Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1.923/2008
Ședința publică de la 24 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1486/20.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr- în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, din cadrul Baroului C, în reprezentarea intereselor contestatorului și avocat, din cadrul Baroului B, în reprezentarea intereselor intimaților și, lipsă fiind intimatul Consiliul local al comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 15.09.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei o întâmpinare din partea intimaților și, iar la data de 19.09.2008 s-a înregistrat o întâmpinare din partea Consiliului local al comunei.
Curtea comunică reprezentantei contestatorului câte un exemplar din fiecare întâmpinare.
Reprezentanta contestatorului depune la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și delegația de reprezentare, precum și, cu titlu de practică judiciară, o decizie a Curții de APEL CLUJ. Totodată invederează instanței faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul intimaților arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților pentru susținerea recursului.
Reprezentanta contestatorului solicită instanței admiterea contestației în anulare ca fiind fondată și anularea deciziei nr. 1486/20.06.2008 a Curții de APEL CLUJ, după care, judecând pe fond recursul declarat, să se dispună respingerea recursului ca fiind tardiv. În susținerea motivelor de recurs invederează faptul că instanța a omis să se pronunțe și să cerceteze excepția tardivității declarării recursului, deși excepția a fost pusă în discuția părților în ședința publică din 20.06.2008. De asemenea, reprezentanta contestatorului reia motivele expuse în scris în motivarea contestației în anulare, apreciind că cererea formulată este admisibilă, chiar dacă contestatorul a avut calitatea de intimat în recursul care a fost soluționat prin decizia atacată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită instanței respingerea contestației în anulare și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, reiterând toate motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta contestatorului solicită instanței, în temeiul art. 274 alin. 3.pr.civ. cenzurarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, solicitate de către reprezentantul intimaților, socotind că acestea sunt excesive față de durata desfășurării prezentei proceduri judiciare.
În replică reprezentantul intimaților solicită instanței respingerea cererii reprezentantei contestatorului cu privire la cenzurarea cheltuielilor de judecată arătând că sunt în același cuantum cu cheltuielile de judecată solicitate de către contestator în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr. 1.486/2008, pronunțată la data de 20 iunie 2008 în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, a fost admisă cererea de intervenție în interesul recurentului formulată de către și.
De asemenea, a fost admis recursul declarat de către pârâtul Consiliul Local al comunei împotriva sentinței civile nr.409 din 18 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, care a fost modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul, fiind obligat acesta din urmă să plătească intervenienților și 700 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin sentința civilă nr.409 din 18.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Maramureșa respins excepția invocată de pârât privind prematuritatea introducerii acțiunii și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al comunei.
S-a dispus anularea în parte a hotărârii nr.37/2007 emisă de pârât cu privire la punctul de pe ordinea de zi: "cuprinderea în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei a drumului, pe o lungime de 500, începând de la DC ", suspendarea executării acestei hotărâri până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, acesta fiind obligat la cheltuieli de judecată în sumă de 2039 lei.
În motivarea sentinței s-a reținut că excepția prematurității introducerii acțiunii este neîntemeiată deoarece reclamantul, persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, se poate adresa instanței de contencios pentru anularea actului administrativ, iar hotărârea contestată constituie un astfel de act.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că la 21.08.2007 un nr. de 8 cetățeni ai comunei au solicitat consiliului local să adopte o hotărâre prin care drumul Sărcii să fie cuprins în domeniul public al comunei. Drept consecință, s-a întocmit un proiect de hotărâre care a constituit pct.2 pe ordinea de zi a ședinței din 10.10.2007, ocazie cu care un consilier a făcut propunere de amânare a acestui punct pentru a primi acceptul și al celorlalți. Procedându-se la votarea propunerii, instanța de fond reține că s-a înregistrat 10 voturi pentru și 2 abțineri astfel că, deși cu privire la discutarea acestui punct de pe ordinea de zi s-a hotărât amânarea, totuși se adoptă hotărârea contestată.
În raport de actele care au stat la baza adoptării hotărârii, respectiv nota de fundamentare nr.4072 întocmită la 3.12.2007 ulterior ședinței consiliului local, instanța a reținut că hotărârea a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art.43-46 din Legea nr.512/2001, astfel că s-a dispus anularea hotărârii consiliului.
Cererea de suspendare a fost apreciată ca întemeiată astfel că a fost admisă, iar cererea pentru obligarea la daune morale a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că hotărârea de fond este nelegală și netemeinică, susținând că dintr-o eroare de interpretarea conținutului procesului verbal de ședință instanța de fond a ajuns la concluzia că în fapt s-a hotărât amânarea discutării pct.2 de pe ordinea de zi a ședinței consiliului local din 10.09.2007 la o altă dată. Dintr-o lecturarea atentă a conținutului procesului verbal rezultă contrariul.
Aspectele legate de starea de fapt reținute de către instanță sunt greșite, nota de fundamentare nr.4972 din 3.12.2007 fiind întocmită în vederea adoptării hotărârii de guvern care să ateste domeniul public al comunei. Prin urmare, această notă nu a stat la baza adoptării HCL nr.37/2007.
În opinia recurentului, instanța de fond face o interpretare greșită și cu privire la apartenența terenului de 500 mp domeniului public sau privat al comunei, prin ignorarea dispozițiilor art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998.
La data de 13 iunie 2008 au formulat cerere de intervenție în interesul recurentului și punând concluzii de admitere a recursului formulat de Consiliul Local.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu în ședința publică din 20.06.2008.
Intimatul prin întâmpinare și oral prin reprezentantă a solicitat admiterea excepției tardivității recursului iar pe fond respingerea recursului.
Curtea analizând recursul declarat, a reținut că din cuprinsul procesului verbal existent la dosarul de fond, care cuprinde desfășurarea ședinței de consiliu local când s-a adoptat hotărârea contestată, rezultă că în ceea ce privește punctul 2 al ordinii de zi "proiect de hotărâre cu privire la cuprinderea în domeniul public al drumurilor pe o lungime de 500 și drumul spre ort. nr. 3 pe lungime de 70 ",rezultă că s-a propus de către consilierul local G amânarea discutării acestui punct de pe ordinea de zi. În procesul verbal se menționează,în continuare, că s-a supus la vot, înregistrându-se 2 voturi pentru și 2 abțineri. Atât timp cât în procesul verbal se menționează că G, cel care face și propunerea de amânare, și încă un consilier se abțin, este evident și în baza unei logici elementare că votul exprimat și menționat anterior viza adoptarea proiectului în sine, iar nu cererea de amânare a discutării proiectului. Prin urmare, s-a apreciat că primul motiv de recurs este fondat.
În opinia instanței de recurs, din punctul de vedere al obiectului cauzei și, respectiv, al dispoziției de trecere în domeniul public a unui teren care este sau nu proprietatea publică a comunei sau proprietatea privată a unor persoane fizice, nu prezintă relevanță atât timp cât s-a dovedit că persoanele fizice a căror proprietate este implicată sunt de acord să cedeze o parte din dreptul lor de proprietate asupra unui teren, iar dreptul reclamantului - intimat nu este afectat. Această afirmație este susținută de schița depusă la dosar privind configurația viitorului drum ce urmează a fi trecut în domeniul public, prin raportare la amplasamentul servituții de trecere recunoscută reclamantului, servitute care nu are nici o tangență cu drumul în discuție, respectiv cu conținutul hotărârii de consiliu local contestată. Chiar și aspectul reținut de instanța de fond referitor la faptul că nu s-a făcut dovada proprietății pentru o porțiune de teren ce va fi inclus în traseul drumului nu poate constitui temei pentru anularea hotărârii la inițiativa intimatului.
În ceea ce privește actele care au stat la baza adoptării hotărârii, rezultă cu evidență că Nota de fundamentare nr. 4072/3.12.2007 nu putea fi avută în vedere de consilieri în adoptarea hotărârii referitoare la domeniul public, deoarece a fost redactată ulterior în vederea fundamentării propunerii pentru emiterea hotărârii de guvern. De altfel în cuprinsul acestei note, se cere consiliului județean să facă propuneri pentru modificarea hotărârii de guvern prin care anterior a fost atestat domeniul public al comunei, făcându-se trimitere inclusiv la hotărârea contestată. Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a reținut că hotărârea de consiliu local s-a bazat pe nota de fundamentare ce ar fi fost întocmită ulterior.
În consecință recursul declarat a fost apreciat ca fondat, astfel încât a fost admis, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, cu consecința modificării sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii, conform dispozitivului.
Instanța de recurs s-a pronunțat și asupra cererii de intervenție în interesul recurentului formulată de către și, admițând-o, în baza art.49 alin.3 și 51 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație în anulare intimatul solicitând admiterea acesteia și anularea deciziei civile nr. 1.486/20.06.2008 a Curții de APEL CLUJ, iar ca urmare a rejudecării recursului, respingerea acestuia ca fiind tardiv, cu consecința menținerii în tot a sentinței civile nr. 409 din 18.03.2008 a Tribunalului Maramureș.
În dezvoltarea motivelor, contestatorul a arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra excepției tardivității declarării recursului împotriva hotărârii de suspendare a executării nr. 37/2007, deși aceasta a fost pusă în discuția părților în cadrul ședinței publice din 20.06.2008.
Au fost invocate prev. art. 15 alin. 2 rap. la art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, relevându-se faptul că recursul putea fi declarat în termen de 5 zile de la comunicare, acesta nefiind respectat de către recurentul Consiliul Local al Comunei.
Al doilea motiv al contestației se întemeiază pe împrejurarea că instanța de recurs ar fi confundat date din dosar, respectiv a asimilat simplele declarații verbale de cedare a unei porțiuni de teren ale intervenienților unor acte oficiale apte să transmită dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
În susținerea acestui motiv au fost relevate prev. art. 26 alin. 1 și art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, precum și cele ale art. 1 și 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Contestatorul apreciază că, procedând astfel, instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială, în accepțiunea art. 318 alin. 1 teza I pr.civ. confundând elemente importante și date materiale care sunt determinante pentru soluția adoptată.
Prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, intervenienții accesorii și recurentul au solicitat respingerea contestației în anulare, considerând că nu sunt incidente prevederile legale mai sus invocate.
Analizând contestația în anulare formulată din prisma motivelor invocate, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată din următoarele considerente.
Din cele mai sus redate rezultă că prin sentința civilă nr. 409 din 18.03.2008 din dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, instanța de fond s-a pronunțat atât asupra anulării parțiale a nr. 37/2007 emise de către Consiliul Local al Comunei, cât și asupra suspendării executării acestui act, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Recursul declarat de către pârât împotriva acestei hotărâri s-a fundamentat pe 3 direcții principale, după cum urmează:
Interpretarea greșită a procesului-verbal de ședință, în sensul în care aleșii locali ar fi votat amânarea proiectului, iar nu proiectul în sine; greșita aplicare a disp. art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, prin raportare la susținerile conform cărora nu s-a făcut dovada faptului că cei 500 mp. de teren aparțin domeniului public sau privat al comunei, în condițiile în care aproximativ 400 mp. din drumul în discuție reprezintă o cale de acces naturală, nefăcând obiectul unei proprietăți private, iar pentru restul, a fost obținut acordul expres al proprietarilor și G, iar în final, s-a invocat de către recurent și faptul că nota de fundamentare nr. 4.072/2007 a fost întocmită în vederea atestării, prin hotărâre de guvern, a celor două drumuri ca făcând parte din domeniul public al comunei și nu a stat la baza adoptării hotărârii contestate.
Este adevărat că prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 iunie 2008 ( 45 - 47, dosar recurs) reclamantul-intimat a invocat excepția tardivității recursului în ceea ce privește hotărârea de suspendare a executării nr. 37/2007, aceasta fiind pusă în discuția părților la termenul din 20 iunie 2008, însă Curtea apreciază că, raportat la motivele de recurs mai sus invocate și la dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat în mod expres asupra acestei chestiuni, nu poate fi asimilat prevederilor cuprinse în textul art. 318 alin. 1 teza I pr.civ. așa cum susține contestatorul.
Aceasta întrucât în doctrină și practică s-a relevat că, contestația în anulare specială întemeiată pe existența unei greșeli materiale poate fi promovată cu succes doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie invocate greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat rezultă că cerere a fost depusă la poștă înăuntrul termenului defipt de lege, respectiv este esențial ca pentru verificarea acestor greșeli să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
De asemenea, greșeala trebuie să fie săvârșită de instanța de recurs, ea trebuind să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, respectiv să fie rezultatul omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, în acest sens fiind subliniată împrejurarea că cererea nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât acestea echivalează cu o greșeală de judecată.
S-a mai subliniat faptul că greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, ea fiind necesar a fi esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, soluția ar fi fost alta.
Analizând aceste aspecte prin prisma motivelor invocate și a statuărilor instanței de recurs, Curtea apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerința referitoare la caracterul determinant al greșelii materiale.
Astfel, raportat la motivele de recurs invocate care erau axate doar pe nelegalitatea soluției de anulare parțială a nr. 37/2007, nepronunțarea asupra excepției tardivității recursului, în ceea ce privește petitul de suspendare a executării aceleiași hotărâri, nu poate constitui o greșeală materială.
De altfel, conform prev. art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat doar până la pronunțarea unei soluții irevocabile în cauză, astfel încât instanța de recurs a apreciat în mod evident faptul că reclamantul nu putea, în mod obiectiv, să obțină un folos de pe urma admiterii excepției, întrucât, la același termen, din data de 20 iunie 2008, pronunțat o soluție irevocabilă în cauză, iar efectele dispoziției de suspendare adoptate de către prima instanță s-au consumat la aceeași dată.
În esență, sesizarea Curții de APEL CLUJ în dosarul nr- s-a făcut prin memoriul cuprinzând motivele de recurs invocate de către pârâtul Consiliul Local al Comunei, astfel încât era necesar ca toate apărările intimatului-reclamant să fie considerate pertinente doar în ipoteza în care tindeau la combaterea acestora, iar în lipsa acestei condiții, nu se poate susține faptul că ar fi fost vorba despre o greșeală materială determinantă.
În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare, respectiv greșita interpretare a declarațiilor verbale de cedare a unei porțiuni de teren ale intervenienților și asimilarea acestora unor acte solemne, translative de proprietate, Curtea apreciază că nici în acest caz nu sunt incidente prev. art. 318 alin. 1 teza I pr.civ. astfel cum acestea au fost invocate de către contestator, raportat la cele mai sus relevate referitoare la cerințele existenței unei greșeli materiale.
Astfel, este inadmisibil ca pe această cale să se invoce greșeli pentru verificarea cărora ar fi necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor sau erori care sunt rezultatul interpretării unui text de lege.
Acesta este și motivul pentru care în doctrină s-a statuat în sensul în care contestația în anulare specială poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului, nu și împotriva celor pronunțate la judecata fondului, după casarea cu reținere.
Or, din analiza dispozitivului și a considerentelor instanței de recurs, rezultă că aceasta a procedat la rejudecarea fondului, dând o altă interpretare stării de fapt reținute de către prima instanță și probelor administrate în cauză, astfel încât nu este incidentă în cauză teza I al alin. 1 din art. 318.pr.civ.
Fiind în culpă procesuală, contestatorul va fi obligat să achite intimaților și cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, în conformitate cu prev. art. 274 alin. 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1.486 pronunțată la data de 20 iunie 2008 în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ.
Obligă contestatorul să achite intimaților ȘI cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./10.10.2008.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
