Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 99/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 99
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul SINDICATUL " C M" AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N împotriva sentinței civile nr. 128 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL COM. și COMUNA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), precum și cererea de repunere pe rol a dosarului formulată de recurentul - reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că prin cererea depusă la fila 20 dosar, recurenta - reclamantă a solicitat repunerea pe rol a cauzei și judecarea cauzei în lipsă,pe baza probatoriului administrat în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 245 Cod procedură civilă dispune repunerea cauzei pe rol.
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că recurenta - reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 128/CA/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată pentru drepturi salariale, formulată de reclamantul Sindicatul cel M al din Administrația Publică Locală cu sediul în P N, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Comuna.
Considerentele primei instanțe au fost următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei. În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Tribunalul constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Reține totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Tribunalul a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent,astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Trebuie semnalat în acest context că, prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Or, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că instanțele judecătorești nu au competența să înlocuiască acte normative cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel cănu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, instanța apreciază că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
În ce privește cererea formulată în subsidiar de reclamant de obligare a pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru stabilirea de către Guvernul României - printr-o hotărâre proprie a procentului de calcul a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, aceasta se dovedește neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Se are în vedere că unitățile administrativ teritoriale cum sunt comunele nu au competențe legale în acest sens, Guvernul României fiind autoritatea publică ce apreciază independent asupra oportunităților adoptării de acte administrative de natura hotărârilor de guvern.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul Sindicatul " cel M" în numele și pentru membrii de sindicat din cadrul Primăriei comunei, formulând următoarele critici;
1. Soluția a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor obligatorii ale art. 31 al. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Împrejurarea că procentele de calcul a celor două componente ale salariului nu sunt stabilite prin act normativ nu este de natură să determine respingerea cererii, instanța trebuind să aplice metoda analogiei, procedurile în materie, precum și principiul de drept al aplicării unitare a legii.
Procentele de calcula ale drepturilor salariale solicitate pot fi asimilate cu procentul de 25% care se acordă personalului din cadrul cabinetului demnitarului și personalului desemnat să efectueze controlul judiciar preventiv propriu.
2. În mod nejustificat a invocat instanța în motivare părere exprimată de Consiliul Superior al Magistraturii, care nu constituie izvor de drept.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Prin art. 29 din Legea nr. 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în care așa cum susțin și reclamanții, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentul gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizării prin Legea nr. 251/2006).
Potrivit al. 3 al art. 29 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu intrase încă în vigoare la data sesizării instanței de fond.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici.
Astfel, pentru anul 2004 sistemul de salarizare a fost reglementat prin nr.OUG 82/2004, pentru anul 2005 prin nr.OUG 92/2004, pentru anul 2006 prin nr.OG 2/2006, pentru anul 2007 prin nr.OG 6/2007, iar pentru anul 2008 prin nr.OG 9/2008, de modificare a nr.OG 6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reglementat de Legea nr. 188/1999, în materia salarizării sunt aplicabile inclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă, instanța constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 29 al. l lit. e, (art.31 al. l lit. e, d) din Legea nr. 188/1999, aceste sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nu se consacră nici criterii de determinare a acestora, fiind reglementate la nivel de principiu.
acestora constituie o atribuție a legiuitorului, iar instanța nu se poate substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat consacrat prin art. 1 (4) din Constituția României.
În consecință, în condițiile în care nu este reglementată printr-un act intralegislativ modalitatea de calculare a celor două suplimente, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu este certă, fiind imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, or reprezenta nesocotire Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de executare efectivă.
Rezultă, așadar, că atâta timp cât vocația recurenților la primirea sporurilor nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administrația competentă identificată de legiuitor, în condițiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamanții nu dispuneau de vreun drept salarial "recunoscut de lege", în sensul art. l din Legea nr. 554/2004, la plata căreia angajatorul - pârât să poată fi obligat de instanța de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.
Se retine, totodată, că prin dec. nr. 20/21.09.2009, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale, constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În concluzie, observând că sentința recurată se sustrage criticilor formulate de către reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamantul SINDICATUL " C M" AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N împotriva sentinței civile nr. 128 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL COM. și COMUNA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), precum și cererea de repunere pe rol a dosarului formulată de recurentul - reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Red./19.02.2010
Tehnored./19.02.2010
Ex.5
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta
