decizia contestata nr. 308/13.10.2009 sa fi fost emisa si comunicata cu acesta.
De aici rezulta faptul ca decizia atacata este nelegala deoarece a fost emisa cu încălcarea interdicției instituita de art. 60 alin.l din Codul muncii, in sensul ca a fost emisa in perioada incapacității temporare de munca a reclamantului.
de situația de fapt expusa, cu luarea in considerare a prevederilor legale in vigoare, învederează faptul ca decizia nr. 308/13.10.2009 a Inspecției B, de eliberare din funcția de Director coordonator la Inspectoratul TERITORIAL D E Munca Saf ost nelegala si ne temeinica, având in vedere, in principal, următoarele aspecte:
In ceea ce privește temeinicia si legalitatea Deciziei nr.308/13.10.2009 emisa de Inspectorul General de Stat al Inspecției B, consideră ca:
1. Decizia atacata apare ca fiind nelegala si netemeinica, întrucât a fost emisa fără sa existe un motiv de fapt care sa Justifice încetarea Contractului de management nr.83/25.05.2009. cu atât mai mult cu cat in conținutul actului contestat nu se indica aplicarea vreunei cauze de încetare a contractului de management, dintre cele enumerate la art. 9 alin. 1 din contractul de management indicat ori dintre cele reglementate de Codul muncii.
2. Decizia atacata este nelegala, deoarece nu a avut loc nici o evaluare a activității reclamantului. Menționează ca activitatea desfășurata de acesta s-a bazat pe îndeplinirea întocmai a obligațiilor ce îi reveneau in funcția deținuta, inclusiv cele referitoare la urmărirea execuției obiectivelor si indicatorilor de performanta cuprinși in contractul de management.
3. Decizia nr. 308/13.10.2009 este încălcarea interdicției instituite de nelegală, deoarece a fost emisa cu art. 60 alin. 1 din Codul muncii, de vreme ce - încetarea contractului de management ( contract asimilat contractului individual de munca) a intervenit in perioada incapacității temporare de munca a subsemnatului, constatata prin certificatul medical seria - nr.-si nr. -, comunicat cu angajatorul la data de 06.10.2009 si 12.10.2009, adică anterior emiterii deciziei mai sus menționate.
Rezulta așadar ca încetarea Contractului de management nr.83/25.05.2009 a intervenit la data da 13.10.2009, in perioada incapacității temporare de munca a reclamantului, constatata prin certificatul emis in condițiile legii, prin nesocotirea normei imperative de la art.60 alin.(1) din Codul muncii.
4. Nelegalitatea deciziei menționate mai sus rezulta si din faptul ca nu respecta prevederile art.VIII din OUG 105/2009 care stipulează in mod expres ca "Persoanele care ocupa funcțiile prevăzute la art. III si IV alin.(3) își păstrează statutul si celelalte drepturi prevăzute de lege, iar contractele de management educațional, respectiv contractele de management încheiate de acestea. aflate in derulare la data intrării in vigoare a prezentei Ordonanțe de Urgenta, își produc efectele pana la expirarea termenului pentru care au fost încheiate, sau după caz, pana la data la care intervine un motiv legal de încetare sau reziliere a acestuia."
Rezulta așadar ca, încetarea contractului de management amintit s-a făcut fără a exista o motivare legala a acestui fapt.
Privitor la nulitatea absoluta a Deciziei nr. 308/13.10.2009, determinata de faptul ca aceasta a fost emisa cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la forma Deciziei prin care s-a dispus încetarea Contractului de management nr.83/25.05.2009 (asimilat contractului individual de munca) trebuie subliniate următoarele aspecte:
Legiuitorul impune prin dispozițiile art. 74 alin.(l) din Codul muncii, cerința formei scrise a deciziei, precum si elementele care trebuie sa se regăsească in cuprinsul acesteia sub sancțiunea nulității: "motivele care determina concedierea", "durata preavizului" etc.
Analizându-se Decizia nr. 308/13.10.2009, prin prisma mențiunilor obligatorii pe care aceasta trebuia sa le conțină, sub sancțiunea nulității absolute, rezulta in mod evident, ca aceasta a fost emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 74 alin.(l) lit. a si b din Codul muncii:
1. Inspecția Ban esocotit dispozițiile legale imperative ale art. 74 alin. (1) lit. a din Codul muncii, in sensul ca nu a indicat concret motivele care au determinat încetarea Contractului de management nr.83/25.05.2009 încheiat cu reclamantul.
Având in vedere prevederile legale imperative enumerate mai sus, consideră necesar sa sublinieze ca in cuprinsul deciziei contestate, nu exista nici o mențiune care sa identifice si sa reprezinte motivul de fapt care a stat la baza emiterii acesteia.
De asemenea, subliniază faptul ca, Decizia atacata nu conține nici un temei de drept concret. nu generic care sa justifice măsura încetării Contractului de management nr.83/25.05.2009 ca fiind dispusa in baza unei norme legale.
Concret, angajatorul s-a rezumat numai la invocarea faptului ca încetarea Contractului de management nr.83/25.05.2009 se dispune potrivit prevederilor OUG 105/2009, fără a face trimitere concreta la articolul din actul normativ care reglementează acest lucru.
2. Angajatorul a nesocotit dispozițiile legale imperative ale art. 74 alin.(1) lit. b din Codul muncii, in sensul ca nu a indicat durata preavizului de care beneficiază subsemnatul la încetarea Contractului de management nr.83/25.05.2009.
In baza reglementarii menționate mai sus, aplicabile Contractului de management nr.83/25.05.2009, Inspecției B ii incumba obligația legala de a consemna durata termenului de preaviz, in scris, in cuprinsul Deciziei de încetare nr. 308/13.10.2009.
Lipsa mențiunii duratei preavizului reprezintă o cauza de nulitate absoluta a Deciziei nr. 308/13.10.2009 astfel emisa.
3. Neîndeplinirea cerinței prevăzute de art. 62 alin.(2) din Codul muncii: Absenta mențiunii cu privire la termenul concret si legal in care Decizia nr. 308/13.10.2009 poate fi contestata si instanța judecătoreasca la care aceasta se poate contesta, atrage incidenta sancțiunii nulității absolute a deciziei in cauza.
Luând in considerare scopul prevederilor menționate mai sus, respectiv dreptul reclamantului de a fi înștiințat cu privire la condițiile unei cai de atac, împotriva măsurii dispuse in mod unilateral de Inspecția B, in calitate de angajator, consideră ca prin neîndeplinirea obligației legale de către aceasta, reclamantul a fost împiedicat sa îi exercit dreptul de a contesta Decizia nr. 308/13.10.2009, si pe cale de consecința, consideră nula Decizia nr. 308/13.10.2009, aceasta fiind emisa cu nerespectarea dispozițiilor legale aplicabile in materie..
Având insa in vedere faptul ca, la data de 06.10.2009 prin OUG nr.105/2009, a fost abrogata OUG nr.37/2009, solicită ca in măsura in care se va aprecia că în prezenta speța nu ar fi aplicabile prevederile OUG nr.37/2009, sa se ia act de faptul ca RO 527/2009 este încă in vigoare si, de asemenea sa se aplice corespunzător in prezenta speța prevederile 105/2009 in special prevederile art.IV alin.(7), art. IV alin. (lI), precum si cele ale art. VIII din 105/2009.
In drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, pe prevederile Codului Muncii - Legea 53/2003, pe RO 527/2009 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management si ale Contractului Colectiv de Munca unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Prin întâmpinare, pârâta Inspecția a invocat excepția de inadmisibilitate trasă din neparcurgerea procedurii prealabile. Pe fond a susținut că reclamantul a fost numit în funcție în baza OUG nr. 37/2009, că prin intrarea în vigoare a OUG nr. 105/2009 primul act normativ a fost abrogat, fiind astfel suprimată baza legală de numire a directorilor coordonatori de voința legiuitorului ce s-a concretizat în decizia de desființare a posturilor care conferă calitatea de conducători ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și reluarea procedurii desemnare a directorilor coordonatori (art. IV alin. 1 și art. V din OUG nr. 105/2009). În aceasta a constat justificarea emiterii Deciziei nr. 308/13.02.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 44 din 17 decembrie 2009 ( 44-47), Curtea a respins cererea de suspendare a actului administrativ atacat în cauză.
Cu referire la excepția inadmisibilității pe motivul că reclamantul nu ar fi urmat procedura prealabilă sesizării instanței, Curtea reține că reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. 308/13.10.2009 expediată pârâtei cu dovadă de confirmare de primire la data de 21.10.2009. Este real că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică avea la dispoziție un termen de 30 de zile înăuntrul căreia era obligată să formuleze un răspuns. Acest termen se epuiza în speță la data de 23 noiembrie 2009 termenul de 30 de zile fiind calculat conform prevederilor art. 101 alin. 1 corelat cu art. 102 alin. 1 și art. 104.pr.civ. rap. la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Este tot atât de adevărat că reclamantul a introdus acțiunea de contencios administrativ la data de 13 noiembrie 2009, respectiv înainte de împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Este de notat că ulterior sesizării instanței, respectiv la data de 16.11.2009 pârâta a expediat actul nr. 1737 ( 51-52) ce conține răspunsul la plângerea prealabilă. Cum acest răspuns este nefavorabil reclamantului urmează a se reține că în cauză s-a parcurs procedura prealabilă deși reclamantul nu a așteptat scurgerea termenului de 30 de zile prevăzut de lege înăuntrul căruia autoritatea publică să-i comunice răspunsul.
Prin urmare, strict tehnic și juridic, acțiunea reclamantului nu poate fi privită ca inadmisibilă pe considerentul că nu s-ar fi efectuat procedura plângerii prealabile ci poate fi privită, mai degrabă, ca prematură dacă ar fi să acceptăm că din punct de vedere teoretic acesta ar mai fi încă în termen să introducă acțiunea în contencios administrativ.
Este real că termenul de introducerea a acțiunii nu a expirat în cauză dar Curtea apreciază că raportat la împrejurarea că în speță s-au administrat probe că s-au consumat momentele procesuale prealabile dezbaterilor pe fond, a rejecta de plano acțiunea pe considerentul că este prematură și a îndruma particularul să reia din nou demersul său, nu ar avea nicio eficacitate. Dimpotrivă, pentru acesta ar putea fi o sarcină specială, în plus, care ar apărea exorbitantă și care ar avea anumite consecințe în planul echității procedurii.
Acestea sunt considerentele în virtute cărora Curtea apreciază că este regulat sesizată și drept urmare va continua judecata.
Pe fondul cauzei, Curtea are în vedere că reclamantul deține funcția publică de director coordonator al Inspectoratului de Muncă S în baza Ordinului nr. 947/25.05.2009 emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Actul de numire a fost fundamentat, între altele, în aplicarea dispozițiilor OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
La data emiterii Deciziei nr. 308 din 13.10.2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică deținută în temeiul Ordinului nr. 947/2009 a fost adoptată Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 prin care instanța de contencios constituțional a constata că OUG nr. 37/2009 este în întregime neconstituțională.
Așa fiind, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamant, actul de numire nu era conform cu ordinea de drept. Și este așa, deoarece actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal, fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.
Or, reclamantul nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual câtă vreme dreptul ori interesul său la epoca emiterii acelui act a devenit nelegitim.
În cadrul materiei contenciosului administrativ noțiunea de persoană vătămată își are fundamentul în teza încălcării drepturilor subiective sau a intereselor legitime private prin actele administrative emise de autoritatea publică.
De altfel, definiția dată noțiunii depersoană vătămatăde Legea contenciosului administrativ este ilustrativă în acest sens. Astfel, conform art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004, prin persoană vătămată se înțelege orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri.
Reclamantul urmărește și tinde să obțină restabilirea situației anterioare actului administrativ contestat respectiv reînvestirea în funcția de directo coordonator al ITM S obținută în baza Ordinului nr.947/2009.
Or, dacă am admite o atare perspectivă, am ajunge la concluzia că este posibil ca să existe vătămare în ipoteza în care reclamantul este considerat a fi titular al unui drept ori interes legitim dobândit anterior și care ulterior nu mai concordă cu dreptul.
O atare situație nu poate fi validată din punct de vedere juridic, deoarece particularul nu poate dobândi avantaje în justiție prin validarea unei nelegalități.
Din această perspectivă, Curtea reține că, la epoca emiterii actului administrativ contestat, reclamantul nu poate justifica o vătămarea a dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii sale în funcția publică prin Ordinul 947/2009, astfel încât acțiunea de contestare în justiție Deciziei nr. 308/2009 apare neîntemeiată.
În alți termeni și urmând aceeași rațiune, Decizia nr. 308 din 13.10.2009 nu-i produce nicio vătămare ținând seama că efectele acesteia se produc după declararea ca neconstituțională a OUG nr. 37/2009.
Prezenta acțiune nu are ca temei dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/204 așa încât Curtea nu poate specula asupra eventualei responsabilități patrimoniale a emitentului ordonanței, în ipoteza în care reclamantul ar fi convins instanța că se află în fața unui abuz al autorității.
Strict circumscris la temeiul de fapt și de drept al acțiunii, văzut și prin prisma obiectului acțiunii, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 106 din Legea nr. 188/1999, Curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S și INSPECTORATUL
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2010.
JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.U/Dact.
22.02.2010 - 5 ex.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
