Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 24.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1094
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr.213/04.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanta - intimată I, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul - recurent consilier juridic, reclamanta - intimată personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 08.10.2009 întâmpinare din partea reclamantei - intimate, un exemplar comunicându-se reprezentantului pârâtului - recurent.
Reprezentantul pârâtului - recurent depune la dosar delegație de reprezentare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,5 lei și copia Hotărârii cadru din 22.05.2007 a Consiliului Local. Totodată invocă excepția inadmisibilității acțiunii raportat la art.7 din Legea nr.554/2004 pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Reclamanta -intimată depune la dosar în copie două chitanțe care atestă cumpărarea terenului, solicitând respingerea excepției.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului - recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta - intimată pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-, la data de 16.12.2008, reclamanta Iac hemat în judecată pârâtul Consiliul Local - solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii Consiliului Local nr.91 din 26.11.2008, ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâtul, prin Hotărârea nr.45 din 23.04.2008, i-a aprobat vânzarea terenului în suprafață de 100 mp. teren dezmembrat din terenul evidențiat în nr.1, în, cu nr.top.23b/2/.1/1/1/1/; de asemenea, reclamanta a arătat că pe terenul în litigiu, proprietatea pârâtului, se află o construcție proprietatea sa. Totodată, reclamanta a arătat că achitat Primăriei orașului prețul terenului în litigiu, conform chitanțelor nr.-/2008 și -/2008.
Reclamanta a solicitat și obligarea Primăriei orașului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2009, reclamanta și-a precizat acțiunea - concluzii scrise (fila 14 dosar), în sensul că solicită anularea Hotărârii Consiliului Local nr.91/26.11.2008 și menținerea Hotărârii Consiliul Local - nr.45/23.04.2008.
În drept, acțiunea nu a fost motivată.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr.237/08.12.2008 (fila 7), Hotărârea nr.91/26.11.2008 (fila 8), Hotărârea nr. 45/23.04.2008 (fila 9), concluzii scrise (fila 14), sentința nr.449/21.11.2007 (filele 15-16), încheierea pronunțată de Tribunalul C-S în data de 15.01.2008 în dosar nr-(fila 17), sentința civilă nr.1598/27.04.2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr.187/C/2006 (fila 18), sentința nr. 2152/22.10.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr- (filele 19-20), certificat de urbanism nr.4969/12.06.2008 (filele 21-22), chitanțele nr.-/08.05.2008 și nr.-/09.05.2008 (fila 23), anexele 11 și 16 (filele 24-25), adresa nr.4164/13.05.2008 (fila 26), adresa nr.4882/04.06.2008, emisă de Primăria orașului, adresa nr.2291/2164/12.05.2008 (fila 28), raport de evaluare întocmit de către expert (filele 29-39), note scrise depuse la termenul de judecată din data de 04.03.2009 (fila 45), adresa nr. /38058/04.12.2006 (fila 46), facturile fiscale nr.-/13.07.1998, nr. -/10.07.1998, nr.-/09.07.1998 (filele 47-49), o planșă foto (fila 50), Hotărâre proiect din data de 23.04.2008 (fila 52), expunere de motive nr. 3469/17.04.2008 (fila 53), raport de specialitate nr.3468/17.04.2008 (fila 54), raport de specialitate nr.3467/17.04.2008 (fila 55), Hotărâre proiect privind revocarea Hotărârii Consiliului Local nr.45/23.04.2008 (fila 59), expunere de motive nr. 10302/21.11.2008 (fila 60), raport de specialitate nr.10300/21.11.2008 (fila 61), raport de specialitate nr.10301/21.11.2008 (fila 62).
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii introductive, ca netemeinică și nelegală.
În apărare, pârâta a susținut că Hotărârea nr.45/25.04.2008 a fost adoptată fără a se cunoaște situația reală și fără a se ține seama de Hotărârea nr.30/2007, care stipula că vânzarea de terenuri se face către proprietarul construcției edificate cu bună credință pe aceste terenuri, în baza unei autorizații de construire și, pe cale de consecință, s-a impus revocarea acestei hotărâri.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.213/04.03.2009, Tribunalul C-a admis acțiunea formulată de reclamanta I în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, a anulat Hotărârea nr.91/26.11.2008, emisă de Consiliul Local și a menținut Hotărârea nr.45/25.04.2008, emisă de Consiliul Local, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.45 din 23.04 2008, pârâtul a aprobat trecerea din domeniul public, în domeniul privat al orașului a terenului în suprafață de 100 p, dezmembrat din terenul înscris în nr.1 -, în, nr. top 23/b/2/./1/l/l/1/ și vânzarea imobilului respectiv reclamantei, prețul de vânzare-cumpărare urmând a fi stabilit printr-un raport de evaluare, de către evaluatorul autorizat.
Pârâtul, ulterior, prin Hotărârea nr.91 din 26.11.2008 revocă hotărârea mai sus menționată.
Din expunerea de motive întocmită de primarul orașului - rezultă că s-a avut în vedere, pe de o parte faptul că pe terenul în litigiu nu se află edificată nici o construcție iar pe de altă parte, că sunt edificate construcții cu caracter provizoriu, fără autorizație de construcție, respectiv cotețe de păsări.
Potrivit art.1 alin 6 din Legea nr.554/2004, revocarea actelor administrative de autoritate nu mai poate interveni în situația în care actul administrativ unilateral a produs efecte juridice, intrând în circuitul civil, desființarea unui asemenea act nelegal fiind de competența exclusivă a instanței judecătorești.
Cum în cauză, reclamanta a achitat contravaloarea terenului în litigiu, conform facturilor fiscale nr.-/13.07.1998, nr.-/10.07.1998, nr.-/09.07.1998 (filele 47-49), rezultă fără echivoc că actul administrativ unilateral, Hotărârea nr. 45/2008, a produs efecte juridice, întrând, astfel, în circuitul civil.
Ca urmare, Tribunalul, față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, a admis acțiunea reclamatei, a anulat Hotărârea nr.91/26.11.2008, emisă de Consiliul Local și a menținut Hotărârea nr.45/25.04.2008, emisă de Consiliul Local.
Tribunalul, văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, nu a obligat pârâtul la plata acestora.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul Consiliul Local al orașului a declarat recurs, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâtul - recurent a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii coroborat cu motivul prevăzut la pct.7 al art.304 Cod procedură civilă referitor la nemotivarea hotărârii.
Astfel, motivarea sau considerentele sentinței atacate sunt conținute de cele două alineate, nr.8 și 9 ale paginii nr.3 din hotărâre. În timp ce alineatul 8 face trimitere la norma juridică aplicabilă, art.6 alin.1 din Legea nr.554/2004, alineatul 9 conține în prima sa parte teza că achitarea contravalorii terenului s-a făcut prin înscrisurile reprezentând facturile fiscale nr.-/13.07.1998, nr.-/10.07.1998 și nr.-/09.07.1998, constatare care a generat rezultanta calificată ca fiind neechivocă a raționamentului făcut în cealaltă parte a textului în cauză, aceea că actul administrativ unilateral, Hotărârea nr.45/2008, a produs efecte juridice intrând astfel în circuitul civil.
Se mai arată că motivarea instanței este străină de motivarea reclamantei ceea ce duce practic la încălcarea principiului disponibilității, reclamanta necerând să se constate nelegalitatea actului de revocare pe motiv că actul revocat a produs efecte juridice.
Menționează că facturile fiscale consemnate și captate în motivare de prima instanță sunt datate cu aproximativ 10 ani în urmă, la nivelul anului 1998, fiind așadar situate pe deplin în afara contextului litigios, supus judecății fără de legătură cu operațiunea vânzării aprobate prin nr.45/23.04.2008, iar ele pot reprezenta orice altceva decât dovada certă a achitării prețului terenului aprobat spre vânzare prin nr.45/2008, hotărâre care nu a stabilit prețul, acesta urmând să fie stabilit atât în urma unei evaluări minimale realizate de un expert autorizat, conform dispoziției art.3 din nr.45/2008 cât și în temeiul unui contract de vânzare - cumpărare încheiat în baza hotărârii de consiliu prin care să se prevadă clauzele vânzării și posibilitatea intabulării viitoare a dreptului în cartea funciară.
Pârâtul - recurent susține că argumentația de fond a revocării este încadrată în motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că vânzarea, aprobată nelegal și revocată în mod corect, are ca obiect un teren situat pe malul abrupt al râului, la capăt de stradă, reclamanta fiind tolerată vreme îndelungată să folosească acest teren, aceasta improvizând cotețe pentru păsări, proci, o magazie, etc. neautorizate. Mai arată că odată cu mai buna reglementare a legislație de mediu, Garda Națională de Mediu prin comisariatele sale a solicitat reclamantei să dezafecteze construcțiile improvizate și neautorizate înștiințând primăria și consiliul local, reclamanta primind somație în acest sens.
Se mai arată că, recent, Comisariatul de mediu a revenit asupra adreselor solicitând dezafectarea construcțiilor neautorizate executate abuziv de reclamantă, conform adresei nr.4242/11.05.2009 și că prevederile Hotărârii nr.91/2008 își găsesc legitimitate în instituția administrativă a revocării, au corespondent legal și își dovedesc temeinicia și oportunitatea prin cele dispuse, revocând o hotărâre care pe lângă faptul că e nelegală și inoportună, nici nu și-a derulat procedurile ordonate, nu s-a realizat contractul.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și urm. art.304 pct.7, 9, art.3041, art.312 Cod procedură civilă, art.1 alin.6, art.7 alin.1, art.20 din Legea nr.554/2004.
Reclamanta-intimată a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că înscrisurile depuse de recurentă nu au forță probantă acestea fiind căzute în desuetudine, întrucât au făcut obiectul unor procese civile, reclamanta fiind exonerată de răspundere.
Se mai arată că, adresele emise de Primărie nu au acoperire legală, ele fiind o dovadă a relei credințe, cu scopul vădit de a vinde terenul altor persoane interesate și cu influență, dovada fiind vânzarea către a 150 mp (concesionare) și că potrivit Codului civil, reclamanta a cumpărat în mod legal 100 mp fiind proprietară de drept, iar refuzul nejustificat al primarului de a încheia contractul de vânzare - cumpărare este infirmat de instanța de judecată prin sentința nr.333/28.04.2009 a Tribunalului C-S care a obligat Primăria să încheie contractul de vânzare - cumpărare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art.3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect cererea reclamantei I, de anulare a Hotărârii nr.91/26.11.2008, emisă de Consiliul Local, hotărâre prin care s-a revocat Hotărârea nr.45/25.04.2008, emisă de Consiliul Local - această din urmă hotărâre aprobând vânzarea către reclamantă a terenului în suprafață de 100 metri pătrați, dezmembrat din terenul înscris în Cartea Funciară nr.1, în, cu număr topografic 23/b/2/./1/l/l/1/.
Instanța de fond - Tribunalul C-S - a admis acțiunea și a dispus anularea Hotărârii nr.91/26.11.2008, emisă de Consiliul Local, reținând că "potrivit art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, revocarea actelor administrative de autoritate nu mai poate interveni în situația în care actul administrativ unilateral a produs efecte juridice, intrând în circuitul civil, desființarea unui asemenea act nelegal fiind de competența exclusivă a instanței judecătorești.
Cum în cauză, reclamanta a achitat contravaloarea terenului în litigiu, conform facturilor fiscale nr.-/13.07.1998, nr.-/10.07.1998, nr. -/09.07.1998 (filele 47-49), rezultă fără echivoc că actul administrativ unilateral, Hotărârea nr.45/2008, a produs efecte juridice, întrând, astfel, în circuitul civil".
Cu privire la motivul de recurs referitor la nemotivarea hotărârii recurate, Curtea constată că instanța de fond a justificat în considerente soluția dispusă, indicând incidența art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 și împrejurarea că - în condițiile în care Hotărârea revocată nr.45/2008 a produs efecte juridice, întrând în circuitul civil - se aduce atingere dispozițiilor art.1 alin.6 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 prin revocarea Hotărârii nr.45/2008 după ce aceasta a produs efecte juridice.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond și-a motivat soluția de anulare a Hotărârii nr.91/26.11.2008, emisă de Consiliul Local, nefiind întemeiat acest motiv de recurs.
Cu privire la motivul de recurs privind încălcarea principiului disponibilității prin admiterea acțiunii pe alte temeiuri decât cele invocate de reclamantă, Curtea observă că reclamanta Iai nvocat în cererea de chemare în judecată și în concluziile scrise atașate la fila 14 din dosarul Tribunalului C-S faptul că în baza Hotărârii nr.45/2008 a Consiliului Local - prin care s-a aprobat vânzarea către reclamantă a terenului în litigiu - a procedat la evaluarea terenului prin intermediul unui expert, precum și la plata la bugetul localității a contravalorii terenului, astfel cum a fost stabilită de acest expert.
În aceste condiții, nu se poate reține că instanța de fond a pronunțat soluția pe baza unor motive care nu au fost invocate de reclamantă, nefiind întemeiat nici acest motiv de recurs.
Cu privire la critica privind menționarea de către instanța de fond a faptului reclamanta a achitat contravaloarea terenului în litigiu conform unor facturi fiscale emise în 1998, Curtea constată că, într-adevăr, instanța de fond a reținut că plata contravalorii terenului s-a făcut conform facturilor fiscale nr.-/13.07.1998, nr.- /10.07.1998 și nr.-/09.07.1998.
Curtea constată însă că această eroare materială cu privire la data efectuării plăților nu afectează soluția dispusă în cauză, în condițiile în care la dosar a fost depusă - la fila 23 dosarului Tribunalului C-S - copia chitanței nr. -/8.05.2008, emisă de Consiliul Local, prin care se atestă plata efectuată de reclamantă în cuantum de 3223 lei, reprezentând "contravaloare cumpărare teren". Curtea observă că această chitanță atestă plata către pârât a contravalorii terenului în litigiu și este ulterioară Hotărârii nr.45/2008 a Consiliului Local, prin care s-a aprobat vânzarea către reclamantă a terenului în litigiu. Curtea remarcă faptul că deși această chitanță nu identifică terenul ce formează obiectul vânzării, pârâtul nu a susținut niciodată și nici nu a probat că ar fi vândut reclamantei și un alt teren în afara celui în litigiu.
În consecință, nu se poate reține nici această critică invocată de recurentul Consiliul Local.
Cu privire la motivele de nelegalitate ale hotărârii revocate, Curtea subliniază că prezenta cauză nu are ca obiect verificarea legalității Hotărârii nr. 45/2008 a Consiliului Local - prin care s-a aprobat vânzarea către reclamantă a terenului în litigiu.
Curtea reamintește că prezenta cauză are ca obiect cererea reclamantei de anulare a Hotărârii nr.91/26.11.2008, emisă de Consiliul Local.
Cum prin această hotărâre s-a dispus revocarea unei hotărâri anterioare emisă tot de Consiliul Local, instanțele de contencios administrativ sunt competente să examineze numai condițiile în care s-a dispus această revocare, în raport cu dispozițiile art.1 alin.6 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, iar nu să stabilească eventuala nelegalitate a actului astfel revocat de autoritatea administrativă pârâtă.
Curtea reamintește, sub acest aspect, că, potrivit art.1 alin.6 teza I din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004,"autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegalpoate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în careactul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice".
În speță, instanța de fond a reținut că hotărârea revocată prin actul atacat, respectiv Hotărârea nr.45/2008 a Consiliului Local, a produs efecte juridice, întrucât reclamanta a plătit prețul vânzări aprobate prin această hotărâre. Curtea reține temeinicia acestei concluzii, având în vedere copia chitanței nr.- /8.05.2008, emisă de Consiliul Local, atașată la fila 23 dosarului Tribunalului C-S, prin care se atestă plata efectuată de reclamantă în cuantum de 3223 lei, reprezentând "contravaloare cumpărare teren".
În raport cu această stare de fapt, Curtea reține că reclamanta a plătit prețul stabilit de expert conform procedurii menționate chiar în Hotărârea Consiliului Local nr.45/2008, astfel încât este justificată concluzia conform căreia această hotărâre a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Dată fiind această concluzie, rezultă că nu mai este permisă revocarea unei astfel de hotărâri de către autoritatea publică emitentă, care are numai posibilitatea prevăzută de art.1 alin.6 teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, de a solicita instanței anularea actului pretins nelegal.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că oricare ar fi motivele de nelegalitate ale actului revocat, o astfel de revocare nu este permisă atunci când actul a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
În privința motivelor de nelegalitate ale actului care a format obiectul revocării, acestea pot fi invocate numai pe calea acțiunii în anularea actului respectiv, acțiune care poate fi promovată de autoritatea emitentă a actului respectiv conform art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004.
În privința motivului de recurs privind excepția neîndeplinirii de către reclamantă a procedurii prealabile sesizării instanței, Curtea observă că acest motiv de recurs nu a fost invocat de Consiliul Local prin cererea de recurs, ci prin concluziile orale puse de reprezentantul acestuia la termenul din 8.10.2009.
Mai mult decât atât, Curtea observă că pârâtul nu a invocat nici în fața instanței de fond excepția neîndeplinirii de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
În privința aplicabilității dispozițiilor art.306 alin.2 Cod de Procedură Civilă - conform cărora"motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților"- Curtea observă că pârâtul nu a adus nici un argument în sprijinul ideii că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile este un motiv de recurs de ordine publică.
În această privință, Curtea amintește că, potrivit art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004,"înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Scopul acestei proceduri prealabile este acela de a preîntâmpina sesizarea nejustificată a instanțelor de contencios administrativ și de a oferi, în prealabil, autorităților administrative posibilitatea de a remedia eventualele nelegalități ale actelor administrative emise, sesizarea instanțelor urmând a se face numai dacă reclamantul este nemulțumit de răspunsul autorității emitente la cererea de revocare a actului.
Admițând că limitarea supraîncărcării rolului instanțelor de judecată - în scopul căreia a fost edictată dispoziția art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ - constituie un motiv de ordine publică, Curtea remarcă faptul că legislația contenciosului administrativ nu reglementează regimul juridic al nulității procesuale.
Pe de altă parte, instituția juridică a contenciosului administrativ este guvernată de dispozițiile Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care se completează cu dispozițiile Codului d e Procedură Civilă, conform art.28 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, conform cărora"dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei".
Întrucât Legea contenciosului administrativ nu cuprinde dispoziții privind regimul nulității, Curtea reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.105 alin.2 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora " actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Acest text legal reglementează regimul juridic general al nulității, regim conform căruia actele juridice întocmite cu nerespectarea legii se anulează numai în cazul în care nerespectarea legii a determinat vătămarea drepturilor persoanei în cauză iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin desființarea actului respectiv.
Din acest punct de vedere, Curtea reține că nerespectarea dispozițiilor procedurale nu poate fi admisă ca o condiție suficientă în anularea actelor emise nu nerespectarea legii, dacă nu se dovedește atât vătămarea, cât și imposibilitatea remedierii acestei vătămări prin alte mijloace decât desființarea acelui act.
Reținând aplicabilitatea art.105 alin.2 Cod de Procedură Civilă în cauză, Curtea subliniază că orice pretinsă nelegalitate a hotărârii atacate atrage nulitatea acestui act numai în măsura în care nerespectarea legii a determinat vătămarea drepturilor recurentului, iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin desființarea actului respectiv.
În raport cu aceste considerații teoretice, Curtea observă că, deși reclamanta a sesizat instanța înainte de a îndeplini procedura administrativă prealabilă, instituția pârâtă s-a opus admiterii acțiunii, solicitând respingerea acesteia și formulând recurs împotriva sentinței civile prin care s-a admis cererea reclamantei. Nici în fața instanței de fond și nici în recurs, Consiliul Local nu a fost de acord cu admiterea acțiunii reclamantei și cu anularea Hotărârii nr.91/26.11.2008.
Dată fiind poziția exprimată de pârâtul recurent pe parcursul procesului, Curtea constată absența oricărei vătămări aduce acestuia prin neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, având în vedere că scopul acestei proceduri prealabile ar fi atins numai în măsura în care autoritatea administrativă sesizată în prealabil ar accepta cererea reclamantei și ar proceda la revocarea actului administrativ contestat de aceasta.
În speță, Curtea remarcă poziția fermă a autorității administrative pârâte - Consiliul Local - care nu a fost de acord cu anularea hotărârii contestate de reclamantă.
În aceste condiții, nerespectarea de către reclamantă a dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 nu a determinat vătămarea intereselor procesuale ale instituției pârâte, în condițiile în care poziția acestei autorități în cursul judecății a fost categorică în sensul respingerii cererii reclamantei.
Pe de altă parte, neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii administrative prealabile a putut fi remediată în cursul judecății în fața instanței de fond, unde pârâtul recurent a avut posibilitatea de a-și expune toate apărările și motivele pe care își întemeiază solicitarea de respingere a acțiunii.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.105 alin.2 Cod de Procedură Civilă în cauză, întrucât nu s-a dovedit nici vătămarea și nici imposibilitatea remedierii acestei vătămări prin alte mijloace decât desființarea actului, Curtea nu consideră întemeiată nici această critică adusă soluției instanței de fond.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului C-S este temeinică și legală, recursul formulat de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.213/4.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Local - împotriva sentinței civile nr.213/4.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în semnează
vicepreședinte
-
GREFIER,
- -
RED:/28.10.09/TEHNORED:/28.10.09/2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-S/Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
