Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1080/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1080/2008

Ședința publică de la 08 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Delia Marusciac

JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar

Grefier: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 116/23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, și INSPECTORATUL TERITORIAL ÎN CONSTRUCȚII, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurenților, avocat, reprezentanta intimatului Inspectoratul Teritorial d e Muncă O, consilier juridic și intimatul personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de solicitat.

Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța competentă, apreciind că în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 305 alin. 2 Pr. Civ.

Intimatul depune la dosar concluzii scrise, însoțite de copii după chitanțele doveditoare achitării onorariului avocațial, solicitând pe fond respingerea recursului ca fiind nefondat cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatului Inspectoratul Teritorial d e Muncă O solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat, nefăcându-se dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 116 din 23 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis excepția lipsei plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 invocată din oficiu de instanță.

S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților STATUL ROMÂN prin PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, INSPECȚIA ÎN CONSTRUCȚII B-O, și, și.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă reclamanții au fost obligați să plătească pârâților și suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâților și suma de 600 lei cu același titlu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

În cauză au fost invocate mai multe excepții care vizează calitatea procesuală a părților, precum și neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.

În consecință, ierarhizând excepțiile invocate, tribunalul a constatat că are prioritate în soluționarea cauzei excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la această excepție reclamanții s-au apărat susținând că în situația în speță nu mai era necesară efectuarea procedurii prealabile deoarece autorizația emisă de Primăria Oai ntrat în circuitul civil, și-a produs efectele, nemaiputând fii reexaminată de organul administrativ emitent în sensul revocării sau modificării acesteia. În consecință procedura prealabilă, în această situație, ar fi fost doar o formalitate, motiv pentru care reclamanții consideră că excepția invocată trebuie respinsă.

Analizând excepția neîndeplinirii plângerii prealabile prin prisma reglementărilor legale și a susținerilor reclamanților, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată sens în care a admis-o reținând că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 sunt imperative și că acest text se coroborează și cu prevederile art. 109 alin 2 Cod procedură civilă.

Cele două texte de lege nu diferențiază între multitudinea de situații ce se pot ivi în practică, fiind astfel irelevant dacă, în mod concret, autoritatea publică emitentă a actului administrativ mai poate sau nu să-și revoce propriul act.

Prin reglementările legale menționate mai sus, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părților să stabilească dacă efectuează sau nu procedura prealabilă, ci a condiționat sesizarea instanței de îndeplinirea ei, aceasta fiind o condiție pentru declanșarea procedurii judiciare, adăugându-se celorlalte condiții de exercitare a acțiunii ca o condiție specială suplimentară.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamanții și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții arată că judecata s-a făcut în lipsa unei părți care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului, în conformitate cu prevederile art. 312 alin 5 teza a II-a Cod procedură civilă.

Prin precizarea de acțiune depusă la Tribunalul Bihor la 16 februarie 2006 reclamanții, în baza principiului disponibilității părților au indicat pârâții împotriva cărora au înțeles să se judece.

Se mai prevalează și de dispozițiile art. 312 alin 3 și susțin că excepția invocată a fost admisă în mod cu totul eronat, deoarece așa cum au susținut la data de 23 ianuarie 2008 în fața Tribunalului Maramureș realizarea procedurii privind plângerea prealabilă nu era necesară, deoarece actul administrativ, respectiv autorizația de construire era intrată în circuitul civil, iar autoritatea emitentă nu mai avea posibilitatea de aor evoca.

Intimații, și prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat (fila 15-16).

Intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți (fila 19-20).

Intimata INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți (fila 22-23).

Intimații, și au depus și concluzii scrise în cauză (fila 32-33).

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată următoarele:

Obiectul litigiului îl constituie o acțiune de contencios administrativ întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Prima instanță a analizat în mod legal cu prioritate excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă.

Potrivit acestui text de lege "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului ".

Aceste dispoziții legale se coroborează cu art. 109 alin 2 Cod procedură civilă conform căruia "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."

Legiuitorul nu distinge între situațiile în care actul administrativ în cauză și-a produs efectele sau nu ori a intrat în circuitul civil, neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 7 din legea contenciosului administrativ constituind în fine de neprimire, ceea ce face ca acțiunea promovată fără îndeplinirea acestei proceduri să fie inadmisibilă.

Prin prisma acestor considerente, prima instanță a pronunțat o soluție legală care va fi menținută prin respingerea recursului reclamanților, conform art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, în opinie majoritară.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenții și vor fi obligați să le achite intimaților și suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs ocazionate cu plata onorariului avocațial, conform chitanțelor depuse la fila 34.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu majoritate de voturi respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 116/23.01.2008, pronunțată în dosarul cu nr-, al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurenți să achite intimaților și suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Cu opinie separată:

Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, casării sentinței civile nr. 116/2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași instanțe pentru următoarele considerente:

Prima instanță a respins demersul judiciar inițiat de reclamanți pe considerentul neîndeplinirii procedurii prealabile reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004. S-a relevat că potrivit normei citate reclamanții, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ trebuiau să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat.

În ceea ce privește obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile, în opinia mea, față de considerentele de fapt ale speței recursul administrativ nu trebuia exercitat.

Recursul administrativ este cererea adresată unei autorități administrative prin care particularul solicită luarea unor măsuri administrative cu privire la actul vătămător: anularea, modificarea sau emiterea unui act atunci când acest lucru a fost refuzat de administrație. Fundamentul juridic al recursului administrativ se găsește în dreptul de petiționare al cetățenilor și în principiul de drept administrativ al revocării actelor administrative. În cazul recursului administrativ ne aflăm în prezența unui litigiu în care se contestă o decizie explicită sau implicită a organului administrativ. Finalitatea recursului administrativ fie că este grațios sau ierarhic o constituie revocarea ori anularea actului administrativ vătămător. Instituirea procedurii prealabile administrative are un dublu scop: din punct de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau a celui ierarhic să-și repare ele însele eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității.

Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai că a vătămat un particular, dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.

În același timp, recursul prealabil are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură administrativă, simplă și rapidă. Se naște întrebarea următoare: până când organele administrației de stat sau ierarhic superioare au ocazia de a restabili ordinea de drept încălcată, până când aceste organe pot fi puse în situația de a-și repara ele însele eventualele erori săvârșite. În opinia noastră răspunsul se regăsește în dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004. Art.1 alin. 6 din acest act normativ reglementează parțial pentru prima dată în dreptul nostru problematica revocării actului administrativ considerată în doctrină și jurisprudență un principiu de bază al dreptului administrativ. Astfel, irevocabilitatea actelor intrate în circuitul civil și care au produs efecte juridice reiese direct din textul legal care arată că autoritatea publică emitentă a unui act ilegal are doar posibilitatea de a solicita instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, deoarece a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte în alte domenii este un principiu de aplicabilitate generală instituit în vederea realizării unei stabilități a raporturilor juridice.

Prin consacrarea acestui principiu se limitează așadar posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, putându-le revoca fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate, numai până în momentul în care actele administrative și-au produs efectele prin executare sau prin intrarea lor în circuitul altor raporturi juridice. Revocare are caracter retroactiv și este corespondentul anulării, doar că aparține chiar autorității care a emis actul. Din considerentele de fapt ale speței am reținut că actul administrativ contestat prin prezenta procedură a intrat în circuitul civil.

Textul art. 1 alin. 6 face inutilă procedura prealabilă administrativă instituită prin art. 7 alin. 1, menită tocmai a determina revocarea actului administrativ de către organul emitent. Astfel, dacă actul intră în circuitul civil, revocarea nu mai este posibilă de către organul emitent, acesta fiind obligat să sesizeze instanța de judecată pentru anularea actului ilegal.

Pentru toate aceste considerente consider că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală respingând acțiunea ca inadmisibilă pe considerentul neîndeplinirii procedurii prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004.

În opinia mea se impune, întemeiat pe prevederile art. 312.pr.civ. casarea hotărârii recurate și trimiterea spre rejudecare aceleași instanțe.

JUDECĂTOR:

Red./

2 ex./7.07.2007

Președinte:Delia Marusciac
Judecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1080/2008. Curtea de Apel Cluj