Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 110/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.--
DECIZIA NR. 110/CA/2010-
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Bocșe- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Ioana Tătar
- - -JUDECĂTOR 3: Ovidiu Blaga
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtulCONSILIUL JUDEȚEANcu sediul în Parcul, nr.5, jud. B în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, -, HG, -, -,-, -, -, -, -, -, -, -, -, - toți cu domiciliul ales în O,-, jud. B, intimații pârâțiDIRECTIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUIcu sediul în O,-, Cod poștal -, jud.B,INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B împotriva sentinței nr.394/CA din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.315/CA/111/2008, având ca obiect -litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999) -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN B - consilier juridic, în baza delegației speciale nr.15425 din 15.01.2009 și pentru toți intimații reclamanți - lipsă se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.198 din 12.01.2009 emisă de Baroul Bihor - cabinet individual lipsă fiind și intimații pârâți DIRECTIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, după care:
Reprezentanții părților prezente declară că nu au alte cereri sau probleme prealabile.
Nefiind alte cereri, excepții sau probleme prealabile, instanța consideră cauza lămurită și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței nr.394/CA din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, arătând că intimata pârâtă Baf ost înființată ca o instituție aflată în subordinea Consiliului Județean, iar Ordinul 496/2003 și 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel că nefiind publicate, nu pot fi opozabile, acestea fiind practic inexistente iar instanța de judecată nu poate înlocui norme de drept. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ, constată următoarele:
Prin sentința nr.394/CA din 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului B și în consecință respinsă acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei părți care nu are calitate procesuală în cauză.
S - a admis excepția de prescripție parțială a dreptului la acțiune pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 29 ianuarie 2005.
S - a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean B- Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și în consecință:
- au fost obligați pârâții Consiliul Județean B - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B la alocarea și plata indemnizației de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada 29 ianuarie 2005 până la 29 septembrie 2008, sume care vor fi actualizate cu coeficienții ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății.
A fost respins capătul de cerere privind plata pe viitor a indemnizației de dispozitiv.
Au fost obligați pârâții Consiliul Județean B- Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B la plata sumei de 5.237 lei în favoarea reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitate de funcționari publici desfășurându-și activitatea în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Obiectul dedus judecății îl reprezintă acordarea indemnizației de dispozitiv prev. de Ordinul nr.496/28.07.2003. emis de Ministerul Administrației și Internelor, personalului contractual din cadrul DGASPC
Conf. pct.9.2. din Ordinul 496/28.07.03. indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Potrivit pct.31.1. din același act normativ, personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin L 138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art 13 din lege. Conf. art 13 din L 138/1999 indemnizația de dispozitiv lunară este de 25% din solda de funcție, de grad, de merit, indemnizația de comandă și gradații respectiv din salariul de bază ce se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Din coroborarea acestor texte de lege, rezultă că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, fiind evident faptul că prin ordinul 496/2003 Ministerul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Conf. art 2 din HG 1434/02.09.2004. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului este instituția publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Consiliului Județean, respectiv a Consiliului General al municipiului
Potrivit art 4 al.1.din același act normativ, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului B, se înființează Direcția generala si se aproba structura organizatorica, numărul de personal, precum si finanțarea acestei direcții. Atribuțiile Direcției generale, prevăzute în regulamentul-cadru, se completează cu alte atribuții, în funcție de caracteristicile sociale ale unităților administrativ-teritoriale si ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiului B, iar în conf. cu art. 5 al.2. personalul serviciilor publice reorganizate potrivit alin. (1) se preia de către Direcția generala si se considera transferat, în condițiile legii.
Din examinarea acestor texte de lege rezultă indubitabil că funcționarii publici din cadrul DGASPC B aflându-se în subordonarea și finanțarea exclusivă a Consiliului Județean B - autoritatea administrativ public locală - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale. Întrucât Ordinul nr.496/2003 a MAI nu face distincție între administrația publică centrală și administrația publică locală, este evident că dispozițiile acestui act normativ sunt incidente și personalului care își desfășoară activitatea în administrația publică locală, respectiv și reclamanților.
Față de aceste considerente instanța a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, drept salarial prev. de disp. Ordinului 496/28.07.03. al MAI și în consecință va admite acțiunea acestora.
În ceea ce privește întinderea drepturilor salariale solicitate, instanța a reținut că în conf. cu art 283 al.1.lit c din codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de aceste dispoziții legale, raportat la data introducerii acțiunii de către reclamanți respectiv 29.01.2008., instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2005 - 29.01.2005.
În ceea ce privește plata în viitor a acestor drepturi salariale solicitate de către reclamanți, instanța a reținut că dreptul la acțiune a acestora pentru viitor nu este născut și actual, neputându-se conchide că pârâții nu își vor îndeplini pe viitor obligațiile de plată a acestor drepturi salariale și în consecință, a respins ca prematur acest capăt de cerere.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ITM B instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.130/1999 Inspectoratele Teritoriale de Muncă Județene păstrează și completează carnetele de muncă ale salariaților încadrați la angajatorii prevăzuți la art.1 din acest act normativ, text de lege în care se enumără în mod expres și limitativ anumiți angajatori excluzând unitățile bugetare cu capital de stat sau cu capital mixt. În virtutea acestor dispoziții legale ITM B nu completează carnetele de muncă ale funcționarilor publici din cadrul DGASPC B astfel încât nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Ca o consecință a admiterii acțiunii reclamanților, prin prisma disp. art 274 pr.civ. au fost obligați pârâții Consiliul Județean B și DGASPC B la plata sumei de 5.237 lei în favoarea reclamanților, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în plata onorariului de avocat.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanțăa declarat recurs în termen recurentul Consiliul Județean B solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că reclamanții au chemat în judecată instituția solicitând calcularea și plata sporului de dispozitiv în baza ordinului nr.496/28 07 2003 care modifică și completează ordinul /2002. Instanța de fond a căzut în capcana creată de către reclamanți care au susținut că DGASPC face parte din administrația publică locală și că este subordonată MIRA fără să pună in discuție dacă face parte sau nu din acestea. Din punct de vedere constituțional și al legii organice 215/2001 este evident că nu face parte din acestea. Autonomia locală ar fi îngrădită în condițiile în care Consiliul Județean B ar fi subordonat MIRA. Reclamanții fac confuzie între Instituția Prefectului care este reprezentant al guvernului în teritoriu și Consiliul Județean ca autoritate a administrației publice locale care desfășoară activitatea pe baza principiului autonomiei locale. Activitatea reclamanților nici în sens formal și nici în sens structural nu poate fi asimilată administrației publice. În sens formal prin administrație publică se înțelege ansamblul autorităților și instituțiilor publice care se realizează pe baza și în vederea executării legilor, iar în sens material se înțelege activitatea de organizare și executate în concret a legii în vederea satisfacerii intereselor generale scop în care se adopta acte juridice și se asigură buna funcționare a serviciilor publice. Administrația publică concepută ca activitate are două componente una executiv dispozitivă și alta de prestări servicii publice. Întreaga acțiune a reclamanților se bazează pe faptul că sporul de dispozitiv de acordă și personalului civil dar nu s-a pus problema dacă aceștia fac parte din administrația publică. A susține că simpla finanțare de către administrația publică locală îți creează și in statut juridic de apartenență la aceasta contravine legii și normelor constituționale.
În drept au fost invocate prev. art 304 pct. 8 și 9, 301-316 CPC.
Intimații legal citați în cauză prin întâmpinarea depusă la filele 146-152 au solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate. Apreciază că sunt îndreptățiți la primirea sporului de dispozitiv deoarece în calitate de salariați civili beneficiază de spor în temeiul ordinelor invocate DGASPC fiind în subordinea și finanțarea exclusivă a recurentei autoritate publică locală care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Consideră că ar fi profund inechitabil și discriminator ca să nu beneficieze de acest spor de care beneficiază ceilalți colegi funcționari din carul instituțiilor și autorităților publice.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este fondat urmând ca în baza prevederilor art. 304 pct.9, 312 CPC să dispună admiterea lui și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, pentru următoarele considerente:
Legea nr.138/1999 stabilește modalitatea de salarizare și acordare a altor drepturi personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art.1 "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Conform art.3 "Cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
Potrivit art.13 "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de baza".
Art.47 din același act normativ stipulează că "Personalul civil din ministerele si instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Potrivit art.49 "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Prin ordinul Ministerului d e Interne nr.275/2002 s-au emis dispoziții de aplicare a Legii nr.138/1999.
Prin nr.OUG63/28.06.2003 Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003, Ministrul Administrației și Internelor a modificat și completat Ordinul nr.275/2002 sus amintit, prevăzând în art.II pct.9.2. următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
De asemenea pct.31.1 a fost modificat astfel: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
În temeiul acestor dispoziții reclamanții au solicitat acordarea sporului de dispozitiv de către recurenta pârâtă.
Din succesiunea normelor mai sus expuse este evidentă concluzia că, Ordinul nr.496/2003, de care se prevalează reclamanții, este dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr.138/1999 care reglementează anumite drepturi salariale pentru personalul militar și civil care-și desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, (devenit, iar apoi ), Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne și a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare, ca cea mai sus expusă în ordinul nr.496/2003 era necesar a fi prevăzută, având în vedere că ministerul nou creat avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salariat în baza Legii nr.138/1999, dar care - în baza unor acte normative ulterioare legii respective - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Aceasta, nu înseamnă că tot personalul bugetar - funcționari publici și contractuali, care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care sunt salariați după norme specifice funcției lor - vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
O concluzie contrară ar însemna că Ordinul nr.496/2003 adaugă la Legea nr.138/1999, stabilind categorii de personal cărora legiuitorul prin lege nu le-a conferit dreptul de a beneficia de indemnizația de dispozitiv, iar o asemenea dispoziție cuprinsă într-un act ce care drept scop explicitarea aplicării legii, nu poate duce la modificarea ori completarea actului normativ pentru explicitarea căruia s-a emis.
Structurile administrației publice locale funcționează după principiul autonomiei, beneficiind de personalitate juridică proprie, cu bugete proprii, ele nefiind subordonate și nici nu fac parte din structura acestui minister. Pentru eliminarea divergențelor de opinii create în practica judiciară în privința acestui spor și a beneficiarilor lui prin decizia în interesul legii nr.37/14 12 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr.139/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea lui, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Reclamanții intimați nu au fost și nu sunt salariați conform Legii nr.138/1999 de către I, ei nefiind nici angajați ai serviciilor comunitare din subordinea consiliului local ori ai prefecturii. Ca atare, aceștia nu sunt vizați de Ordinul nr.496/2003 și nu beneficiază de sporul de dispozitiv solicitat.
Drept urmare se reține că în mod eronat prima instanță a considerat că sunt îndreptățiți la plata și încasarea acestui spor de dispozitiv, motivele de recurs invocate fiind fondate.
Reclamanții nu pot invoca cu drept temei în favoarea lor existența unei discriminări în raport de faptul că alți funcționari primesc și încasează acest spor deoarece practica judiciară nu constituie izvor de drept și nici nu se află sub incidența art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se garantează exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de aceasta, fără nici o discriminare, însă statele contractante beneficiază, potrivit jurisprudenței Curții Europene, de o marjă de apreciere în privința stabilirii dacă și în ce măsură în situații similare în alte privințe, justifică moduri diferite de abordare.
În această ordine de idei, în accepțiunea Curții Europene se socotește că o distincție este discriminatorie în sensul art.14, dacă nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Ori, reclamanții nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr.138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu, astfel că nu se poate vorbi de o discriminare, în sensul arătat mai sus.
În consecință instanța de recurs va dispune admiterea ca fondat a recursului declarat de recurent și modificarea în parte a sentinței atacate conform dispozitivului prezentei decizii.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul CONSILIUL JUDEȚEAN cu sediul în Parcul, nr.5, jud. B împotriva sentinței nr.394/CA din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, HG, -, -,-, -, -, -, -, -, -, -, -,- toți cu domiciliul ales în O,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâțiiCONSILIUL JUDEȚEAN B - DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI Bcu sediul în O,-, Cod poștal -, jud.B,INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, având drept obiect obligarea pârâților la alocarea și plata îndemnizației lunară în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada 29.01.2005 - 29.09.2008 reactualizată și la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
În concept 12.02.2010.
Sent.fond.
Tehnored.
6 ex.în 16.02.2010.
4 com.
1 com.cu toți intimații reclamanți
La sediul ales.
Președinte:Elena BocșeJudecători:Elena Bocșe, Ioana Tătar, Ovidiu Blaga
