Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 108/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.--
DECIZIA NR. 108/C/2010-
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Bocșe- - - judecător
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Ioana Tătar
- -- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă -""SRL cu sediul în S M,-, jud. S M în contradictoriu cu intimatul pârâtCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SM-S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. SMî mpotriva sentinței nr.173/CA din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 23.09.2009 plus 0,15 lei timbru judiciar mobil, cauza este la al treilea termen de judecată în recurs, precum și că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin sentința nr. 173/CA pronunțată de Tribunalul Satu Mare la 16.03.2009, a fost respinsă acțiunea reclamantei - SRL SMî mpotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL S M, pentru suspendarea și anularea actului administrativ.
În motivarea acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
Hotărârea Consiliului Local nr.210/28.08.2008(filele 38-38 de la dosar) reglementează aspecte privind modificarea programului municipal de transport, stabilirea punctelor de pornire, staționare și de oprire pe raza municipiului S M, a curselor regulate de transport public de persoane din cadrul programului județean de transport al județului S M, pentru perioada 2008-2011.
Această hotărâre reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, de interes colectiv și se află postată pe site-ul oficial al municipiului S M, fiind astfel adusă la cunoștința locuitorilor prin afișare pe acest site.
Cu privire la aspectele de nelegalitate ale actului atacat la care se referă reclamanta, se impun anumite precizări:
Ordinul A nr.353/2007 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr.92/2007 stabilește expres obligațiile autorităților județene și locale în organizarea, reglementarea și coordonarea serviciilor de transport public de persoane, conform art.3 din actul normativ menționat mai sus.
Reclamanta consideră că cele stipulate în hotărâre exced atribuțiilor Consiliului Local, acestea intrând în sfera atribuțiilor Consiliului Județean.
Potrivit art.8 ind.1 lit.b din OUG nr.109/2005 privind transporturile rutiere, "Consiliile județene, Consiliul General al Municipiului B și consiliile locale au atribuții privind transportul rutier public,privind aprobarea programelor de transport rutier public de persoane în trafic județean, după armonizarea acestora de către autoritatea competentă cu programele de transport rutier interjudețean, etc".
Raportat la dispozițiile art.3 alin.5 din Ordinul nr.353/2007, care acordă posibilitatea asocierii unităților administrativ-teritoriale în vederea organizării în comun a transportului public de persoane, instanța reține că susținerea reclamantei cu privire la încălcarea normelor de competență nu este fondată.
Față de înscrisurile depuse în probațiune de către pârât, instanța constată că nu se justifică aprecierile reclamantei privind favorizarea societății comerciale SA S M, însăși această societate formulând la rândul ei cerere de revocare a hotărârii nr.210/2008 (filele 12-17 de la dosar). Ca atare, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art.5 din Ordinul nr.353/2007 menționat mai sus.
Hotărârea Consiliului Local a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale motiv pentru care se impune păstrarea acesteia.
Nemulțumirile reclamantei vizează modul în care a fost reglementată desfășurarea transportului de persoane, incluzând plecările, opririle în tranzit și sosirile în/și din autogări, iar susținerile reclamantei cu privire la lipsa evaluărilor fluxurilor de transport fundamentate de studii de specialitate sunt simple aprecieri lipsite de suport probator.
Reținând că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, instanța va respinge acțiunea reclamantei conform prezentului dispozitiv.
Pe cale de consecință, va respinge și cererea de suspendare, reținând neîndeplinirea condiției cerută de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv a cazului justificat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL S M, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică aplicându-se norme de drept străine pricinii, instanța de fond motivând soluția pe un caz general, teoretic posibil și nu pe cel dedus judecății cu elemente concrete ce nu au fost analizate întrucât nu se face referire la înlăturarea apărărilor recurentei pe texte de lege incidente speței și invocate.
Critică astfel, încălcarea disp.art. 19 lit.a și b din Legea 92/2007 de către intimate ce stabilesc în sarcina autorității administrației publice locale obligația de a asigura un tratament egal și nediscriminatoriu pentru toți operatorii de transport.
Arată că, iminența producerii unei pagube este dovedită în speță, raportat la faptul că, paguba iminentă are în vedere un prejudiciu material viitor și previzibil, ca atare, dacă nu se dispune măsura suspendării intervine sancțiunea retragerii licenței de traseu pentru recurentă ca urmare a imposibilității respectării programului de transport prevăzut de caietul de sarcini (art.28 lit.i) a Ordinului 353/2007 al MIRA și art. 36 coroborat cu art.38 din regulamentul pentru efectuarea serviciului de transport public județean de persoane prin curse regulate în județul S M, anexă la nr.119/2008.
În drept s-au invocat prevederile art.304 /1 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Local al municipiului SMa solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate, arătând că HCL 210/2008 și 166/2008 sunt legale, acestea reglementând doar aparent aceeași situație, în realitate unul a reglementat transportul public de călători la nivel județean iar celălalt pe plan local.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 304/1 cod procedură civilă instanța apreciază recursul declarat de recurenta - SRL S M ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.3 alin.1 din Ordinul nr.353/2007: "Consiliile județene sunt obligate să înființeze, prin hotărâre, autorități județene de transport, prin care să asigure, să organizeze, să reglementeze, să coordoneze și să controleze prestarea serviciului de transport public local de persoane prin servicii regulate desfășurat între localitățile județului, inclusiv în cazul în care acestea au înființat o asociația în conformitate cu prevederile legii serviciilor comunitare de utilități publice nr.51/2006 precum și să înființeze societăți de transport public județean de persoane prin curse regulate necesare, dacă acestea nu există. "
Potrivit alin.2 al aceluiași articol: " Consiliile locale sunt obligate să înființeze, prin hotărâre, un compartiment, sau unserviciu specializat de transport localîn subordinea primăriei comunei, orașului/municipiului, care reprezintă autoritatea de autorizare pentru serviciile de transport public local".
5 al art.3 din Ordinul A nr.353/207 prevede că: "Unitățile administrativ teritoriale se pot asocia în conformitate cu prevederile Legii nr.51/2006, pentru organizarea în comun a transportului public de persoane".
În speță, asocierea s-a realizat în momentul reglementării prin hotărâre a transportului public de persoane, atât de consiliul județean, la nivel județean, cât și de consiliul local pe plan local, având la bază principiul autonomiei locale, stipulat în art.5 din Legea 215/2001.
Este astfel neîntemeiată susținerea recurentei referitoare la încălcarea normelor de competență în sensul că asocierea între cele două autorități administrativ teritoriale nu există, deoarece Consiliul Județean, respectiv Consiliul local au reglementat doar aparent această situație, privită în ansamblu, respectiv transportul public de călători, însă unul la nivel județean, iar celălalt pe plan local. Acest aspect reiese și din preambulul nr.121/2008, respectiv nr.166/2008, care în alin.4, se prevalează de prevederile art.6, 7 și 9 din HCL nr.210/28.08.2008. Nu se poate astfel afirma că nu ar exista nici faptic și nici scriptic asocierea între autoritățile administrativ teritoriale câtă vreme aceasta rezultă din actele administrative la care s-a făcut referire mai sus.
Referitor la încălcarea prevederilor art.19 lit. și b din 92/2007 care stabilesc în sarcina autorităților administrative publice locale obligația de a asigura tratament egal și nediscriminatoriu pentru toți operatorii de transport, instanța de fond a reținut corect că nu se justifică apărările reclamantei privind favorizarea - SA din moment ce însăși această societate a formulat cerere de revocare a nr.210/2008 neputând astfel fi reținută încălcarea prevederilor art.5 din Ordinul RA nr.353/2007.
De asemenea, referitor la prejudiciul material viitor și previzibil pe care îl invoca recurenta, inclusiv aplicarea sancțiunii retragerii licenței de traseu ca urmare a imposibilității respectării programului de transport prevăzut de caietul de sarcini, instanța reține că nemulțumirile acesteia vizează modul în care a fost reglementată desfășurarea transportului de persoane, incluzând plecările, opririle în tranzit și sosirile în/și din autogară, judecătorul fondului apreciind judicios că aceste motive în lipsa evaluărilor fluxurilor de transport fundamentate pe studii de specialitate sunt simple aprecieri lipsite de suport probator. Atâta timp cât, în concret, nu sunt produse dovezi cum că, societatea reclamantă ar fi prejudiciată, simplele temeri, respectiv bănuieli nu pot constitui motiv suficient pentru a se lua măsura anulării unor hotărâri adoptate de o autoritate locală competentă.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev. art.312 cod procedură civilă raportat la textele legale menționate în cuprinsul prezentei decizii, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL S
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta -""SRL cu sediul în S M,-, jud. S M în contradictoriu cu intimatul pârâtCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SM-S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. SMî mpotriva sentinței nr.173/CA din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
În concept 17.02.2010.
Sent.fond.
Tehnored. 4 ex.
În 19.03.2010
2 com.
recurenta reclamantă - -""SRL S M
intimatul pârât -CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S M
Președinte:Elena BocșeJudecători:Elena Bocșe, Ioana Tătar, Ovidiu Blaga
