Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 107/2009
Ședința publica din data de 14 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței civile nr.1683/26.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâta TREZORERIA C N și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și cu reclamanta - SRL, având ca obiect anulare act de control impozite și taxe - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 13.01.2009 reclamanta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat și menținerea în întregime a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Curtea de apel, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe, cauza aflându-se în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.683 din data de 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s- admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și TREZORERIA C și, în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamanta C-N împotriva acestor pârâte.
Totodată, s-a admis în parte acțiunea reclamantei C-N în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 5.495,83 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală începând cu data de 03.04.2008 până la data plății efective, în temeiul art. 117.pr.civ.
În final, a fost respins petitul având ca obiect anularea actului înregistrat sub nr. 10.949/25.04.2008.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanta a achiziționat un număr de 4 autoturisme, din care 3 autoturisme marca Citroen, pentru care a plătit suma de 3.535,10 lei și un autoturism marca pentru care a plătit suma de 594 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului i s-a întocmit fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 5.495,83 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a municipiului C- Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitare de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă cu adresa nr. 10.949/25.04.2008.
Adresa prin care Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N și-a exprimat refuzul de a restitui taxa de primă înmatriculare nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și nici un act administrativ fiscal în sensul dispozițiilor proc. fiscală, neputând a fi circumscris dispozițiilor acestor acte normative referitoare la anularea actelor administrative. În consecință, cererea reclamantei privind anularea acestei adrese fost respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin nr.OUG 110/2006, a fost extinsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantei privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
Cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă de instanța de fond având în vedere faptul că aceasta nu a depus contract de asistență juridică și chitanța care să le justifice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta-recurenta ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
Se invocă, în primul rând, împrejurarea că prima instanță s-a pronunțat în mod nelegal asupra interpretării disp. art. 90 din Tratat, nesocotind competența exclusivă a Curții de Justiție Comunitară și a Curții constituționale, conferită de prev. art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Totodată, consideră că sentința recurată este nelegală pentru motivele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă.
Se nvederează instanței faptul că reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Raportat la aceste dispoziții legale, recurenta solicită instanței să rețină că autoturismul în cauză a fost suspus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de primă înmatriculare ), prevăzută de Codul fiscal.
Mai mult, așa cum s-a arătat mai sus, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este o obligație legală, fiind prevăzută de art. 214 indice 1 - 4 din Legea nr. 571/2003, text de lege care este în vigoare și care nu a fost declarat neconstituțional până la data prezentei și a cărui respectare a fost obligatorie în conformitate cu art. 1 alin. 5 și art. 15 alin. 1 din Constituția României.
Referitor la susținerile reclamantei, însușite de către prima instanță, privind o pretinsă contradicție între dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, situație în care art. 90 din Tratatul devine aplicabil în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra legislației interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituția României, învederează onoratei instanțe următoarele:
Dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Pe de altă parte, recurentele învederează că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este o taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxa specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxa specială de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului român nefiind de a institui o astfel de taxă pentru fiecare reînmatriculare în România.
Recurenta a precizat că, nici chiar Comisia Europeana (care a deschis României procedura de infringement) nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, s-a precizat că principiul " poluatorul plătește ", pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, a fost un principiu acceptat la nivelul
În final, se face referire la incidența în cauză a prev. nr.OUG 50/2008, relevându-se că disp. art. 11 nu au fost declarate neconstituționale.
Astfel, pârâta a arătat că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acțiunea reclamantei nu este admisibilă, în condițiile în care acest act normativ reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bună voie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
Examinând recursul, Curtea reține că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică, fiind pertinente susținerile recurentei conform cărora acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Art. 90 din Tratatul reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată s-a referit la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Cu alte cuvinte, instituirea criteriului " primei înmatriculări în România " conferă taxei speciale un caracter anticomunitar, care să depindă de proveniența geografică sau națională a autoturismelor, doar în situația în care este vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor second hand provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele folosite provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România. Doar într-o astfel de ipoteză se poate afirma cu succes încălcarea art. 90 din Tratatul
Aplicând cauzei aceste linii directoare, rezultă că, pentru a dovedi temeinicia acțiunii sale, întemeiate în drept pe prev. art. 90 din Tratatul CE, reclamanta ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei dovada provenienței comunitare a autoturismelor în litigiu, respectiv a faptului că suma în litigiu a fost achitată la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismelor second-hand importate dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Or, analizând actele depuse în probațiune, Curtea constată că o astfel de dovadă nu a fost făcută, reclamanta adoptând un comportament procesual care încalcă prev. art. 129 alin. 1 pr.civ.
Pentru a statua astfel, s-a luat în considerare faptul că, la momentul introducerii acțiunii, au fost anexate cererii doar certificatele de înmatriculare ale celor patru autovehicule și, parțial, contractele de leasing prin care au fost acestea achiziționate și chitanțele de plată ale taxei de primă înmatriculare, care nu dovedesc proveniența comunitară a lor. Ulterior, la solicitarea expresă a pârâtelor, formulată prin intermediul înscrisului depus la dosar la fila 40, instanța, dând dovadă de rol activ, a solicitat d-nei avocat care a reprezentat interesele reclamantei, respectiv unei persoane cu studii juridice, să completeze probațiunea pentru a dovedi temeinicia acțiunii ( 45 dosar fond).
Cu toate acestea, nu s-au depus nici ulterior la dosar acte care să ateste proveniența comunitară a bunurilor în litigiu și, cu atât mai puțin, faptul că este vorba despre autovehicule second hand, contractele de leasing existente neavând astfel de valențe. Mai mult, nu există nici măcar o dovadă a faptului că aceste patru autoturisme sunt cele achiziționate prin aceste contracte de leasing, întrucât nu a fost depusă anexa A, în cuprinsul căreia sunt identificate bunurile ce constituie obiect al contractelor.
De asemenea, din certificatele de înmatriculare ale autoturismelor rezultă că este vorba despre mașini noi, care, toate, au fost fabricate în anul 2007, respectiv chiar anul în care au fost achiziționate de către reclamantă.
Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente în cauză prev. art. 90 din Tratat, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost în mod legal percepută, reclamanta având la dispoziție calea procedurală reglementată de OUG nr. 50/2008, pentru a obține, parțial, restituirea cuantumului achitat cu acest titlu.
Pe cale de consecință, în baza prev. art. 304 pct. 9 și art. 312 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâta Administrației Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr. 1.683 din 26.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o va modifica în tot, în sensul respingerii, în întregime, a acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C- împotriva sentinței civile nr. 1.683 din 26 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantei - SRL.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red.
dact./2 ex./12.02.2009
jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Mihaela Sărăcuț
