Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/2009
Ședința publica din data de 14 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, respectiv și, împotriva sentinței civile nr. 1575/19.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanții și, având ca obiect anulare act emis se autorități publice locale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă avocat -, în substituire avocat -, pentru reclamanți cu împuternicirea avocațială și delegația de substituire la filele 34 și 36 din dosar și avocat -, pentru pârâții recurenți și, cu împuternicirea avocațială la fila 16 din dosar, lipsă fiind cealaltă parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate sunt timbrate, fiecare, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de câte 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 30.12.2008 pârâtul Primarul Municipiului CNa depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, solicitând și judecarea cauzei în lipsă iar la data de 12.01.2009 reclamanții au depus întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursurilor, anexând și adresa nr. 48199/08.06.2007 emisă de Primăria Municipiului C N și copie chitanță reprezentând onorariu avocațial.
Curtea comunică un exemplar al întâmpinării depuse către reprezentanta pârâților.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a avea timp să studieze întâmpinarea comunicată la acest termen de judecată, sens în care Curtea, apreciind că cererea formulată este justificată, întâmpinarea fiind depusă la dosarul cauzei abia la data de 12.01.2009, o încuviințează și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă avocat -, în substituire avocat -, pentru reclamanți cu împuternicirea avocațială și delegația de substituire la filele 34 și 36 din dosar și avocat -, pentru pârâții recurenți și, cu împuternicirea avocațială la fila 16 din dosar, lipsă fiind cealaltă parte.
Reprezentantul reclamanților depune în probațiune o serie de planșe fotografice, pentru a ilustra starea de fapt la acest moment a imobilului în litigiu și comunică un exemplar cu partea adversă.
Reprezentanta pârâților se opune depunerii în probațiune a planșelor fotografice întrucât acestea nu au legătură cu obiectul prezentului dosar. Apreciază că planșele fotografice depuse tind să dovedească că imobilul ridicat nu respectă condițiile autorizației de construire iar în prezenta cauză se solicită a se constata dacă autorizația de construire a fost emisă sau nu în condiții de legalitate.
Reprezentantul reclamanților nu contestă modul de edificare a imobilului ci că imobilul nu se încadrează în condițiile de înălțime și volumetrie ale zonei, planșele fotografice fiind edificatoare în acest sens.
Curtea, după deliberare, apreciind că planșele fotografice tind a dovedi susținerile reclamanților din întâmpinare, fiind utile și concludente în soluționarea cauzei, încuviințează proba solicitată, în conformitate cu dispozițiile art. 167. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 305. proc. civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâților solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat și acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la fila 47 din dosar chitanță reprezentând onorariu avocațial. Arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei aplicări eronate a textelor de lege aplicabile în cauză, respectiv în ședința publică din data de 04.04.2008 instanța de fond a procedat la respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii, în considerarea înscrisului existent la fila 45 din dosarul de fond, fără a se ține seama de susținerile reclamanților care au arătat că înțeleg să se prevaleze în dovedirea parcurgerii procedurii prealabile de sesizarea înregistrată la Primăria Municipiului C N la data de 05.11.2007 iar nu de sesizarea trimisă prin poștă la Primăria Municipiului C N la data de 20.12.2007 și cu atât mai mult de răspunsul respectivei instituții din data de 04.01.2008, respectiv fila 45 din dosarul de fond. Arată, de asemenea, că acțiunea a fost înaintată instanței de fond prin poștă la data de 20.12.2007, așa cum rezultă din fila 16 din dosarul de fond, fiind înregistrată la data de 03.01.2008 în timp ce la aceeași dată - 20.12.2007 - reclamanții au trimis și o sesizare la Primăria Municipiului C N, sesizare la care au primit răspunsul, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 45 din dosarul de fond la 04.01.2008. În considerarea celor învederate în fața instanței apreciază că acțiunea introductivă nu respectă condițiile de admisibilitate iar hotărârea instanței de fond a fost dată fără a se lua în considerare toate probele existente la dosar, starea de fapt ce rezultă din actele existente la dosar fiind contrazisă de dispoziția dată de către instanță.
Reprezentanta pârâților arată că autorizația de construire nr. 1193/2007 a fost emisă cu respectarea condițiilor procedurale anterioare și ulterioare impuse de către emitent, erorile ce nu aveau legătură cu spațiul învecinat cu terenul reclamanților fiind remediate. În susținerea celor afirmate, reprezentanta pârâților invocă conținutul raportului de expertiză dispus în cauză și din care rezultă că construcția ridicată de pârâți este în concordanță cu autorizația de construire emisă. Pârâții au ridicat clădire cu două locuințe cuplate iar nu o locuință colectivă. Apreciază, de asemenea, că planșele depuse de reprezentantul reclamanților la acest termen de judecată nu lămuresc problemele ridicate de reclamanți prin acțiunea promovată. În ceea ce privește recursul promovat de Primarul Municipiului C N, reprezentanta pârâților solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea recursurilor promovate de pârâți, pentru motivele arătate prin întâmpinare, acțiunea promovată privind modul de întocmire a autorizației de construire. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată.
Față de susținerile reprezentantei pârâților, reprezentantul reclamanților arată că procedura prealabilă a fost îndeplinită și este dovedită de reclamația înregistrată la Primăria C N la data de 05.11.2007 și de plângerea formulată la data de 20.12.2007. Apreciază că reclamația din data de 05.11.2007 prezintă caracteristicele unei plângeri prealabile în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, Primăria Municipiului CNi nterpretând-o, de altfel, tot ca o plângere prealabilă. Al doilea înscris cu aceeași valoare de plângere prealabilă a fost înregistrat la Primărie în data de 20.12.2008, răspunsul fiind dat în aceeași zi, fiind redactat la data de 20.12.2007 și comunicat oficial la data de 04.01.2008 reclamanților. Pentru motivele exprimate anterior, apreciază că excepția prematurității introducerii acțiunii a fost în mod legal respinsă.
În ceea ce privește raportul de expertiză amintit, reprezentantul reclamanților arată că acest raport face referire la planșele atașate la autorizația de construire iar nu la construcția edificată de pârâți. Autorizația de construire emisă de organele abilitate a fost dată fără respectarea condițiilor prevăzute de certificatul de urbanism, certificat care prevede limite obligatorii și care trebuie respectate și de autorizația de construire.
Reprezentantul reclamanților arată că construcția edificată de pârâți nu se încadrează în aspectul general al zonei, așa cum rezultă și din planșele depuse la acest termen de judecată.
Reprezentanta pârâților arată că autorizația de construire a fost eliberată ulterior adresei emise de Primăria Municipiului CNp rin care constată existența unor neconcordanțe și după remedierile efectuate la construcție. Apreciază că dovada parcurgerii procedurii prealabile se face întotdeauna cu înscrisuri, dar răspunsul Primăriei Municipiului CNc ătre reclamanți conține ca dată a comunicării data de 04.01.2008.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.575 din data de 19 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, și și, pe cale de consecință, a fost anulată autorizația de construire nr. 1.193 din data de 23 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului C-N în favoarea beneficiarilor; obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.578,3 lei către reclamanți constând în timbrul judiciar, taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial și onorariu expert.
Pentru a dispune astfel, instanța a susținut că potrivit art. 7 din Legea nr. 50/1991, autorizația de construire se emite pe baza documentației care cuprinde certificatul de urbanism, dovada titlului de proprietate asupra terenului, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții care se elaborează în conformitate cu conținutul cadru prevăzut în Anexa nr. 1 și în concordanță cu certificatul de urbanism, avizele și acordurile legale necesare.
În speță, reține instanța că, aspectele specificate în certificatul de urbanism privitor la distanța față de limitele laterale și coeficientul de utilizare a terenului din proiectul de autorizare a lucrărilor nu respectă prevederile din certificatul de urbanism, astfel că se impune a fi cerută pârâtelor elaborarea proiectului în conformitate cu cerințele certificatului de urbanism nr. 4.087/17.07.2007.
Totodată, reține instanța că, deși nu există norme privitoare la volumetria ce trebuie să o respecte construcția ce urmează a fi edificată de pârâte, alta decât cele stabilite prin certificatul de urbanism, ele nu trebuie să intre în contradicție cu aspectul general al zonei potrivit art. 32 alin. 2 din nr.HG 525/2005. În acest sens, se arată, construcția ce urmează a se edifica în baza autorizației de construire atacată este, prin înălțimea și volumetria pe care o are, în contradicție cu imobilele din jur, intrând sub incidența prevederilor mai sus amintite.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului C-N, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea celor solicitate, recurentul a arătat că hotărârea este nelegală, fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșit a legii. Astfel, în dezvoltarea argumentelor aduse, recurentul arată că, instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că distanța față de limitele de proprietate se calculează potrivit formulei H /2. Or, potrivit Regulamentului local de urbanism și certificatul de urbanism eliberat în favoarea beneficiarilor autorizației, distanța față de limita de proprietate trebuia să fie de 3. față de limita de proprietate Vest de 3. iar față de limita de proprietate Nord de 9,82. Calcularea distanței față de limitele de proprietate reținută de instanța de fond are mai degrabă relevanță în ceea ce privește regimul de însorire. Or, în condițiile stabilite, Direcția Publică de Sănătate a eliberat avizul sanitar fără a solicita întocmirea unui studiu de însorire, rezultă cu evidență că această instituție a considerat că în speță sunt respectate dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 536/1997.
Cât privește argumentele invocate de instanță, referitor la configurația clădirii, mai arată recurentul că sunt pur ipotetice, în condițiile în care se reține că dată fiind configurația, acestea pot fi considerate două locuințe individuale grupate, existând însă și posibilitatea delimitării a câte două apartamente distincte pe nivel. Din piesele desenate aferente documentației ce a stat la baza emiterii autorizației vizată spre neschimbare rezultă că volumetria construcției, deschiderea a câte două balcoane pe fiecare nivel, deschiderile de lumină nu pot conduce la concluzia că imobilul în litigiu are caracteristicile unui bloc, atâta timp cât sunt respectate prevederile și și câtă vreme piesele desenate aferente documentației sunt corespunzătoare unei clădiri cuplate.
Soluția la care se referă instanța, se arată de recurent, ține mai degrabă de nerespectarea autorizației, iar sancțiunea într-o atare de ipoteză nu poate fi anularea actului ci neîntocmirea procesului de recepție a lucrărilor la finalizarea construcției și imposibilitatea înscrierii construcției în
Soluția menționată a fost atacată de pârâții care prin demersul lor au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii, în principal, prin admiterea excepției și respingerii acțiunii introductive ca fiind prematur introdusă, iar în secundar, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea, atât pe excepție cât și pe fond, este netemeinică și nelegală întrucât este dată cu aplicarea eronată a textelor de lege ce constituie sediul materiei cât și din perspectiva neanalizării cauzei sub toate aspectele: a celor rezultate din probe, a respectării condițiilor procedurale anterioare, concomitente și posterioare emiterii actului administrativ și a oportunității emiterii autorizației.
În dezvoltarea argumentelor aduse se aratăcă prin dispozițiile legii contenciosului este reglementată o procedură prealabilă obligatorie care se impunea a fi parcursă înainte de sesizarea instanței, sub rezerva respingerii acțiunii promovate cu nerespectarea dispozițiilor imperative ca fiind prematur introdusă. Or, în cauza dedusă judecății, reclamanții au înțeles să se prevaleze pentru a face dovada parcurgerii plângerii obligatorii de formularea unei reclamații înregistrate la Primăria municipiului C-N sub nr. 95.297/48/5.11.2007, iar nu de sesizarea trimisă prin poștă purtând data expedierii la 20.12.2007 (dată la care în mod concomitent a fost expediată prin poștă la Tribunalul Cluj și acțiunea introductivă). Astfel, reclamanții nu au înțeles nicicând să se prevaleze de efectele și mai ales de semnificația juridică a sesizării adresate purtând data de 20 decembrie 2007 și mai ales, nu au precizat data la care au primit un răspuns din partea primăriei față de această ultimă sesizare și, cu atât mai puțin, nu au menționat vreodată faptul că ar fi luat la cunoștință pe orice cale de soluția pronunțată cu privire la sesizarea din 20 decembrie 2007 (data poștei), sesizare reținută de instanța de fond ca având natura unei plângeri prealabile valabile.
Cu privire la sesizarea din 5 noiembrie 2007, de care se prevalează reclamanții în dovedirea plângerii prealabile, arată recurenții, nu constitui în mod legal dovada parcurgerii procedurii obligatorii prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, din cel puțin următoarele considerente - aspecte nereținute de instanța de fond: cererea adresată de reclamanți primăriei nu constituie o sesizare de revocare a unui act administrativ care le prejudiciază drepturile ori interesele legitime, fiind mai degrabă un mod de sesizare a entității cu privire la ipoteza realizării unor construcții care nu se încadrează în specificul construcțiilor existente în zona respectivă; niciunde în cuprinsul reclamației nu se face mențiuni despre faptul prejudicierii intereselor reclamanților prin emiterea autorizației de construire.
În privința sesizării expediate la data de 20 decembrie 2007, arată recurenții că trebuia observat că aceasta a fost făcută odată cu data comunicării către tribunal a acțiunii; la sesizare răspunsul a fost expediat după data introducerii acțiunii, astfel că reclamanții nu puteau afla de conținutul răspunsului anterior promovării acțiunii și, prin urmare, în condițiile date, acțiunea promovată anterior comunicării răspunsului din partea primăriei ar părea ca fiind prematură, iar din această perspectivă, reținerile primei instanțe sunt greșite.
Greșite, arată recurenții, sunt și aprecierile instanței, în contextul probatoriului administrat, care dacă ar fi fost coroborat ar fi relevat o altă stare de fapt, respectiv s-ar fi dedus că autorizația a fost emisă cu respectarea de către emitent a tuturor condițiilor procedurale anterioare, concomitente și ulterioare prevăzute de lege. În acest context, cu privire la formele procedurale anterioare, arată recurenții că susținerile intimaților-reclamanții constând în aceea că emiterea autorizației s-ar fi realizat în condițiile în care cererea de eliberare a certificatului de urbanism a fost depusă la o dată ulterioară redactării autorizației de constituire sunt nefondate deoarece: la momentul depunerii cererii a fost depus certificatul de urbanism nr. 166/06.02.2007, însă pe parcursul procedurii de eliberare a autorizației, organele administrației au apreciat că se impune modificarea unor elemente existente în certificatul de urbanism, motiv pentru care s-a cerut să întreprindă demersuri pentru obținerea unui nou certificat, ceea ce s-a și făcut ulterior, obținându-se actul nr. 4.087/17.07.2007. Astfel, autorizația nu a fost eliberată decât după ce au fost îndeplinite toate condițiile impuse de emitent, fiind de esență faptul că orice documentație depusă în vederea emiterii unui act administrativ poate fi completată la solicitarea emitentului prin depunerea actelor ori documentelor necesare prevăzute ca atare de lege.
Referitor la condițiile procedurale concomitente, arată recurenții, că au fost îndeplinite întrucât eliberarea autorizației concretizată prin semnarea de către organele abilitate de lege, a avut loc doar în momentul în care verificându-se legalitatea documentației depuse și conformitatea acestora cu prevederile legale, s-a constatat faptul că aceasta corespunde exigențelor legii. Mai arată astfel recurenții, că împrejurarea potrivit căreia data redactării autorizației apare ca fiind anterioară datei eliberării autorizației nu are nici un fel de relevanță sub aspectul legalității autorizației întrucât autorizația, ca act administrativ, a început să producă efecte la data semnării acesteia de autoritățile competente și doar după completarea documentației spre a se asigura concordanța acesteia cu prevederile legale.
În privința condițiile posterioare emiterii actului administrativ, respectiv comunicarea actului administrativ, arată recurenții, s-au realizat în condițiile legale, respectiv după eliberarea potrivit legii a actului administrativ individual, respectiv după data de 23 iulie 2007.
Cât privește oportunitatea emiterii actului, arată recurenții că aceasta a fost dată în contextul dreptului de a edifica o clădire cu două locuințe cuplate și actul nu îi conferă un alt drept vizând locuințele colective. Or, dovada în sensul că nu s-a edificat o construcție colectivă rezultă din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză, iar din această perspectivă și a neprecizării altor aspecte legate de volumetrie prin raport, reținerile instanței sunt eronate.
Tot astfel, arată recurenții că autorizația respectă întrutotul dispozițiile cuprinse în legislația civilă privind limitele dintre proprietățile învecinate, respectiv cele privind servituțile de vedere între proprietățile învecinate, respectarea limitelor legale rezultând și din concluziile expertizei ordonate.
Totodată, arată recurenții că, așa cum a statuat și expertul, autorizația s-a realizat cu respectarea normelor legale în vigoare în materie de urbanism la momentul emiterii. Astfel, arată recurenții, că așa cum reiese din cuprinsul autorizației s-a autorizat un de 0,9, iar în prezent, aspectul de neregularitate reținut fiind remediat prin conformarea construcției edificate cu prevederile autorizației, fapt ce rezultă din cuprinsul adresei depuse la primărie la fila 180 din dosar. Or, oricum acest aspect viza o neregularitate în aducerea la îndeplinire a prevederilor autorizației care nu îi prejudiciază sub nici o formă pe reclamanți afectând o parte a construcției care se învecinează cu alte persoane decât cu reclamanții.
În fine, mai arată recurenții referitor la critica de oportunitate realizată de intimații-reclamanți prin demersul introductiv, că vizează - modalitatea pretinsă doar la nivel abstract, iar nu concret și nedovedită în mod fundamental faptic - de executare a lucrărilor autorizate prin actul emis, iar nu aspectele legate de emiterea/condițiile de emitere efectivă a autorizației a cărei anulare se solicită.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate, intimații arată că motivele invocate sunt nefondate, deoarece: există două acte, respectiv sesizări ce îndeplinesc cerințele plângerii prealabile; scopul final al procedurii prealabile nu reprezintă altceva decât posibilitatea aferentă autorităților de reparare a greșelilor, iar adresele înaintate autorităților nu au fost altceva decât să solicite a se lua măsurile legale oferind posibilitatea autorității să facă verificările de rigoare; chiar dacă formal reclamația nu este construită după regulile unei plângeri prealabile, ea a fost însușită ca atare de autoritate, dovada fiind răspunsul la aceasta; răspunsul la plângere este dat în aceeași zi, cu înregistrarea demersului la autoritate fiind cunoscut verbal atunci anterior comunicării făcute la 04.01.2008 datorită programului de lucru de sărbători și aceasta la demersurile repetate făcute.
Totodată mai arată intimații că argumentele aduse de recurenții sunt nefondate întrucât din raportul de expertiză efectuat rezultă că ar fi respectate regulile de urbanism cu excepția 0,976 și în loc de 0,9 distanța față de limitele laterale nu îndeplinește condiția să fie minim 1/2 din înălțimea maximă la cornișă (distanța minimă este de 3. în loc de 4,475 ).
În privința celui de al doilea recurs arată intimații că există o poziție oscilantă a autorității emitente a actului în contextul în care dispozițiile art.7 din Legea nr.50/1991 și art.39 din Legea nr.350/2001 statuează care este actul obligatoriu și excepțiile, singura excepție constituind-o elaborarea unor documentații de urbanism PUZ, iar în speță nu există un atare act care să justifice promovarea documentației de autorizare.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport cu probatoriu administrat, cu normele juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că în cursul anului 2007 recurentele s-au adresat autorității de resort în contextul Legii nr.50/1991 solicitând autorizarea executării de lucrări de construire pentru clădire tip duplex.
În urma verificării documentației depuse (certificat urbanism nr.166/06.02.2007, avize, fișe tehnice, memoriu tehnic, proiect) prin adresa expediată la 15 iunie 2007 se comunică recurenților că documentația se va completa cu avizul de la autoritatea de sănătate publică și avizul de la serviciul siguranța circulației din cadrul primăriei; CF actualizat și reglementarea situației juridice a imobilului în urma decesului soțului, respectarea retragerii față de proprietățile vecine la H/2 de la cornișă raportat la cota terenului amenajat (trotuarul de protecție a clădiri).
Ulterior adresei menționate se emite în favoarea recurenților un nou certificat de urbanism 4087/2007.
Actul emis cât și cel ulterior cu privire la regimul tehnic a prevăzut un; POT max= 35%, = 0,9 la
Referitor la regimul de aliniere, amplasare, certificatul emis a prevăzut că imobilele clădiri se vor retrage de la aliniament cu min. 4. pe străzi de categoria III și min. 5. pe străzi de categoria II și I; clădirile izolate se vor retrage la J din înălțimea la cornișă, dar nu mai puțin de 3,0. față de limitele laterali, iar față de limita posterioară se vor retrage cu min. 5.
În privința amplasării clădirilor unele față de altele prin aceeași parcelă s-a prevăzut ca distanța minimă dintre clădiri va fi egală cu din înălțime la cornișă a clădirii celei mai înalte dar nu mai puțin de 4,0.
Prin aceleași acte s-a mai prevăzut că se vor respecta prevederile Legii nr.50/1991 și normativele în vigoare, iar în plus prin ultimul certificat s-a prevăzut că se vor respecta prevederile Legii nr.350/2001, HG nr.525/1996 și HCL nr.748/2006 referitor la interzicerea realizării de locuințe colective mici între casele familiale în cartierele tradiționale ale orașului, precum și în zonele urbanistice închegate.
În aceste condiții de informare și ale existenței documentației aferente cererii la data de 23.07.2007 a fost emisă în favoarea recurenților autorizația nr.1193.
Actele normative evocate prin actele emise prin dispozițiile lor prevăd o serie de reguli în privința autorizării executării construcțiilor. Astfel, Legea nr. 50/1991 prin art.2 prevede că autorizația de construire este actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se aplică măsurile prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor; se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism avizate și aprobate potrivit legii.
Prin art.7 același act normativ se prevede că autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării pe baza documentației depuse, care va cuprinde: certificatul de urbanism; dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor, proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construcții.
Proiectul pentru autorizare prevede același articol alin.2 și 3 este extras din proiectul tehnic și se elaborează în conformitate cu conținutul cadru prevăzut în anexa 1 în concordanță cu cerințele certificatului de urbanism cu conținutul avizelor și al acordurilor cerute, iar executarea lucrărilor se face numai pe baza proiectului și a detaliilor de execuție.
Același act normativ prin art.6 prevede că: certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, ori a planurilor de amenajare a teritoriului după caz avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic sau tehnic al terenurilor și al construcțiilor existente și stabilesc cerințele urbanistice care urmează a fi îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului. Legea nr. 350/2001 prin dispozițiile art.28 și următoarele prevede că aplicarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate se asigură prin eliberarea certificatului de urbanism care va cuprinde elemente privind:
a) regimul juridic al imobilului - dreptul de proprietate asupra imobilului și servituțile de utilitate publica care grevează asupra acestuia; situarea terenului în intravilan sau în afară acestuia; prevederi ale documentațiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului - zone protejate, zone în care acționează dreptul de preemțiune asupra imobilului, interdicții definitive sau temporare de construcție sau dacă acesta este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice din România, precum și altele prevăzute de lege;
b) regimul economic al imobilului - folosința actuala, destinații admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zona, reglementări fiscale specifice localității sau zonei;
c) regimul tehnic al imobilului - procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime și maxime ale parcelelor, echiparea cu utilități, edificabil admis pe parcela, circulații și accese pietonale și auto, parcaje necesare, alinierea terenului și a construcțiilor fata de străzile adiacente terenului, înălțimea minima și maxima admisă.
Art.5 din același act normativ mai prevede că activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism trebuie să se desfășoare cu respectarea principiului transparenței, participării populației în procesul de luare a deciziilor și al dezvoltării durabile, iar art.13 prevede că principalele obiective ale activității de urbanism sunt: asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat pentru toate localitățile, utilizarea eficientă a terenurilor în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite.
Același act normativ prin dispozițiile art.39, art.45 prevede că în înțelesul legii prin documentație de amenajare a teritoriului și de urbanism se înțelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, regulamentul general de urbanism și regulamentele locale de urbanism avizate și aprobate conform prezentei legi; ca documentațiile de urbanism sunt: a) planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia; b) planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia; c) planul urbanistic de detaliu.
Actul normativ menționat mai prevede în art.46 că planul urbanistic general are caracter director și de reglementare operațională; că acesta cuprinde reglementări pe termen scurt cu privire la: stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ; formele de proprietate și circulație a terenurilor; precizarea condițiilor de amplasare și conformare a volumelor construite; reglementări pe termen mediu sau cu privire la: traseele coridoarelor de circulație și de echipare prevăzute în planșele de amenajare a teritoriului național, zonal și județean.
Totodată în art.47 se mai prevede că planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică detaliată și asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile planului urbanistic general a unei zone delimitate din teritoriul localității și cuprinde reglementări referitoare la: modul de utilizare a terenurilor; organizarea arhitectural - urbanistică în funcție de caracteristicile structurii urbane; organizarea rețelei stradale.
Tot astfel prin art.48 se prevede că planul urbanistic de detaliu are caracter de reglementare specifică prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare, servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente în corelație cu vecinătățile mediate; cuprinde reglementări cu privire la: asigurarea accesibilității și racordarea la rețele; permisivități și constrângeri urbanistice privind volumele construite și amenajările; relațiile funcționale și estetice cu vecinătățile; și se elaborează pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite, planul urbanistic general, planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condițiilor de construire.
Totodată art.14 din HG nr.525/1996 prevede că autorizarea executării construcțiilor se face cu condiția asigurării compatibilității dintre destinația construcției cu funcțiunea dominantă a zonei stabilită prin documentația de urbanism sau dacă zona are o funcțiune dominantă tradițională caracterizată de țesut și confirmare spațială proprie.
Din normele enunțate rezultă că autorizația pentru executarea construcțiilor se emite doar în baza depunerii documentației corespunzătoare, a avizelor și acordurilor cerute de lege și cu condiția ca limitele de ocupare, amplasare, înălțime să respecte normele obligatorii, să nu depășească limitele stabilite în regulamentele și reglementările adoptate, că orice modificare peste regimul stabilit prin PUZ, constituie o derogare și aceasta trebuie adoptată în condițiile justificării și demonstrării intervenției urbanistice solicitate.
Cu alte cuvinte eliberarea autorizației este condiționată de existența documentației conforme cu regulamentele de urbanism, cu limitele instituite prin acestea și dispozițiile în materie de construcții, intervenția peste limitele stabilite fiind necesar a fi justificată și aprobată printr-un act corespunzător.
În speță actele depuse atestă că nu au fost respectate cele instituite prin regulamentele de urbanism și actele normative mai sus enunțate. Astfel, prin certificatul de urbanism s-a relevat raportat la regulamentele existente un POT de 35%, un de 0,9, la Documentația/memoriu proiect aferent depus vizează un POT de 31,8% și un de 0,976.
Același certificat stabilește o amplasare a construcției la J din înălțimea la cornișă măsurată în punctul cel mai înalt față de teren, dar nu mai puțin de 3. față de limitele laterale și 5. față de limita posterioară, precum și o construcție de maxim E și înaltă de 10, iar în documentație este prevăzută o construcție și o înălțime de 8,65 apărând și un spațiu situat între planșeul mansardei și acoperiș și prin urmare existența unei distanțe față de limitele laterale mai mică.
Raportul de expertiză efectuat relevă că regulile statuate în normele urbanistice în vigoare și consemnate prin certificatul de urbanism nr.4087/17.07.2007 nu au fost respectate în două situații = 0,976 în loc de 0,9; distanța față de limitele laterale nu îndeplinesc condiția ca să fie min. dm. . maximă la cornișă (distanța minimă este 3 în loc de 4,475 ).
Din cele de mai sus se observă că atât coeficientul de utilizare zonal stabilit și despre care au fost informate recurentele, cât și distanța față de limitele laterale nu au fost respectate, ca prin autorizația ce a avut în vedere documentația menționată s-a admis o derogare, iar pentru această derogare nu exista un plan de urbanism aprobat, un studiu complex fundamentat sau o altă documentație justificative care să releve de ce era necesară intervenția și care este corelarea cu vecinătatea, cu funcțiunea dominantă a zonei. Și această justificare se impunea cu atât mai mult cu cât prin certificatul eliberat se menționa că se impune respectarea HCL 748, iar prin dispozițiile art.14 din HG nr.525/1996 se impune asigurarea compatibilității în contextul funcționării dominante tradiționale; a normativelor în vigoare; a regulilor de urbanism. Or, în aceste circumstanțe, dat fiind nerespectarea limitelor impuse de certificatul de urbanism și de regulile urbanistice precum și ale inexistenței unei, PUZ, a unei documentații care să justifice și să demonstreze intervenția derogatorie a și dat fiind cele statuate prin normele mai sus enunțate susținerile recurenților referitoare la respectarea cerințelor legii în materie de construcții sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Desigur, se susține de recurenți că nu se aduc modificări sub aspectul volumetriei și că sub acest aspect reținerile instanței sunt greșite. Această susținere nu poate fi primită întrucât se omite a se avea în vedere cele stabilite prin regulamentele enunțate de a se asigura concordanța aspectului general și în special cu vecinătățile.
Nici susținerile constând în aceea că acțiunea se impunea a fi respinsă ca prematură nu pot fi primite, întrucât prin sesizările făcute scopul urmărit de legiuitor în condițiile instituirii plângerii a fost realizat, atitudinea autorității fiind aceeași de nerevocare a actului contestat prin întâmpinări depuse. Pe de altă parte, nu trebuie trecut neobservat că chiar dacă sesizările făcute nu au fost constituite după regulile unei plângeri acestea au fost însușite ca atare de autorități, dovadă fiind și răspunsul dat la acestea.
Cum însă scopul procedurii a fost realizat în condițiile în care s-a răspuns sesizărilor, susținerile referitoare la greșita reținere de către instanță a celor cu privire la plângere sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Așadar, față de cele arătate reținând că raportat la dispozițiile actelor normative enunțate și la normele juridice incidente soluția pronunțată este temeinică și legală, în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursurile declarate.
Totodată, în baza art. 274.pr.civ. Curtea va obliga recurenții să plătească intimaților suma de 3.570 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, respectiv și, împotriva sentinței civile nr. 1.575 din 19 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 3.570 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./13.02.2009.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Mihaela Sărăcuț
