Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1226/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1226
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții pârâți PRIMARIA, și CONSILIUL LOCAL împotriva sentinței civile nr. 50/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat personal, lipsă fiind recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță, sub nr-, la data de 30.09.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al comunei, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 11/ 07.04.2008, ca nelegală și netemeinică; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, prin actul administrativ în discuție, pârâtul a dispus rezilierea contractului de arendare nr. 2/ 21.01.2008, fără ca hotărârea să fie motivată în fapt. Totodată, a susținut că temeiul de drept al hotărârii atacate este eronat.
Prin sentința civilă nr.50/21.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei, și, în consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 11/ 07.04.2008 emisă de pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 21.01.2008, părțile au încheiat contractul de arendare nr. 2, având ca obiect terenul în suprafață de 23,22 ha, situat în extravilanul localității, în tarlaua 184 - 04 ha; 182/1 - 0,25 ha; 187 - 0,97 ha; 192 - 1,51 ha; 284 - 6 ha; 297 - 5,4 ha; 298 - 0,69 ha; 308 - 7,99 ha.
În ce privește durata contractului de arendare, conform art. 5 din contractul respectiv, termenul de arendare este de 10 ani, respectiv 01.01.2008 - 31.12.2018.
Prin Hotărârea nr. 11/ 07.04.2008, pârâtul Consiliul Local a dispus rezilierea parțială a contractului de arendare nr. 2/2008, cu privire la parcelele nr. 284 - 6 ha; 297 - 5,40 ha; 308 - 7,99 ha.
Contractul de arendare ca, de altfel, orice contract, nu poate înceta decât prin executarea sa integrală de către ambele părți contractante.
Or, din actele care au stat la baza emiterii actului administrativ în discuție, respectiv de motive la Proiectul de hotărâre, procesele verbale din 07.04.2008 a rezultat că, pârâtul, din eroare, a cuprins parcelele nr. 284 - 6 ha; 297 - 5,40 ha; 308 - 7,99 ha și în Contractul de arendare nr. 28/ 20.06.2008 încheiat cu numitul.
În atare situație, cum nu se poate reține în sarcina reclamantului nerespectarea obligațiilor contractuale, hotărârea prin care s-a dispus rezilierea parțială a contractului de arendare, apare ca nelegală și netemeinică.
În același timp, actul administrativ în discuție este nelegal și netemeinic, și pentru faptul că s-a dispus rezilierea unui contract civil, contractul de arendare nefăcând parte din categoria contractelor administrative.
Tribunalul, față de considerentele de mai sus și ținând cont de dispozițiile art. 1 și art. 8 lin. 2 și 3, art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, art. 969 Cod civil, art. 38 alin. 1 și art. 46 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea Hotărârii nr. 11/ 07.04.2008.
Tribunalul, a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, în baza art. 274 Cod procedură civilă, nu va dispune obligarea părții căzută în pretenții, la plata acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenții Primăria și Consiliul Local solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului se arată că prin sentința nr.50/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-S s-a dispus anularea hotărârii Consiliului Local nr.11/07.04.2008 prin care s-a dispus rezilierea a două parcele de teren din contractul reclamantului, aceasta fiind determinată de aceea că parcele respective au fost arendate atât în contractul reclamantului, cât și în contractul unei terțe persoane, conform contractului nr.28/20.06.2007, scopul fiind acela de a pune capăt violențelor între cele două persoane.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 3.11.2009, Curtea a invocat din oficiu excepția privind lipsa calității procesuale de recurent a Primăriei, iar în analiza acestei excepții, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, reține că, prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea Hotărârii Consiliului local nr.11/7.04.2008, iar prin raportare la obiectul acțiunii și la cadrul procesual stabilit de reclamant calitate procesual pasivă în fața primei instanțe a avut Consiliul Local ca și autoritate deliberativă a administrației publice ce a procedat la adoptarea hotărârii atacate. Primăria comunei nu a fost parte în sentința pronunțată de prima instanță și din această perspectivă nu are nici calitate procesual activă de recurentă.
Cu atât mai mult, această instituție așa cum este ea definită ca fiind o structură funcțională cu activitate permanentă ce soluționează probele curente ale colectivității locale și aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului (art.77 din Legea nr.215/2001) nu se poate confunda cu Consiliul Local ce reprezintă conform art.23 alin.1 din legea nr.215/2001 autoritatea administrației publice cu competențe deliberative.
Ca atare văzând dispozițiile art.41 alin.1 și 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de Primăria pentru lipsa calității procesual active de recurent.
Referitor la recursul declarat de, analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
Prin HCL nr.11/7.04.2008 s-a hotărât rezilierea din contractul de arendare nr.2/21.01.2008 încheiat de Consiliul Local cu reclamantul a parcelelor nr.284- 6 ha; 297- 5,4 ha, 308- 7,99 ha. În preambulul hotărârii atacate se face referire la expunerea de motive ce a însoțit proiectul de hotărâre unde se arată că parcelele respective se regăsesc și în contractul de arendare încheiat sub nr.28/20.06.2007 cu domnul.
Potrivit clauzelor cuprinse în contractul de arendare nr.2/21.01.2008 rezilierea poate interveni doar în cazul executării culpabile a obligațiilor de către una dintre părți și ca atare instanța reține ca rezilierea nu poate interveni ca urmare a unei erori comise de însăși autoritatea locală, care a procedat la cuprinderea unor parcele de pășune în două contracte de arendare diferite. Fără îndoială, Consiliul Local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, scop în care de altfel a și procedat la încheierea contractelor de arendare pentru terenurile reprezentând pășune, dar aceasta nu înseamnă că odată încheiate aceste contracte de arendare, Consiliul Local, în calitate de parte contractantă poate dispune rezilierea parțială a contractului cu nesocotirea dispozițiilor art.9 prin raportare la art.8 din contract. În fapt, nu este vorba despre o reziliere pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către, ce este vorba despre o modificare parțială a obiectului contractului prin reducerea parcelelor supuse arendării.
Contractul de arendare încheiat cu reclamantul are caracterului unui contract civil, caracterizat printr-o poziție de egalitate a părților contractante câtă vreme nu s-a făcut dovada că vizează un teren aparținând domeniului public al unității administrativ teritoriale pentru a intra astfel în categoria contractelor administrative astfel cum sunt ele definite la art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, ori, într-o asemenea situație modificarea parțială a obiectului contractului nu putea fi realizată unilateral de către Consiliul Local care nu se află în această situație pe o poziție supradimensionată față de cealaltă parte contractantă, ce-i permite adoptarea unilaterală a unor măsuri de acest gen, chiar dacă în fapt, există o justificarea reală pentru măsura adoptată câtă vreme parcelele respective se regăsesc ca fiind obiectul a două contracte de arendare diferite, încheiate cu persoane diferite. În această situație, Consiliul Local trebuia să procedeze la modificarea amiabilă a contractului încheiat cu reclamantul, iar în caz contrar să solicite instanței civile rezolvarea acestei situații, conform art.11 din contract, iar nu să procedeze la emiterea unei hotărâri de reziliere parțiale întrucât așa cum s-a arătat anterior contractul de arendare are natură civilă și se caracterizează printr-o poziție de egalitate a părților, astfel încât consiliul local în calitate de arendator nu putea acționa în cadrul acestui contract decât în regimul dreptului privat, iar nu în regim de drept public.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța apreciază că hotărârea primei instanțe prin care s-a procedat la anularea hotărârii nr.11/07.04.2008 este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, astfel încât, nefiind incident niciunul din motivele de modificarea sau de casare prevăzute de art.304 cu raportat la art.304 ind.1 Cod procedură civilă, astfel încât se va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții Consiliul Local și Primăria împotriva sentinței civile nr.50/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
red.-P- 20.11.2009
tehnored. - 20.11.2009/ 2 ex.
Prima instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
