Anulare decizie uniunea naționala a barourilor din românia. Sentința 8/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Sentința nr.8/2010
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților BAROUL BACĂU și UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR din ROMÂNIA,având ca obiect anulare decizie.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii directe de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâții BAROUL BACĂU și Uniunea Națională a Barourilor din România pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 11/19.12.2008 a Consiliului Baroului de avocați B, anularea deciziei nr. 625/10.10.2009 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și obligarea pârâtelor să emită o nouă decizie de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, la BAROUL BACĂU.
În fapt, se arată că la data de 03 decembrie 2008 s-a adresat cu o cerere Baroului B prin care solicită primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. 2 întrucât îndeplinea funcția de procuror cu mai mult de 10 ani vechime, cererea a fost respinsă pe considerentul că dispozițiile art. 16 al. 2 din legea nr. 51/1995 erau abrogate la data depunerii cererii. Arată reclamantul că împotriva Consiliului Baroului Baf ormulat contestație, iar prin hotărârea Consiliului a fost respinsă contestația.
În drept, arată că prin.OUG nr. 159/2008 art. I pct. 7 s-au abrogat prevederile art. 16 alin. 2 și 3 din Legea nr. 51/1995, iar prin art. IV pct. 1 și 2 s-a prevăzut că dispozițiile pct. 6 al art. I intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2009, iar cererile formulate în temeiul art. 16 al. 2 și 3 depuse până la data intrării în vigoare a OUG159/2009 vor fi soluționate potrivit procedurii în vigoare era data formulării acestora.
Apreciază reclamantul că față de data depunerii cererii nu i se poate opune obligativitatea de a susține un examen câtă vreme art. 1 pct. 6 intră vigoare la data de 01.01.2009, că cele două teze ale art. IV se contrazic între ele. Se arată că OUG159/2008 restricționează dreptul de a profesa sub condiția examenului însă această restricție are două termene de apărare, respectiv 1 ianuarie 2009 și 26.11.2008.
Consideră reclamantul că termenul de intrare în vigoare a noilor dispoziții privind admiterea în avocatură este 1 ianuarie 2009, arătând totodată că cererea sa fiind formulată înainte de 1 ianuarie 2009 putea fi admisă cu scutire de examen, în sprijinul acestei susțineri fiind pct. 2 al art. IV text potrivit căruia cererile depuse până la data intrării în vigoare a OUG159/2008 vor fi soluționate potrivit procedurii în vigoare la data formulării acestora, iar cele două puncte ale art. IV există o evidentă legătură.
Invocă reclamantul dispozițiile art. 7 pt. 4, 51 pct. 2 și 59 pct. 2 din Legea nr. 24/2000, texte din care rezultă că prevederile unui act normativ trebuie să fie formulate clar, fluent, inteligibil, să se integreze armonios în actul suspus modificării ori completării, asigurându-se succesiunea normală a articolelor.
Pornind de la aceste texte reclamantul ajunge la concluzia că întreaga Ordonanță nr. 159/2008 intră în vigoare la 1 ianuarie 2009, considerând că art. IV din OUG 159/2008 este un articol cu caracter special deoarece potrivit normelor de tehnică legislativă la data publicării în Monitorul Oficial intră în vigoare numai acele legi care nu au prevăzut în articolele finale data intrării în vigoare, însă în speță avem un articol special care prevede data o dată de intrare în vigoare.
Prin concluziile scrise, reclamantul reiterează, în esență, argumentele invocate în cererea de chemare în judecată, invocând totodată și principiile de interpretare a legii ce decurg din art. 978 Cod civil.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004 instanța a solicitat comunicarea documentației ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, această instanță reține următoarele:
În fapt,
Reclamantul, procuror la parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, cu o vechime de 27 de ani în această funcție a depus la data de3 decembrie 2008cerere pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, invocând în cerere dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1995. Prin hotărârea 11/2008, Consiliul Baroului Bar espins cererea formulată de reclamant, reținându-se că dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 erau abrogate la data depunerii cererii, iar contestația formulată împotriva hotărârii 11/2008 a fost respinsă prin decizia 625/10 octombrie 2009, emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, acesta din urmă apreciind hotărârea contestată ca fiind legală.
În drept,
În Monitorul Oficial 792 din 26.11.2008 a fost publicată OUG159/2008 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
La pct. 6 al art. I s-a prevăzut că primirea în profesie se face numai pe bază de examen la nivel național organizat de, iar la pct. 7 s-a prevăzut că art. 16 alin. 2 și 3 (texte ce permiteau intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen ) se abrogă.
Potrivit art. 115 al. 5 din Constituție, OUG159/2008 a intrat în vigoare la data publicării, respectiv 26.11.2008. Legiuitorul a înțeles că o singură prevedere, respectiv cea inserată la pct. 6, prin derogare de la termenul din 26.11.2008, să intre în vigoare la 01.01.2009. Interpretarea făcută de reclamant în sensul că OUG159/2008 ar intra în vigoare la 11.01.2009 este contrară legii și a principiilor generale de drept, fiind o interpretare subiectivă dar fără fundament juridic.
Dispozițiile privind intrarea în vigoare nu comportă nici o discuție, fiind clare și nelăsând loc interpretării. Astfel, toate dispozițiile OUG159/2008 au intrat în vigoare la 26.11.2008 cu excepția pct. 6 care intră în vigoare la 01.01.2009. Dispoziția derogatorie este prevăzută expres la art. IV alin. 1 și nu poate fi extinsă la alte prevederi potrivit principiului unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge. Câtă vreme legiuitorul a inserat o prevedere clară în sensul că doar pct. 6 intră în vigoare la o dată ulterioară interpretarea în sensul că și punctul 7 sau chiar toată ordonanța ar intra în vigoare la o altă dată este contrară legii. Atunci când legiuitorul a intenționat ca un act normativ, iar ansamblul său să intre în vigoare la o anumită dată a prevăzut în mod expres ( spre exemplu în Legea 85/2006 s-a prevăzut la art. 156 că legea intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Cum însă în cuprinsul actului normativ în discuție, dispoziția derogatorie vizează doar pct.6 nu există nici un argument juridic pentru care art. IV alin. 1 să poată fi extins altor dispoziții decât cea la care face trimitere ( pct. 6 al alin. 1). Dacă legiuitorul ar fi intenționat să prevadă un alt termen pentru intrarea în vigoare a dispozițiilor care abrogă art. 16 alin. 2 ar fi stipulat la art. IV că atât dispozițiile pct. 6 cât și ale punctului 7 intră în vigoare la 1 ianuarie
2009. Normele prevăzute în cuprinsul OUG159/2008 sunt clare ( în accepțiunea dispozițiilor din Legea nr. 24/2000) din conținutul acestora rezultând, cu privire la intrarea în vigoare, că doar o singură dispoziție, cea de la pct. 6, care modifică aliniatul 1 al art. 16 intră în vigoare la o dată ulterioară ( 1 ianuarie 2009), iar toate celelalte modificări aduse Legii 51/1995 intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial.
Nici locul ales de legiuitor pentru inserarea prevederii derogatorii nu poate fi criticat din perspectiva art. 59 pct. 2 din Legea nr. 24/2000 având în vedere că dispozițiile ce vizează intrarea în vigoare se găsesc întotdeauna la finalul actului normativ.
Văzând fundamentarea necesității emiterii actului normativ în discuție, această instanță reține că unul din argumente l-a constituit instituirea unei modalități de examinare emisă la nivelul întregii țări, scopul urmărit fiind acela de creștere a nivelului de pregătire dar și înlăturarea arbitrariului ce ar putea exista la nivel local.
Se observă că art. 16 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 prevedea că " primirea în profesie se face pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor Legii nr. 51/1995 și a statului. Prin OUG159/2008 alin. 1 al art. 16 e modifică prin pct. 6, în sensul că primirea în profesie se face pe bază de examen organizat de Așadar, diferența dintre forma în care era art. 16 al Legii 51/1995 și forma actuală vizează organizatorul examenului. Teoria avansată de reclamant că în perioada 26.11.2008 - 1 ianuarie 2009 nu s-ar fi putut accede în profesia de avocat, nu poate fi primită deoarece în această perioadă își produc pe deplin efectele dispozițiile art. 16 alin. 1 în forma nemodificată, primirea în profesie făcându-se debarou, dar tot prin examen.
Rațiunea pentru care pct. 6 intrat în vigoare mai târziu ( 01.01.2009) este dată tocmai de împrejurarea că se impuneau luarea de măsuri organizatorice la nivel național deoarece textul modificator al art. 16 alin. 1 dădea în competența primirea în profesie.
Câtă vreme la pct. V al.1 se face trimitere doar la pct. 6 al art. I și nu la pct. 7, este evident că doar organizarea examenului la nivel național intră în vigoare la 1 ianuarie 2009. Prevederea inserată la al. 2 al art. IV nu este de natură a determina convingerea instanței că pct. 7 nu a intrat în vigoare la data publicării ci dimpotrivă prin alineatul 2 al art. IV legiuitorul a consacrat principiul neretroactivității legii, nereglementând totodată o situație în care unele dispoziții privind competența baroului ar ultraactiva.
Astfel, textul în discuție prevede că " cererile de primire în profesie, formulate în temeiul art. 16 al. 2 și 3 din Legea nr. 51/1995 care au fost depuse până la data intrării în vigoare a ordonanței vor fi soluționate potrivit procedurii în vigoare la data formulării acestora ". Așadar, prima teză face trimitere la cererile depuse în temeiul art. 16 al. 2 și 3 însă cereri întemeiate pe aceste texte puteau fi depuse doar cât textele au fost în vigoare respectiv până la 26.11.2008, dată când prin pct. 7 al OUG159/2008 este abrogat art. 16 pct. 2 și 3. Era firesc ca persoanele care au depus cereri până la intrarea în vigoare a actului normativ în discuție să beneficieze de legea aplicabilă în momentul introducerii cererii, neputându-se face aplicarea legii noi fără a aduce o încălcare principiului constituțional al neretroactivității legii. Trimiterea la procedura în vigoare la data formulării cererii este expresia aceluiași principiu, fiind totodată o normă ce face să ultraactiveze dispozițiile ce vizează competența baroului de a soluționa cererile depuse în temeiul art. 16 al. 2. Se observă că la data intrării în vigoare a OUG159/2008 ( 26.11.2008) art. 53 lit. o care dădea competența baroului de a primi în profesia de avocat au fost abrogate cu aceeași dată, fiind modificat art. 63 lit. h prin care se dă în competența organizarea examenului național de primire în profesia de avocat. Prin prevederea de la al. 2 al art. IV s-a reglementat posibilitatea ca cererile depuse până la intrarea în vigoare a ordonanței să fie soluționate de barou.
Singura problemă ce comportă discuții este sintagma până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe. Contrar opiniei pârâților care au susținut că data intrării în vigoare a ordonanței este 26.11.2008, instanța a reținut că avem două termene de intrare în vigoare, respectiv 26.11.2008 ( pentru toate dispozițiile ordonanțe cu excepția pt. 6 ) și 01.01.2009 ( pentru pct. 6 - art. 16 alin. 1). Așadar teza a doua a art. 2 alin. IV trebuie înțeleasă în sensul că face referire la cererile depuse până la 1 ianuarie 2009.
Problema vine din faptul că începând din 26.11.2008, de vreme ce prin pct. 7 s-a abrogat art. 16 alin. 2 nici o persoană nu mai putea formula cereri în temeiul art. 16 alin. 2. Prin urmare, cererile cu scutire de examen puteau fi depuse doar până la 26.11.2008, după această dată și până la 01.01.2009 putând fi depuse cereri doar în temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 nemodificată. Așadar, procedura în vigoare la formulării cererii de către reclamant, respectiv 3 decembrie 2008 era cea prevăzută de art. 16 alin. 1, primirea în profesie făcându-se pe bază de examen însă organizat debarou. Concluzia se desprinde din împrejurarea că dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 și-au produs pe deplin efectele până la data intrării în vigoare a pct. 6 al art. I ( 1 ianuarie 2009) prin care se modifică al. 1 al art. 16.
Analizând OUG159/2008, instanța apreciază că normele sunt clare așa încât apărarea reclamantului în sensul că existența dubiilor privind intrarea în vigoare ar duce la o interpretare în favoarea dreptului invocat, nu poate fi reținută.
Primirea în profesia de avocat pe bază de examen este o opțiune a legiuitorului după cum și primirea în magistratură a avocaților ( indiferent de vechimea în profesie) se realizează tot pe bază de examen. Este adevărat că reclamantul este într-o situație dezavantajoasă în raport cu alte persoane cu profesii juridice care au intrat în avocatură cu scutire de examen însă anterior publicării G 159/2008, Legea nr. 51/1995 prin art. 16 alin. 2 conferea această posibilitate. Momentul modificării legii a fost ales de legiuitor, instanța fiind ținută a aplica actul normativ în forma în care a fost emis. Nu se poate reține o încălcare a dreptului la muncă " instituirea unui examen nefiind de natură a îngrădi dreptul la muncă ci este o condiție de a accede în profesie. Nu poate fi primită nici apărarea că exercitarea îndelungată a unei profesii juridice conferă automat dreptul de a accede într-o altă profesie juridică câtă vreme actul normativ prevede obligativitatea susținerii unui examen. Este adevărat că exercitarea funcției de procuror creează prezumția dobândirii cunoștințelor juridice însă tocmai pentru a recunoaște acest aspect Uniunea Națională a Barourilor din România prin decizia nr. 110/22 ianuarie 2010 modificat regulamentul cadru de examen, prevăzând că persoanele care au abținut definitivatul în profesii juridice vor deveni avocați definitivi, creându-se facilități și sub aspectul numărului materiilor la care se susține examenul, fiind avantajați în raport de persoanele cu studii juridice care nu au exercitat profesii juridice.
Instanța nu poate reține abrogarea implicită a dispozițiilor art. 16 al. 2 și 3 de la data de 1 ianuarie 2009, deoarece ar însemna o nesocotire a dispozițiilor art. IV alin. 1, text ce instituie singura excepție de la data intrării în vigoare a dispozițiilor OUG159/2008. Prin sintagma " numai pe bază de examen organizat de " legiuitorul a urmărit să sublinieze faptul că examenele se organizeazănumaila nivel național începând cu data de 1 ianuarie 2009, dându-se eficiență caracterului unitar al examinării.
Dacă s-ar fi urmărit ca toate modificările ce vizează art. 16 să intre în vigoare la 01.01.2009, legiuitorul ar fi prevăzut la art. IV pct. l că prevederile referitoare la intrarea în avocatură pe bază de examen intră în vigoare la 1 ianuarie, însă nu a făcut-o sub această formă, ci a prevăzut, așa cum am arătat că doar pct. 6 intră în vigoare la 01.01.2009.
Trimiterea la art. 978 cod civil nu poate fi reținută, pe de o parte pentru că acest text se referă la interpretarea clauzelor din convenții, iar pe de altă parte art. IV al. 1 nu poate avea mai multe înțelesuri decât cel enunțat.
Instanța apreciază că instituirea examenului nu reprezintă a restricționare a dreptului de a profesa avocatura, ci o verificare a cunoștințelor în scopul sporirii competenței profesionale a avocaților, îmbunătățirea procedurilor de selecție, asigurarea unei asistențe judiciare de un nivel optim.
Față de data depunerii cererii ( 3 decembrie 2008) în mod legal și procedând la interpretarea corectă a dispozițiilor legale pârâtele au respins cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen câtă vreme dispozițiile art. 16 al. 2 din legea nr. 51/1995 erau abrogate din data de 26.11.2008. Construcția juridică emisă de reclamant nu poate adăuga la lege. Cum art. IV al. L instituie o derogare, o excepție, iar excepțiile sunt de strictă interpretare, instanța nu poate adăuga la art. IV și pct. 7 câtă vreme legiuitorul a prevăzut că doar pct. 6 intră în vigoare la 1 ianuarie 2009. De altfel, primirea în profesie doar pe bază de examen a fost mediatizată înainte de publicarea Ordonanței nr. 159/2008, reclamantul având posibilitatea depunerii cererii până la data abrogării art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.
Pentru cele ce preced, nerelevându-se motive de nelegalitate a hotărârilor contestate, această instanță în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în B, str. - -,. 11,. A,. 15, județul B împotriva pârâților BAROUL BACĂU cu sediul în B,-, județul B și UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR din ROMÂNIA cu sediul în B, Palatul de Justiție,-, sector 5.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2010.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red. sent.
Tehnored.
5 ex.
01.02.2010.
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac
