Obligația de a face. Decizia 1927/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1927/2008
Ședința publică de la 24 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 613 din 5.05.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR - REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. recursul este declarat înăuntrul termenului prevăzut de lege.
Curtea, față de obiectul cauzei, actele existente la dosar, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 613 pronunțată la data de 05.05.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva INSTITUȚIEI PREFECTULUI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A VEHICULELOR
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că prin procedura contenciosului-administrativ poate fi obligată autoritatea administrativă să emită un act administrativ, dar numai dacă solicitantul este vătămat într-un drept recunoscut de lege sau un interes legitim, iar în speță, reclamantul nu a fost vătămat, legea nerecunoscând dreptul îndeplinirii condițiilor și formelor legale.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul, susținând că hotărârea este nelegală, dat fiind confundarea obiectului litigiului, în condițiile în care prin acțiune nu a cerut obligarea intimatei la înmatriculare; a lipsei rolului activ și al nepronunțării asupra cererii cu care a fost investită instanța. Astfel, în dezvoltare se arată că prin acțiune s-a referit la faptul că între părți există raporturi juridice în cadrul cărora în calitate de cumpărător are dreptul și obligația de a cerere intimatei să înmatriculeze autoturismul și pentru aceasta a adresat intimatei o cerere la care a atașat actele necesare. În schimb, arată recurentul, prima instanță eludând interpretarea juridică, invocă faptul că nu a depus toate actele prevăzute de un ordin administrativ, deși prin demersul său nu a cerut obligarea intimatei la înmatriculare în temeiul ordinelor și ordonanțelor emise de forurile tutelare ale intimatei, ci strict la tratarea litigiului corespunzător din punct de vedere juridic în funcție de raportul avut cu intimata și nu cu alți subiecți de drept.
Referitor la rolul activ, arată recurentul, că era necesar aflarea adevărului prin administrarea de probe, însă instanța a neglijat respingând o probă simplă: respectiv a cerut primei instanțe să solicite Comisiei Europene de la un stat vecin al Comunității să-i răspundă cum se fac înmatriculările acolo.
Totodată, mai arată, recurentul că prin demersul său s-a referit la atitudinea intimatei raportat la stabilirea duratei de valabilitate a termenului de două luni a omologării autovehiculului. În acest sens, se arată a fost depus actul de omologare la intimată, dar aceasta doar după demersul în justiție promovat cu depășirea termenului a restituit documentația și asupra acestui aspect vizând termenul, deși s-a cerut a fi soluționat, instanța nu l-a analizat.
Examinând argumentele aduse prin recursul promovat, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente, cu dispozițiile art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel, se reține că prin cererea introductivă s-a solicitat instanței de către recurent a fi obligată intimata să înmatriculeze autoturismul Renault ( 20 dosar fond).
În motivarea acțiunii s-a arătat că în vederea înmatriculării, la data de 1 ianuarie 2008 (pentru a nu se pierde termenul de 60 de zile) au fost expediate intimatei certificatul de autenticitate în original și în copii; talonul, declarația de cumpărare a autoturismului, factura, anexe, act identitate, cerere și fișa de înmatriculare, iar la data de 31 ianuarie 2008 prin recomandata nr. 74 i s-a solicitat să dispună înmatricularea, însă aceasta nu a procedat în consecință, nici nu a răspuns, ceea ce înseamnă, în raport cu dispozițiile dreptului administrativ, că a fost de acord cu înmatricularea.
Tot astfel, în dezvoltarea argumentelor s-a mai arătat că raporturile juridice se leagă cu intimata și nu cu alți subiecți de drept; că în Comunitatea Europeană înmatricularea se face la biroul de înmatriculări în maxim de 5 minute, în baza actului de proveniență, acestea putând fi probate cu adevărat dacă se solicită a fi depusă metodologia de înmatriculare utilizată unui stat membru.
Din conținutul celor susținute prin demersul inițiat se observă că cererea recurentului s-a fundamentat pe refuzul nejustificat al autorității de a proceda la înmatriculare, respectiv a răspunde într-un anumit termen; că prin acest refuz i se aduce o vătămare într-un drept recunoscut de lege.
Conform prev. art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Potrivit aceluiași act normativ, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În sensul legii, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere semnifică exercitare dreptului de apreciere prin încălcarea limitei competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
În speță, nu se poate reține incidența dispozițiilor menționate întrucât refuzul nu poate fi calificat ca fiind rezultatul excesului. Actul normativ ce instituie înmatricularea, înregistrarea și radierea vehiculelor relevă, referitor la aceste aspecte, că procedura se stabilește prin ordin. Un atare Ordin nr. 1.501/2006 stabilește că înmatricularea se face în baza următoarele documente: "cerere solicitant, fișă de înmatriculare a vehiculelor, carte de identitate, documentul ce atestă dreptul de proprietate, dovada efectuării formalităților vamale, dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare, copia documentului de asigurare, dovada efectuării inspecției tehnice periodice,"
Din analiza acestor acte normative se desprinde concluzia că în condițiile nedepunerii tuturor documentelor menționate, înmatricularea nu poate fi obținută. În speță, așa cum corect a reținut și prima instanță, intimatei nu i-au fost înaintate toate actele cerute de normele în vigoare. Or, în aceste circumstanțe: a lipsei documentelor - în condițiile cerute de actele normative - nu se poate vorbi de un refuz nejustificat.
Nici de o nesoluționare în termen a unei cereri nu poate fi vorba în cauză. Actele dosarului cu privire la cererea inițială adresată recurentului atestă că la aceasta s-a răspuns în termen de 30 de zile: acest răspuns a fost expediat prin poștă cu scrisoare recomandată însă la adresa indicată nefiind găsit destinatarul, s-a procedat la returnare. Ulterior, la următorul demers al recurentului s-a răspuns prin adresa nr. R/51/11.02.2008 tot prin scrisoare recomandată. În această situație, a celor rezultate din acte, susținerile referitoare la nesoluționarea în termen a unei cereri sunt nefondate, iar din această perspectivă reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Desigur, se susține de recurent că nu a indicat dispozițiile actelor normative reținute de instanță și ca atare nu ar fi incidente. Această susținere nu poate fi reținută deoarece analiza refuzului de soluționare a cererii invocate prin demersul introductiv de instanță nu se putea face decât în contextul verificării incidenței dispozițiilor referitoare la înmatriculare. Și aceasta se impunea, dat fiind că obiectul litigiului îl constituie tocmai obligarea la înmatriculare.
Legat însă de acest din urmă aspect, susține recurentul că instanța a confundat obiectul litigiului, deoarece nu a cerut obligarea la înmatriculare.
Această susținere, de asemenea, nu poate fi reținută fiind contrazisă de cele consemnate prin demersul introductiv. Astfel, în cuprinsul acestuia se solicită de recurent ca instanța "prin hotărârea ce o va pronunța să oblige intimata să înmatriculeze autoturismul "Renault ". Or, în aceste circumstanțe, față de cele solicitate, susținerile recurentului sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Nici susținerile referitoare la lipsa rolului activ, dat fiind respingerea probei solicitate, nu pot fi reținute, cunoscut fiind că încuviințarea probelor se dispune dacă se socotește că acestea pot să aducă dezlegare pricinii, ceea ce înseamnă că probele solicitate trebuie să fie pertinente și concludente cauzei. O probă este pertinentă dacă are legătură cu obiectul procesului și concludentă dacă este de natură să conducă la rezolvarea cauzei. Or, în speță, solicitarea de a cere unui alt stat să răspundă cum se fac înmatriculările acolo nu este de natură să conducă la rezolvarea cererii, câtă vreme dispozițiile referitoare la înmatriculare sunt clare și neechivoce. Ca atare, în contextul neconcludenței probei și a dispozițiile vizând înmatricularea, nu se poate imputa instanței o lipsă a rolului activ.
În plus, nici susținerile referitoare la nepronunțare nu pot fi reținute, deoarece aspectul relevat, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, a fost rezolvat implicit prin soluția dată. Pe de altă parte, nu trebuie omis că, în condițiile în care ar exista un impediment invocat de intimată referitor la termenul de valabilitate a certificatului, prin analogie ar putea fi invocate de recurent dispozițiile art. 103.pr.civ. respectiv urmare neintrării în posesia documentelor se poate invoca repunerea în termen, dat fiind "împiedicarea printr-o împrejurare mai presus de voința sa".
Prin urmare, față de cele arătate, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 613 din 05 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./23.10.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
