Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Sentința 14/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.12.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 14
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
PREȘ: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea formulată de contestatorii, și în contradictoriu cu intimații Primăria prin Primar, Ministerul Economiei și Finanțelor B, B și Ministerul Pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Comerț, Turism și Profesii Liberale B, având ca obiect anularea certificat de atestare a dreptului de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședință, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtului de grad IV Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Comerț, Turism și Profesii Liberale B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către reclamanți cerere prin care solicită declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București invocând în acest sens excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara.
Față de cererea depusă la dosar reprezentanta pârâtului prezent pune concluzii cu privire la excepția invocată de reclamanți, aceea a necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze, având în vedere că actele atacate sunt emise de unități centrale.
Reprezentanta pârâtului este de acord cu admiterea excepției invocate, aceea a necompetenței materiale în soluționarea cauzei a Curții de Apel Timișoara.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr--22.12.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Primăria prin Primar, Ministerul Economiei și Finanțelor B, B și Ministerul Pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Comerț, Turism și Profesii Liberale B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 154/1991, emis de Departamentul Turismului și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria 1108 nr.1173.
Pentru termenul din 14.01.2009, reclamanții au depus la dosar cerere prin care solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
În motivare se arată că potrivit art. 3 punctul 1 Cod procedură civilă, Curților de apel le revine spre competență soluționarea în primă instanță cererile și procesele în materie de contencios administrativ cu privire la actele autorităților și ministerelor centrale.
Cum în speță Ordinul nr. 154/1991 a fost emis de departamentul Turismului din Ministerul Transportului cu referire la art. 5 Cod procedură civilă privind competența teritorială, solicitând să se constate că pentru soluționarea prezentei cereri competenta revine Curții de Apel București Secția contencios administrativ și fiscal.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Examinândcu prioritateexcepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Timișoara, invocată de reclamanți la termenul din 14.01.2008, instanța constată că obiectul prezentei acțiuni îl constituie soluționarea excepției de nelegalitate a unui act emis de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, având sediul în municipiul B, în condițiile în care reclamantul este domiciliat tot în municipiul
Potrivit art. 5 Cod de Procedură Civilă, "cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are nici reședință cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului".
În privința competenței teritoriale în cazul litigiilor de contencios administrativ, potrivit art. 8 Cod de Procedură Civilă, "cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale, se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul".
De asemenea, conform art. 10 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".
În raport cu aceste dispoziții legale, instanța reține că soluționarea unui litigiu de contencios administrativ este de competența instanței de la domiciliul reclamantului sau celei de la domiciliul pârâtului.
În speță, atât reclamantul, cât și pârâtul emitent al actului ce formează obiectul excepției de nelegalitate au domiciliul, respectiv sediul în municipiul B, competența de soluționare a prezentei cauze aparținând instanței de contencios administrativ din municipiul B, respectiv Curții de Apel București, date fiind dispozițiile art. art. 3 punctul 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora"curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale"și cele ale art. În privința competenței instanțelor de contencios administrativ, art. 10 alin. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Timișoara și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2009.
PREȘF. GREFIER,
- -
Red./ 15.01.2009
Tehnodact / 2 ex/22.01.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
