Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 101

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Loredana Albescu

JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan

JUDECĂTOR 3: Maria Violeta

Grefier

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 434 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SILVICĂ, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat pentru recurenta - reclamantă și consilier juridic cu delegație la dosar pentru intimata - pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Av. depune la dosar pentru recurentă împuternicire avocațială, chitanță taxă judiciară de timbru de 4 lei și 0,30 lei timbru judiciar. Arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar intimată și nu solicită un nou termen.

Consilier juridic depune la dosar delegație și arată că nu are de formulat cereri.

Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare.

În susținerea motivelor de recurs arată că în mod greșit instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind litigiu comercial și conform acestei calificări reclamanta a achitat o taxă judiciară de timbru de 5 milioane lei. Apreciază că în cauză este vorba de un contract administrativ. S-a organizat o licitație de către Direcția Silvică iar ofertanților cu oferte mai bune li s-au încheiat contracte. Sentința recurată este motivată pe prescripția dreptului la acțiune dar în motivare s-a invocat și fondul cauzei. Între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia există contrarietate în sensul că instanța s-a pronunțat cu privire la penalități dar nu s-a pronunțat cu privire la suma de bază solicitată. Solicită a fi trimisă cauza într-un complet de contencios administrativ.

Consilier juridic având cuvântul pentru intimata - pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.

În combaterea motivelor de recurs arată că este vorba de un raport contractual în baza căruia s-au emis facturi pe care Direcția Silvică nu le-a primit la plată și în contabilitatea reclamantei au fost emise facturi storno care în urma înregistrării în contabilitate au dus la stingerea obligației de plată a pârâtei. Apreciază că litigiul a rămas fără obiect.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4665/110/02.08.2007 reclamanta -""SRL cheamă în judecată pârâta DIRECȚIA SILVICĂ B pentru a fi obligată la plata sumei de 104.707 lei reprezentând preț lucrări executate și penalități de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii se arată următoarele:

În baza contractelor nr. 2255/01.03.2004, 2261/01.03.2004 și 2253/01.03.2004 reclamanta a efectuat pentru pârâtă mai multe lucrări silvice pentru silvice, M și.

Pârâta nu a achitat o parte din lucrări, după cum urmează: la Ocolul silvic suma de 12923 lei, la Ocolul silvic 53788 lei, iar la Ocolul Silvic M 37.997 lei.

La suma totală de 104.707 lei s-au calculat penalități de întârziere de 75.714 lei.

S-au depus la dosarul cauzei următoarele acte: contractele 2255/2004, 2261/2004, 2253/2004 cu devize de lucrări, conciliere prealabilă, facturi fiscale, situație lucrări.

În întâmpinare pârâta invocă excepțiile prescripției dreptului la acțiune, lipsei concilierii prealabile. În răspunsul la întâmpinare reclamanta arată că instanța a fost investită la data de 01.08.2007, iar facturile sunt datate 02.08.2004 astfel încât s-a respectat termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958.

Prin precizările la acțiune reclamanta arată că prețul lucrărilor pentru Ocolul silvic a fost achitat integral, penalitățile fiind de6326,65 lei.

Pentru Ocolul silvic nu s-a achitat prețul de 94.126,62 lei, penalitățile de întârziere fiind de 66680,69 lei.

Pentru Ocolul Silvic M prețul neachitat este de 40082,7 lei iar penalitățile de întârziere sunt calculate la suma de 29651,83 lei.

Prin sentința nr. 434 din 28 aprilie 2009 s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.

S-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamant -""SRL în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA SILVICĂ B; a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 6.326,65 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente contractului 2255/01.03.2004 pentru Ocolul Silvic.

S-au respins capetele de cerere pentru penalitățile aferente contractelor 2253/2004 pentru Ocolul Silvic și 2253/2004 pentru Ocolul Silvic M ca nefondate.

A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 675,46 lei cu titlul de cheltuieli de judecată pentru capătul de cerere admis.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în urma unei licitații publice reclamanta a încheiat cu pârâta un număr de trei contracte pentru executarea unor lucrări silvice la trei ocoale silvice.

Pentru Ocolul silvic M s-au emis un număr de două facturi care reiau facturile aferente perioadei 06.04.2004 - 31.05.2004.

Cum obligația la plată era scadentă în această perioadă, iar emiterea unei noi facturi care înserează facturile anterioare nu echivalează cu o repunere în termen, întreaga obligație de plată este prescrisă, instanța fiind investită la data de 01.08.2007 peste termenul de trei ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958.

Pentru Ocolul silvic se constată aceeași situație: factura -/02.08.2004 înglobează facturi anterioare aferente perioadei 08.04.2004 - 01.07.2004.

Pentru aceleași considerente și această obligație de plată este prescrisă.

Cu privire la Ocolul silvic se constată că obligația de plată a fost stinsă prin compensare, și prin achitare cu PO 332/27.01.2005 pentru suma de 100.000.000 lei ROL.

Cum numai pentru aceasta nu a intervenit prescripția, pârâta achitând debitul, se va admite acest capăt de cerere pentru suma de - lei, așa cum rezultă din calculul de la fila 19 vol. 2, necontestat de pârâtă.

Împotriva sentinței 434/28.04.2009 a declarat recurs - SRL invocând următoarele aspecte:

- deși instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, considerentele cuprind motive referitoare doar la prescripție;

- pe fondul cauzei se arată că între părți s-au încheiat mai multe contracte, prețul lucrărilor și puieților fiind stabilite prin anexele la contract însă intimata - pârâtă a refuzat înregistrarea facturilor emise de recurentă, împrejurare ce a determinat ștornarea facturilor. Se arată că pârâta a acceptat o plată parțială neîndeplinindu-și obligațiile contractuale.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului arătând că facturile emise de reclamantă au fost integral achitate, nefiind obligații de plată restante.

În baza art. 306 Cod procedură civilă, Curtea invocat ca excepție de ordine publică nulitatea hotărârii, nulitate ce reprezintă un motiv de casare în accepțiunea art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Având a se pronunța cu prioritate asupra acestui motiv de recurs, instanța îl găsește fondat pentru următoarele considerente;

Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului instituie mai multe garanții, dreptul la un proces echitabil fiind una din garanțiile ce vizează judecata. de "proces echitabil" presupune ca hotărârea judecătorească, ca act de procedură îndeplinit de judecător să cuprindă motivele pentru care au fost reținute sau au fost înlăturate apărările părților. În dreptul procesual civil român această garanție este transpusă în art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.

Încălcarea acestei norme de procedură are drept consecință casarea hotărârii devenind incident art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.

În cauza de față se reține că nici unul din motivele invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată( referitoare la obligația de plată a pârâtei) nu a fost analizat, instanța reținând în considerente că atât pentru Ocolul Silvic cât și cu privire la Ocolul Silvic M " obligația de plată era prescrisă".

Deși se reține prescripția în considerente, prin dispozitiv este respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune fiind admisă acțiunea pentru o sumă, (ce reprezintă penalități pentru Ocolul Silvic ).

Este o vădită contradicție între considerente și dispozitiv iar față de dispozitiv prin considerente trebuia cercetat fondul cauzei. Or, instanța a analizat în considerente prescripția dreptului la acțiune însă nici această analiză nu cuprinde motivele pentru care reclamanta a solicitat respingerea excepției prescripției.

Modalitatea de soluționare a cauzei de către instanța de fond este atipică și pune instanța de recurs în imposibilitate de a exercita controlul de legalitate. Astfel, reținându-se prin considerente că dreptul de a solicita contravaloarea serviciilor prestate la ocoalele silvice din și este prescris, soluția ce s-ar fi impus era de respingere ca prescrisă a cererii privind plata sumelor înserate în cele două facturi însă instanța respinge excepția prescripției, soluție care ar fi presupus cercetarea pe fond pretențiilor.

Or, instanța de fond nu procedează la o astfel de analiză după cum nu a analizat nici cererea privind plata penalităților solicitate în temeiul contractului 2253/2004 ( Ocolul Silvic M). Deși în considerente nu apare nici un argument ce ar fi determinat respingerea acestui capăt de cerere în dispozitiv instanța dispune în sensul respingerii ca nefondate a cererii privind penalitățile. Reținerea spre rejudecare a cauzei de către instanța de recurs ar avea drept consecință privarea părților de exercitarea căilor de atac, situație de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil câtă vreme cercetarea fondului s-ar face pentru prima dată în calea de atac.

Se observă că prin acțiunea dedusă judecății instanței de fond, reclamanta a solicitat contravaloarea serviciilor prestate pentru care a emis facturile enunțate în acțiune, toate facturile fiind emise în 2.08.2004. Cum acțiunea a fost înregistrată la 1.08.2007, termenul general de prescripție de trei ani nu era împlinit la data sesizării instanței.

La calcularea termenului instanța era ținută a avea în vedere și dispozițiile art. 5 din contract, text ce determină momentul nașterii dreptului la acțiune ( 30 de zile de la emiterea facturii) cât și adresa nr. 1988 din 28.02. 2005 ( fila 17 dosar - vol. 1) care ar fi putut reprezenta un caz de întrerupere a cursului prescripției prin recunoașterea obligației de către pârâtă.

Reținerea instanței de fond în sensul că atât pentru Ocolul Silvic M cât și pentru Ocolul Silvic s-au emis în august facturi care " înglobează facturi anterioare aferente perioadei aprilie -iulie 2004" nu corespunde realității. Curtea reține că în perioada aprilie - iulie au fost emise facturi cu prețuri conform normelor din silvicultură - pentru M facturile -/6.04.2004, -/5.05.2004, -/31.05.2004, - pentru facturile -/31.03.2004, -/31.03.2004, -/9.04.2004, -/6.05.2004, -/31.05.2004 - facturi ce au fost acceptate la plată și achitată contravaloarea serviciilor înserate în aceste facturi. În luna august 2004 reclamanta emite însă facturi reprezentând diferența de preț la contractele nr. 2253/1.03.2004 și nr. 2261/1.03.2004, așadar nu " înglobează facturi anterioare".

Astfel, reclamanta emite facturile -/2.08.2004, -/2.08.2004, -/2.08.2004, neacceptate de pârâtă situație ce a determinat ștornarea lor în februarie 2005.

Deși în dispozitivul hotărârii recurate excepția prescripției este respinsă față de împrejurarea că în considerente s- reținut că dreptul de a solicita sumele ce reprezintă lucrările efectuate la M și ar fi prescrise, Curtea a apreciat că se impune dezlegarea cauzei sub aspectul intervenirii prescripției, concluzionând că în mod greșit s- constatat intervenită prescripția, raportat la data introducerii acțiunii ( 1.08.2007) ținând cont de data emiterii facturilor ( 2.08.2004).

Cu prilejul rejudecării instanța de fond urmează a stabili dacă reclamanta în baza contractelor ce constituie izvorul pretențiilor invocate era îndreptățită a emite facturile din august 2004, instanța având a stabili dacă pârâta trebuie să plătească lucrările efectuate la prețul conform normelor din silvicultură sau la prețurile invocate de reclamantă, respectiv dacă diferența de preț rezultă din contract.

Totodată ținând cont de dispozițiile contractului instanța va stabili dacă reclamanta este îndreptățită la plata penalităților, inclusiv pentru lucrările efectuate la Ocolul Silvic. Cu privire la aceste lucrări urmează a se cerceta dacă plata s-a efectuat în termenele prevăzute prin contract s-au s- făcut cu întârziere.

În concluzie, reținând că în recurs au fost relevate motive ce atrag casarea hotărârii ( necercetarea fondului, hotărârea necuprinzând mențiunile prevăzute de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, contradictorialitate între dispozitiv și considerente, reținerea greșită în considerente a intervenirii prescripției ) în temeiul art.312 al. 3 cu art.304 pct. 5 și 304pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul cu consecința casării sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare. Având în vedere faptul că pretențiile invocate derivă dintr-un contract administrativ în accepțiunea art. 2 lit. c din legea 554/2004, cauza va fi trimisă spre competentă soluționare secției de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul promovat de reclamanta cu sediul în M,-, jud., împotriva sentinței civile nr. 434 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SILVICĂ B cu sediul în B, str. - nr. 24, județul, având ca obiect pretenții.

Casează sentința recurată, trimite cauza spre rejudecare și competentă soluționare Tribunalului Bacău - secția contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

Red./11.02.2010

Tehnored./11.02.2010

Ex.5

Comunicat părților la 11.02.2010

Președinte:Loredana Albescu
Judecători:Loredana Albescu, Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Bacau