Contestație act administrativ fiscal. Decizia 278/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ -. 278/2010
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 1917/2009 pronunțată e Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimații PRIMARIA MUNICIPIULUI C N, -, PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimații și, intimata personal și avocat în substituirea avocatului titular pentru contestatoarea, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta contestație în anulare este leal timbrată.
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar delegația de substituire și solicită instanței lăsarea cauzei la oad oua strigare, pentru a se putea prezenta și avocatul, care momentan se află în dezbateri la o altă sală de ședință.
La reluarea cauzei, se prezintă avocat pentru intimații și, intimata personal și avocat în substituirea avocatului titular pentru contestatoarea, lipsă fiind restul părților.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea deciziei atacate cu consecința rejudecării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2234/2008 a Tribunalului Cluj, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată. Aspectele invocate de contestatoare tind să ducă la reformarea hotărârii, ori astfel de motive nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, aceasta fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 1917/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, s-au admis recursurile declarate de pârâții -, și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, împotriva sentinței civile nr. 2234 din 21 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care a fost modificată în întregime și rejudecând, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin acțiunea promovată la Tribunalul Cluj reclamanta a solicitat anularea autorizației de construire prin care pârâții și au fost autorizați să execute lucrări de construire la imobilul proprietatea personală a acestora, situat în C-N,-, precum și sistarea acestor lucrări până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În vederea executării lucrărilor de etajare la imobil, pârâții au solicitat și obținut certificatul de urbanism nr. 1007/19.03.2007 ( 17 dosar fond), în planul de situație propus figurând amplasarea unui garaj pe limita de proprietate adiacentă imobilului de la nr. 90, motiv pentru care s-a solicitat acordul vecinilor de la nr. 90, respectiv 90B.
Recurenții au susținut că modificarea planului inițial cu privire la amplasarea garajului a determinat eliberarea unui nou certificat de urbanism, respectiv cel cu nr. 896/17.03.2008, în condițiile în care valabilitatea primului certificat a expirat ( 10).
Al doilea certificat de urbanism cuprinde necesitatea acordului proprietarilor de la nr. 19B, rectificat ulterior cu nr. 92B, "în cazul în care se impun intervenții la imobilul acestora".
Acesta a fost avut în vedere la emiterea autorizației de construire nr. 595/20.05.2008, primul fiind, așa cum s-a reținut, cu valabilitatea expirată la 19.03.2008.
La momentul eliberării certificatului de urbanism se are în vedere faptul că serviciul de urbanism nu are la dispoziție proiectul tehnic pe baza căruia se vor desfășura construcțiile, așa încât formularea privitoare la acordul vecinilor are un caracter general, condiționată însă de necesitatea măsurilor de intervenție asupra imobilului adiacent sau apropiat.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1990, "Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, care sunt informații de interes public, potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite prin documentația tehnică - în funcție de specificul amplasamentului, lista cuprinzând avizele și acordurile necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții, potrivit prevederilor art. 5, alin. (1), inclusiv obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, cu privire la evaluarea inițială a investiției și stabilirea necesității evaluării efectelor acesteia asupra mediului în vederea obținerii actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului".
Din această definiție dată de legiuitor reiese care este motivul pentru care autoritatea publică locală nu a putut să elibereze certificatul de urbanism fără cerința acordului vecinilor, deoarece, în mod potențial, anumite proiecte ce se puteau edifica pe imobilul existent ar fi putut necesita măsuri de intervenție asupra imobilului vecin.
Conform art. 16 alin. 1 lit. c și art. 41 alin. 1 lit. h din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 există posibilitatea ca, la data depunerii documentației necesare obținerii autorizației de construire să se depună când este cazul, un referat de expertiză tehnică care are rolul de a înlătura acordul vecinilor.
Solicitarea privitoare la acord este preluată în certificatul de urbanism din textul de lege care reglementează această chestiune, respectiv anexa 1, capitolul A, secțiunea 1, pct. 2.5.6. din Legea nr. 50/1991, unde se prevede: "Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora."
În speță, construcția edificată de recurenți nu este nici nouă, fiind vorba despre o extindere și etajare, iar per de altă parte, soluția tehnică autorizată nu impune nici un fel de intervenție la imobilul proprietatea reclamantei, după cum rezultă din expertiza ing..
Documentația care a stata la baza emiterii autorizației de construire este elocventă în acest sens.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de ing. G, chiar dacă acesta a fost întocmit în cadrul unui litigiu, într-o procedură contencioasă, el nu a căpătat valoarea probatorie a expertizei tehnice judiciare deoarece nu a fost supus dezbaterii contradictorii a părților, asupra acestuia formulându-se obiecțiuni care nu au mai fost rezolvate, iar instanța nu s-a pronunțat pe fondul pretențiilor deduse judecății, nu a analizat concludența și pertinența acestei probe tehnice, deoarece reclamanții au renunțat la judecată înainte de toate acestea.
Prin urmare, autorizația de construire atacată a fost eliberată în considerarea celui de-al doilea certificat de urbanism, astfel că prima instanță în mod greșit a analizat legalitatea ei prin raportare la primul certificat de urbanism, iar construcția autorizată nu necesită - conform documentației tehnice - intervenții la imobilul vecin, pentru a fi necesar acordul proprietarului acestuia.
În consecință, actul administrativ atacat este legal și a fost menținut ca atare, a fost respinsă cererea de anulare, precum și cea de suspendare a executării lui, având caracter accesoriu și incident, toate acestea ca efect al admiterii recursurilor, potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și rejudecării pricinii în fond.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatoarea arătând că hotărârea dată a fost dată cu rezultatul unei erori materiale și pe cale de consecință, solicită să se dispună anularea ei și fixarea unui nou termen pentru rejudecarea recursului, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1190 lei.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat că, prin sentința civilă nr.2234/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 21 noiembrie 2008, în dosarul nr- s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu, și primarul municipiului C-N, și pe cale de consecință, a fost anulată autorizația de construire nr. 595/2008 emisă de Primarul Municipiului C-N, suspendându-se totodată efectele acesteia. Totodată s-a dispus și sistarea lucrărilor de construcție la imobilul situat în C-N,- A, înscris în CF 24093 C-N, nr. top. 1128/3/2.
2) Prin decizia civilă nr. 1917/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 4 iunie 2009, În același dosar au fost admise recursurile declarate de pârâții -, și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, împotriva acestei sentințe civile și rejudecând pricina instanța de control judiciar, respinge acțiunea introductivă de instanță.
Dezlegarea dată pricinii prin această decizie civilă a fost rezultatul unei confuzii determinată de o eroare materială gravă, sens în care invocă următoarele argumente:
a) la cererea pârâtului recurent Primăria Cluj-N a eliberat, în vederea supraetajării de către acesta a imobilului din C-N, Str. -. -. 90A două certificate de urbanism, după cum urmează:
- certificatul de urbanism nr. 1007/19.03.2007 prin care se prevedea expresis verbis, ca o conditie a obtinerii autorizației de construire și "acordul notarial al vecinilor de la nr. 90 și 92", de precizat în context că reclamanta este proprietara imobilului de pe-.
- certificatul de urbanism nr. 896/17.03.2008 în care se prevedea necesitatea acordului vecinilor proprietari ai imobilului de la nr. 19B, de pe aceeași stradă. Acest certificat a fost ulterior corectat în sensul că se cerea acordul proprietarilor imobilului învecinat situat în C-N,-, imobil care aparține reclamantei.
În baza celui de al doilea certificat de urbanism a fost emisă autorizația de construire nr. 595 din 20 mai 2008, deși niciodată nu și-a dat acordul notarial pentru supraetajarea imobilului proprietatea pârâtilor și.
Instanța de recurs a pronunțat decizia contestată omițând să constate pe de-o parte lipsa acordului notarial prealabil al contestatoarei, iar pe de altă parte necesitatea acestui acord ca și condiție prevăzută de lege pentru validitatea autorizației de construire mai sus menționată. A fost comisă astfel o eroare materială gravă care a înrâurit negativ dezlegarea dată pricinii cu ocazia judecării recursului.
b) O altă eroare materială se concretizează în confuzia în care s-a aflat instanța de recurs când a stabilit greșit normele legale aplicabile în speță și în temeiul cărora își fundamentează în drept dezlegarea dată pricinii.
Astfel, se invocă prevederile art. 16 alin. 1 lit. c din Normele metodologice de aplicare a legii 50/1991 precum și art. 41 alin. 1 lit. h din aceleași norme metodologice conchizând la fel de greșit că "există posibilitatea ca, la data depunerii documentației necesare obținerii autorizației de construire să se depună când este cazul, un referat de expertiză tehnică care are rolul de a înlătura acordul vecinilor". Analiza dispozițiilor normative invocate nu permite această concluzie trasă de instanta de recurs.
Astfel, conform art. 16 alin. 1 lit. c) " (1) Documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, pe lângă cererea pentru emiterea autorizației de construire - inclusiv anexa (se utilizează formularul-model 9 Cerere pentru emiterea autorizației de construire/desființare, obținut de la emitent) -, va conține în mod obligatoriu următoarele documente: c) documentația tehnică -, în două exemplare, dintre care un exemplar se arhivează la emitent și un exemplar vizat spre neschimbare se returnează beneficiarului;"
Pe de altă parte, potrivit art. 41. alin. 1 lit. h"Verificarea conținutului-documentației depuse (1) Structurile de specialitate organizate în cadrul consiliilor județene, Primăriei Municipiului B și primăriilor municipiilor, sectoarelor municipiului B orașelor si, după caz, ale comunelor, precum și persoana cu responsabilitate în domeniul urbanism ului; amenajării teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții din cadrul primăriilor comunale au obligația de a verifica dacă documentația este completa, constatând dacă: h) exista referatele de verificare a proiectului si, după caz, referatele de expertizare tehnica; "
Evident din continutul dispozitiilor normative invocate de instanță și reproduse mai sus nu se poate trage concluzia că acordul vecinilor poate fi înlocuit printr-un referat de expertiză tehnică așa cum a conchis instanța de recurs.
3) Potrivit anexei 1 capitolul A, secțiunea 1, pct. 2.5.6 din Legea 50/1991, la documentația tehnică necesară obținerii autorizației de construire trebuie să se depună anexat, printre alte înscrisuri și"acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, (amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate-și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora."
4) O altă eroare materială comisă de instanța de recurs constă în constatarea că "construcția edificată de recurenți nu este nici nouă, fiind vorba despre o extindere și etajare, iar pe de altă parte soluția tehnică autorizată nu impune nici un fel de intervenție la imobilul proprietatea reclamantei."
Așadar în concepția instanței de recurs construirea unui etaj peste o construcție preexistentă nu are semnificația unei construcții noi, și aceasta deoarece nu are fundație proprie, ceea ce este cu totul ireal. Într-adevăr dacă etajul nou construit nu este o construcție nouă atunci nu poate fi evitată întrebarea ce fel de construcție este aceasta?, la care nu găsim răspuns în considerentele deciziei contestate.
Pe de altă parte, înlăturarea expertizei întocmită de ing. G prin care se confirmă realitatea existentă a constituit o eroare de natură să întărească confuzia instanței de recurs privind adevărata stare de fapt și totodată corecta interpretare și aplicare a legii.
În condițiile în care exista o flagrantă contradicție între expertiza și expertiza, agreată de instanța de recurs, pentru dezlegarea corectă a pricinii instanța de recurs era necesar să caseze sentința dată de prima instanță și să trimită pricina pentru rejudecare instanței de fond cu îndrumarea ca aceasta să ordone o expertiză efectuată de comisie de experți.
5) În fine instanța de recurs nu a observat un element esențial al stării de fapt al cazului dat și anume că autorizația de construire 595/2008 a fost emisă în baza CU nr. 896/17.03.2008, iar acordul nr. 932/30.07.2007 a fost emis de Inspectoratul Județean în Construcții C în baza celuilalt certificat de urbanism, respectiv CU 1007/2007, unde se prevedea expres obligativitatea obținerii acordului notarial al vecinilor. De aici consecința că emiterea autorizației de construcție nr. 595/2008 s-a făcut ilegal întrucât Inspectoratul Județean în Construcții nu și-a exprimat acordul cu privire la certificatul de urbanism în baza căruia a fost emisă această autorizație, ci numai pentru certificatul de urbanism nr. 1007/2007, instanța de recurs nu a observat deci că practic autorizația de construire menționată este emisă fără acordul Inspectoratului Județean în Construcții ceea ce constituie un motiv de nulitate absolută neanalizat în considerentele deciziei contestate.
În drept contestatoarea invocă disp. art. 318. proc. civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 octombrie 2009, Primarul municipiului C-N a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și, în consecință menținerea deciziei civile nr.1917/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr-.
Pârâții și prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 octombrie 2009 au solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând contestația în anulare, Curtea reține următoarele:
Curtea a observat că reclamanta contestatoare a indicat ca temei de drept dispozițiile art. 318 alin. 1 prima teză Cod procedură civilă.
Acest motiv de contestație în anulare are în vedere acele greșeli materiale pe care le comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Contestația în anulare nu poate fi deci primită atunci când prin intermediul acesteia se aduc critici vizând greșita apreciere a probelor sau greșita aplicare a legii, acestea fiind motive exclusiv de reformare a hotărârii compatibile exclusiv cu recursul și nu cu contestația în anulare.
Curtea observă că din conținutul memoriului ce cuprinde motivele expuse de contestatoare aceasta aduce critici incompatibile cu calea de atac extraordinară a contestației în anulare, invocând aspecte care în opinia ei reprezintă greșeli de judecată săvârșite de instanța de recurs prin greșita apreciere a probelor și greșita interpretare a normelor legale incidente, aspecte care însă nu se încadrează în motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317-318.pr.civ și care nu reprezintă o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 318 teza I Cod procedură civilă.
Așa fiind, contestația în anulare nu poate fi transformată într-un nou recurs care să permită astfel reformarea hotărârii, sens în care în temeiul art. 320.pr.civ. Curtea o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva pârâților PRIMARIA MUNICIPIULUI C N, -, PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, ca inadmisibilă.
Obligă contestatoarea la plata către a cheltuielilor de judecată în sumă de 1190 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./Dact.
4 ex./19.02.2010.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
