Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 105/2009
Ședința publica din data de 14 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N împotriva sentinței civile nr. 837/CA/16.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 12.01.2009 reclamantul a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea de apel, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe, cauza aflându-se în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 837/CA din data de 16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului precum și cererea de suspendare a cauzei pentru declanșarea procedurii prejudiciale prin sesizarea Curții Europene de Justiție pentru interpretarea art. 90 din Tratatul Comunității Europene invocată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-
S-a admis în parte, astfel cum a fost extinsă, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și, în consecință:
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea fișei de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și vehicule întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice B-
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, actualizată cu dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 1.043,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule în valoare de 5.426 lei, plată atestată prin chitanța seria - nr. - în contul - Trezoreria
Prin adresa nr. 6.738/14.04.2008 a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N i-a fost comunicat reclamantului răspunsul la solicitarea acestuia de restituire a taxei de primă înmatriculare, în sensul că plata taxei s-a făcut în baza Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și ca atare taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită.
În condițiile în care reclamantului i s-a pretins plata taxei speciale de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141și 2142din nr.OG 92/2003 și a achitat-o, după care a solicitat restituirea acesteia, iar cererea de restituire a fost respinsă adresa mai sus menționată, se constată că aceasta nu este un act unilateral, ce îndeplinește cerințele textului art. 41 din OG nr. 92/2003.
Așa fiind, actul atacat de reclamant nu este act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și prin urmare, a fost admisă susținerea celor două pârâte conform căreia actul nu ar avea caracterul unor acte administrative. În consecință, excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, ridicată de pârâte, prin întâmpinare, a fost admisă ca întemeiată.
Potrivit art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 (prevederi legale în vigoare în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008) reclamantei i s-a pretins plata taxei speciale de primă înmatriculare în România pentru autoturismul second-hand achiziționat dintr-un stat comunitar în cursul anului 2008, și astfel, reclamantul a achitat taxa, în cuantum de 5.055 lei, conform chitanței seria - nr. - în contul - Trezoreria
Reclamantul a susținut că taxa specială de înmatriculare este nelegală și pretinde restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar în cuprinsul prevederilor alin. 4 ale aceluiași articol, se prevede că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Raportat la aceste prevederi constituționale și la art. 11 alin. 1 din Constituție, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, și ținând seama că România a ratificat Tratatul privind aderarea la prin Legea nr. 157/2005 și de la 1 ianuarie 2007 devenit stat membru al Uniunii Europene, aplicarea dispozițiilor din legislația României se face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul comunitar.
În considerarea celor mai sus arătate, s-a constatat că dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (introduse prin Legea nr. 343/2006), prin care s-a stabilit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule contravin dispozițiilor art. 90 paragraf I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, deoarece se face o discriminare între ce privește nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, care este mai mare decât taxa percepută produselor naționale similare.
Din art. 2142din Legea nr. 571/2003 rezultă că, taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al Uniunii Europene.
Așa fiind, perceperea taxei, determinată de trecerea graniței de stat a României, de către autoturismul ce a fost înmatriculat într-o țară comunitară și apoi importat în România este interzisă de prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Se mai menționează că pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România nu se percepe taxa specială în discuție.
În considerarea principiului supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern și a competenței instanțelor judecătorești în aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare din prevederile alin. 2, prevăzută de art. 148 alin. 4 din Constituția României, instanța a constatat că dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 în vigoare la data pronunțării sentinței, nu sunt în concordanță cu prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și astfel, acțiunea reclamantului a fost admisă, dispunându-se restituirea taxei speciale de primă înmatriculare achitată de reclamant în cuantum de 5.426 lei. Cum, reclamantul a fost lipsit în mod nelegal de suma mai sus menționată, pârâtele îi datorează acestuia și dobânda legală aferentei acestei sume, în baza art. 1.084 raportat la art. 1.082 Cod civil.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 1.043,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâtele-recurente DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-N, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului privind plata dobânzii legale la suma solicitată precum și acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată.
Totodată, pârâtele consideră că sentința recurată este nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a criticat soluția instanței de fond în ce privește actualizarea sumei ce se cuvine reclamantului cu dobânda legală calculată de la data achitării și până la data plății, aceasta contravenind disp. art. 10 alin. 1 din nr.OG 9/2000.
De asemenea, pârâtele-recurente au arătat că nici dispozițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008 și Normele metodologice de aplicare, nu prevăd acordarea de majorări de întârziere, dobânzi sau alte penalități aferente sumei rezultate ca diferență între taxa specială și taxa de poluare.
În privința acordării cheltuielilor de judecată, au apreciat soluția instanței de fond ca fiind neîntemeiată, aceasta făcând o aplicare greșită a prev. art. 276.pr.civ. deoarece prin admiterea în parte a acțiunii reclamantului, instanța trebuia să o oblige la suportarea acestora proporțional cu pretențiile admise reclamantului.
Prin întâmpinarea depusă la 12.11.2008 (fila 11), intimatul - solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
Examinând recursul, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică, acesta reținând că, în cauza de față, au aplicabilitate prioritară și directă dispozițiile art. 90 din Tratatul CE.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Ca o consecință, se reține, de asemenea, că dobânzile acordare de prima instanță reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă din perspectiva prevederilor nr.OG 9/2000 nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar, de aici derivând și obligația suportării cheltuielilor de judecată.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG 50/2008 antamate de recurenți, Curtea reține următoarele:
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație, astfel încât nu pot fi reținute ca pertinente susținerile din recurs conform cărora ar fi inadmisibilă acordarea dobânzilor, pe temei că o astfel de posibilitate nu este prevăzută în cuprinsul acestei ordonanțe.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B N împotriva sentinței civile nr. 837 din 16 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 837 din 16 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red.
dact./2 ex./22.01.2009.
jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Mihaela Sărăcuț
