Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 111/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.--
DECIZIA NR. 111/CA/2010 -
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Bocșe- - - JUDECĂTOR 2: Ioana Tătar
- - - JUDECĂTOR 3: Ovidiu Blaga
- - - judecător
- -- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ - cu sediul în S M- județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă-cu domiciliul în Carei, 1 Mai nr.14,.20 județul S M, împotriva sentinței nr.506/CA din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.987/CA/83/2009, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici - Legea nr.188/1999 -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.506/CA din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Marea fost espinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S M și în consecință a fost anulat actul administrativ nr.4974/23.03.2009 emis de pârât cu obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.04.2004 și până la încetarea raportului de serviciu a reclamantei, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fondanalizând excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune a reclamantei invocate de pârât, în temeiul art.137 Cod de procedură civilă, urmează să o respingă ca nefondată întrucât termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, conform dispozițiilor art.7 alin.1 din Decretul 167/1958 și art.1886 Cod civil, în speță 01.01.2007, ca moment al încetării măsurii de suspendare a prevederilor referitoare la drepturile menționate în art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1998 dispuse prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006.
Pe fondul cauzei, a reținut că reclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul autorității publice pârâte până la data de 10.09.2007, după cum rezultă din copia carnetului de muncă depus în probațiune.
Printr-o cerere adresată pârâtei reclamanta a solicitat acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, cerere respinsă prin adresa nr.4974 din 23.03.2009 emisă de pârâtă.
Potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Cât privește suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, instanța a reținut că prin art.44 din OUG nr.92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006, dreptul funcționarilor publici la plata acestor sporuri a fost suspendată pentru perioada 2004-2006, însă actele normative menționate nu cuprind nici o dispoziție referitoare la desființarea dreptului la cele două sporuri acesta nefiind abrogat astfel că, reintră de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000.
Prin urmare, instanța a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei, aceasta fiind îndreptățită la plata retroactivă a celor două sporuri solicitate începând cu data nașterii dreptului și până la zi.
Cât privește cuantumul acestora, instanța a constatat că acesta nu a fost prevăzut în cuprinsul legii sau a altui act normativ emis în aplicarea legii, însă lipsa preocupării autorităților statului de a adopta reglementări în domeniu nu justifică în nici un fel neacordarea sporurilor prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999.Având în vedere existența unui număr considerabil de hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate irevocabil situații litigioase identice, în sensul admiterii acțiunilor reclamanților și stabilirii cuantumului celor două sporuri legale cuvenite funcționarilor publici ca fiind de 25% din salariul de bază, instanța a reținut că această jurisprudență a creat reclamantei aflată în situație identică o speranță legitimă că este îndreptățită a beneficia de plata acestor drepturi recunoscute de instanțele judecătorești din România. Așa cum rezultă din practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Stere împotriva României), încălcarea acestei speranțe legitime de către instanțele judecătorești a fost apreciată ca o atingere adusă unui bun și o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
În consecință, constatând că reclamanta este îndreptățită la sporul privind suplimentul postului și la sporul treptei de salarizare în cuantumul recunoscut și altor funcționari aflați în situații juridice identice, instanța apreciază că actul administrativ emis de pârât în aplicarea dispozițiilor legale care reglementează cele două sporuri este nelegal, motiv pentru care se impune anularea acestuia și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești solicitate de reclamantă și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.137 proc.civ. art.8, 10, 18 din Legea nr.554/2004, art.109 indice 1 din Legea nr.188/1999, art.20 din Constituția României și a textelor de lege anterior invocate, instanța a respins excepția invocată de pârât și a admis acțiunea reclamantei, conform dispozitivului hotărârii.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recursîn termen recurenta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S - M solicitând instanței admiterea recursului casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că salarizarea funcționarilor publici a fost stabilită prin acte normative succesive, grila de salarizare actuală fiind OG 9/2008 pentru modificarea OG 6/2007 care potrivit alin.2 al art.1 cuprinde" salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi". În secțiunea a II-a primul capitol sunt enumerate sporurile acordate funcționarilor publici, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare neregăsindu-se în acestea. Art.4 din aceeași ordonanță stabilește că "salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport de nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local."
Prin urmare, salarizarea funcționarilor publici este în funcție de postul ocupat și de treaptă, grila de salarizare reflectând acest lucru, instanța de fond în mod greșit acordând reclamantei aceste sporuri, legislația în această materie nelăsând libertatea de negociere a drepturilor bănești acestei categorii de funcționari, prin hotărârea pronunțată instanța depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești, prin acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% fiecare s-a subrogat legiuitorului, cât și voinței părților în cazul când legea ar fi dat posibilitatea părților să negocieze cuantumul sporurilor, ori sub acest aspect nu există prevedere legală.
În drept, au fost invocate prev. art. 304 pct.4 și 9 cod procedură civilă și art.304/1 cod procedură civilă.
Intimata legal citată în cauză nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând să fie admis și modificată în totalitate sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă S
În această calitate, reclamanta a solicitat în prezenta cauză obligarea acestei instituții, la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Curtea constată că, temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamantă ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform căruia "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea apreciază că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În speță, nu se poate invoca " legitimă", de care se prevalează recurenta, raportat la jurisprudența CEDO și la contextul admiterii de către unele instanțe de judecată din țară a acțiunilor având ca obiect acordarea suplimentului postului și a treptei de salarizare, întrucât, chiar in cauza Beian, Curtea a arătat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale."
S-a mai arătat, într-o altă cauză (Jantner c/Slovakia, nepublicată), că nu se poate trage concluzia existenței unei "speranțe legitime" în situația în care există o controversă privitoare la modul de interpretare și aplicare a normelor de drept intern. În aceeași cauză, Curtea a ajuns la concluzia că, atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială" și implicit ca "speranță legitimă" decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", spre exemplu dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale.
Pe de altă parte, în cauza Driha, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, pentru a se verifica dacă interpretarea dată de instanța națională satisface cerințele Convenției, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor Convenției privitoare la calitatea legii. Principiul legalității înseamnă "existența de norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile".
Or, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, căci în condițiile nereglementării cuantumului sporurilor prevăzute de lege pentru funcționarii publici, nu se poate afirma existența unor norme de drept precise și previzibile, ci din contră, există o incertitudine de natura legislativă, pe care o instanță de judecată nu o poate acoperi, decât cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Se reține de asemenea ca prin decizia nr. 20 din 21.09.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art 31 al 1 literă "c și d"din Legea nr.188/1999 că, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătoreasca drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare către reclamantă - funcționar public în cadrul recurentei fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Drept urmare recursul declarat în cauza v-a fi admis cu consecința modificării în parte a sentinței atacate conform dispozitivului prezentei decizii.
Instanța nu v-a acorda cheltuieli de judecată în recurs deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurentulINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂS împotriva sentinței nr.506/CA din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul în Carei, 1 Mai nr.14,.20 județul S M în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S M,-, având drept obiect anularea actului 4974/23.03.2009 și obligarea pârâtului la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu 1.04.2004 reactualizată și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
-
Red.dec.-
În concept 16.02.2010
Jud.fond.
Tehnored.
4 ex.în 17.02.2010.
2 com.
Președinte:Elena BocșeJudecători:Elena Bocșe, Ioana Tătar, Ovidiu Blaga
