Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1091/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 24.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1091
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.637/08.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - intimată consilier juridic, lipsă fiind reclamantul - recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei - intimate depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei - intimate pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 05.01.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a cerut anularea Deciziei nr.5461/15.04.2008 referitoare la obligații privind plata taxelor vamale și TVA.
În motivare se arată că această decizie este nelegală, întrucât a achitat în totalitate la data de 12.06.2000 datoria vamală aferentă importului privind un autoturism VW în data de 20.11.2007 și ca urmare pârâta nu mai poate calcula la data de 29.05.2000 majorări de întârziere și dobânzi în baza Actului constatator nr.16/A/29.05.2000, fiind prescris termenul pentru a mai calcula aceste majorări.
Împotriva deciziei reclamantul a formulat contestație conform art.205 Cod procedură fiscală și art. 267 din Legea nr.86/2006 Codul Vamal la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Întrucât în soluționarea contestației nu s-a emis deciziei conform art.210 Cod procedură fiscală, instanța a pus în discuție excepția de prematuritate a introducerii acțiunii.
Reclamantul s-a opus admiterii excepției, considerând că prin contestația formulată a îndeplinit procedura prealabilă.
Pârâta nu s-a opus admiterii excepției, întrucât contestația trebuia soluționată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C-
Prin sentința civilă nr.637/08.04.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis excepția de prematuritate a acțiunii, a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamantul pentru anularea Deciziei nr.5461/15.04.2008 emisă de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, și a dispus pârâtei să înainteze contestația formulată de reclamant la data de 02.07.2008 spre competentă soluționare la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C-S - Reșița.
În soluționarea excepției instanța a reținut că potrivit art.267 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal, când acțiunea prevăzută la art.266 se referă la un titlu de creanță privind datoria vamală și alte taxe și impozite datorate statului în cadrul operațiunilor vamale, înainte de depunerea acțiunii se poate formula contestație pe cale administrativă care se soluționează potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.
Contestațiile care au ca obiect taxe, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal conform art.209 (1) lit. a) Cod procedură fiscală, iar în soluționarea contestației organul competent se pronunță prin decizie care este definitivă în sistemul căilor administrative de atac așa cum prevede art.210 Cod procedură fiscală.
Potrivit art.218 (2) Cod procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator - la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii, adică în 6 luni de la comunicare conform art.11 (1) lit. a) din Legea nr.554/2004.
Ca urmare, deciziile prin care s-au stabilit o datorie vamală sau accesoriile la aceasta nu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ decât după finalizarea procedurii contestației prin emiterea deciziei de soluționare.
Cum prin decizia atacată s-au stabilit în sarcina reclamantului accesorii la datoria vamală pe care a contestat-o, dar contestația nu a fost soluționată conform procedurii prevăzute de Codul d e procedură fiscală, acțiunea reclamantului de anulare a deciziei privind accesoriile este prematură.
Astfel, în temeiul art.137 Cod procedură civilă instanța a admis excepția, a respins ca prematură acțiunea și a dispus pârâtei Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A ca în temeiul art.109 (1) lit. a) să înainteze contestația reclamantului spre competentă soluționare la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C-S - Reșița.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând respingerea excepției invocată și judecând cauza pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar admiterea cererii de recurs, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, considerând sentința de mai sus ca netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele motive de fapt de drept.
Atât dispozitivul sentinței, cât și motivația acesteia constituie o interpretare greșită a legii întrucât Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S nu a emis împotriva sa nici o decizie de imputare a vreunei sume și nu trebuia să se adreseze acestui organ cu nici o plângere. Conform Legii nr.554/2004, art.7 (1), 7 (3) și 8 (1), a formulat plângere prealabilă - contestație - către organul emitent Direcția Județeană pentru Accize și operațiuni Vamale A la data de 02.07.2008 plângere înregistrată la. A sub nr.9594/03.07.2008 așa cum însăși pârâta a recunoscut în notele de ședința cu nr./02.03.2009, depusa la dosarul cauzei pentru termenul din 11.03.2009.
Plângerea a fost formulată și împotriva deciziei 5461/15.04.2008 data pe baza 16A/29.05.2000 (care face obiectul prezentului dosar) și împotriva deciziei 5463/15.07.2008 data pe baza 17A/29.05.2000 în termen legal, respectiv a 2-a zi de la luarea la cunoștința despre aceste decizii de impunere.
Pe data de 20.07.2008 a formulat 2 acțiuni în contencios, una împotriva deciziei 5463 care a format obiectul dosarului - în care s-a admis acțiunea prin sentința 1007/25.11.2008, respingându-se pârâtului excepția de mai sus.
Cea de-a 2 acțiune, care a format obiectul dosarului nr-, împotriva deciziei 5461/15.04.2008 a fost respinsă pe baza de excepție datorita netimbrării acțiunii. A acceptat acest lucru tocmai pentru ca introdusese acțiunea la 20.07.2008, data la care nu trecuse termenul de 30 de zile de la formularea plângerii în 02.07.2008.
Fiind în termenul de 6 luni prevăzut in articolul 11 pct. "1" litera C din Legea nr.554/2004, respectiv în termenul de 6 luni de la 02.08.2008, la data de 22.12.2008 a reintrodus acțiunea de față, tocmai pentru a evita excepția pe care solicită aor espinge conform celor de mai sus.
În susținerea celor de mai sus se invocă susținerile instanței de fond din motivația sentinței civile nr.1007/25.11.2008 privind respingerea excepțiilor pârâtei:
"În mod nefondat pârâta T susține că reclamatul nu a formulat contestația împotriva actului administrativ atacat conform titlului I din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscala întrucât contestația formulată la data de 02.07.2008 se refera tocmai la obligațiile fiscale constatate prin Decizia nr.5463/15.04.2008 emisa în baza actului de constatare nr.17 A/29.05.2000 reprezentând taxele vamale datorate din 1997.
Faptul că în contestația formulată nu este indicat în mod expres numărul deciziei atacate nu îndrituie autoritatea vamală să se prevaleze de neîndeplinirea de către contestator a dispozițiilor art.205 Cod procedura fiscala în condițiile în care autoritatea vamală pârâta nu a făcut dovada comunicării reclamatului a deciziei nr.5463/15.04.2008 la care face referire.
După cum organul vamal sesizat nu a făcut dovada modului de soluționare în termenul legal a contestației formulate de către reclamant, în mod corect aceasta s-a adresat instanței de judecată pentru valorificarea dreptului său subiectiv."
Mai mult, acțiunea în contencios formulată de reclamant împotriva Deciziei 5463/15.04.2008, emisă în baza actului constatator 17/A/29.05.2005, i-a fost admisă prin sentința civilă 1007/25.11.2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului pârâtei - emitenta actelor contestate de acesta.
Consideră inadmisibil ca aceeași instanță de fond, în 2 cauze aproape identice, între aceleași părți, să pronunțe sentințe așa de diferite.
Instanța de fond din dosarul de față a interpretat greșit legea (de altfel, excepția de prematuritate nu a fost invocată în niciuna din cele 2 cauze), între prevederile Legii 554/2004 și Codul fiscal nefiind nici o similitudine, araată recurentul. Codul fiscal se referă la cu totul alte datorii, ori acesta a făcut plângere și a contestat un act administrativ emis de
Tocmai pentru că nu a așteptat 30 de zile răspunsul pârâtei, a refuzat să plătească diferența de taxă de timbru în dosarul nr- și a introdus în termenul de 6 luni, prevăzut de Legea nr.554/2004 o nouă acțiune în contencios cu același obiect care a făcut obiectul dosarului de față, pentru a evita prematuritatea.
Interpretarea instanței de fond că trebuia să facă plângere la. C-S este greșită, nu acest organ a emis deciziile contestate de reclamant la 02.07.2008, acest organ neavând nici o legătură cu cauza de față.
Mai mult, împotriva executării silite pornite de T prin somația 30235/08.10.2008 (depusă la vechiul dosar nr.3456/2008 și formulată tot pe adresa din Reșița, Al., unde reclamantul nu a locuit niciodată, aici locuind mama sa până în 2001) a formulat, în termen legal, contestație la executarea silită, la instanța de executare competentă, cauza suspendându-se până la soluționarea definitivă a dosarului nr-, nici în acest dosar nefiind parte C-S, organ străin de deciziile contestate de reclamant.
Pârâta - intimată, legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Tribunalul Arada constatat în mod legal prematuritatea introducerii cererii de către reclamant, întrucât prin acțiunea formulată acesta contestă o datorie fiscală stabilită de pârâtă în sarcina sa, iar potrivit art.267 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal, când acțiunea prevăzută la art.266 se referă la un titlu de creanță privind datoria vamală și alte taxe și impozite datorate statului în cadrul operațiunilor vamale, înainte de depunerea acțiunii se poate formula contestație pe cale administrativă care se soluționează potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.
La fila 18 din dosar fond se află contestația reclamantului, în procedură administrativă la titlurile fiscale emise de pârâta V A, astfel că această contestație o dată formulată trebuie soluționată conform dispozițiilor Codului d e procedură fiscală de către P, întrucât după cum corect a reținut și instanța de fond, contestațiile care au ca obiect taxe, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal conform art. 209 (1) lit. a) Cod procedură fiscală, iar în soluționarea contestației organul competent se pronunță prin decizie care este definitivă în sistemul căilor administrative de atac așa cum prevede art.210 Cod procedură fiscală.
După soluționarea contestației reclamantului recurent în procedură administrativă, potrivit art.218 (2) Cod procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator - la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii, adică în 6 luni de la comunicare conform art.11 (1) lit. a) din Legea nr.554/2004.
Ca urmare, deciziile prin care s-au stabilit o datorie vamală sau accesoriile la aceasta nu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ decât după finalizarea procedurii contestației prin emiterea deciziei de soluționare.
Cum prin decizia atacată s-au stabilit în sarcina reclamantului accesorii la datoria vamală pe care a contestat-o, dar contestația nu a fost soluționată conform procedurii prevăzute de Codul d e procedură fiscală, acțiunea reclamantului de anulare a deciziei privind accesoriile a fost formulată prematur.
În speță, pentru considerentele arătate nu sunt incidente motivele de casare a hotărârii prev. De art. 304 pct. 1-5. pr. Civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.637/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimata
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/16.10.2009
TEHNORED:/16.10.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
