Obligația de a face. Decizia 1220/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--24.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1220
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamata împotriva sentinței civile nr.485/29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Ministerul Afacerilor Externe a României-Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depus prin registratură răspuns la întâmpinare din partea recurentei.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 30.01.2009 sub nr. dosar -, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta EXTERNEA ROMÂNIEI - AGENTUL GUVERNAMENTAL PENTRU CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI, având ca obiect obligația a face, a solicitat instanței aplicarea articolului 225.civ.Cod Penal, și pronunțarea unei hotărâri prin care să rectifice traducerea în limba română Hotărârii din 23 iunie 2005, definitivă la data de 12 octombrie 2005, în dosarul nr. 7893/2002 a CEDO de la Strasburg, pentru punerea în concordanță a acesteia cu originalul aceleiași Hotărâri existent în limba franceză în care a fost redactată Hotărârea inițial.
În motivare, reclamanta a arătat că Hotărârea CEDO menționată mai sus a fost tradusă din limba franceză în limba română, într-un mod mincinos și defectuos, cu încălcarea dispozițiilor legale. A mai arătat reclamanta că prin Hotărârea CEDO din 23 iuie 2995, trebuia imediat după rămânerea acesteia definitivă, (la data de 12 octombrie 2005) tradusă și publicată în Monitorul Oficial al României.
S-a mai arătat că din vina exclusivă a pârâtei, aceasta a tergiversat publicarea Hotărârii în până la data de 16 august 2006, totodată precizând că în contextul prerogativelor și a obligațiilor pe care le are, pârâtul trebuia să facă traducerea în limba română a Hotărârii CEDO menționate printr-un traducător autorizat, traducere pe care să fie aplicată și apostila unui tribunal pentru conformitate cu originalul
Reclamanta a învederat faptul că traducerea Hotărârii în limba română, nu i-a fost comunicată niciodată, deși pârâul avea obligația legală de o comunica odată cu publicarea ei în, apreciind totodată că pârâtul a procedat astfel în scopul de aoî nșela cu privire la cuantumul daunelor care i se cuvin așa cum sunt cuprinse în dispozitivul Hotărârii CEDO în limba franceză.
Întrucât reclamanta nu este în posesia traducerii în limba română a Hotărârii menționate, se apreciază de către aceasta, că nu se poate referi punctual la toate greșelile de traducere (minciuni) existente în conținutul acesteia.
A mai arătat reclamanta că, traducerea Hotărârii menționate nu are nici o valoare juridică, iar pârâtul nu i-a comunicat traducerea în limba română a Hotărârii CEDO menționate, nici odată cu publicarea acesteia în și nici la cererea expresă a sa.
Pârâtul deși legal citat, nu a înțeles să depună la dosar întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.485/29.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de, în contradictoriu cu pârâta EXTERNEA ROMÂNIEI - AGENTUL GUVERNAMENTAL PENTRU CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI, având ca obiect obligația a face.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă pronunțarea unei hotărâri prin care Tribunalul să rectifice traducerea în limba română Hotărârii din 23 iunie 2005, definitivă la data de 12 octombrie 2005, în dosarul nr. 7893/2002 a CEDO de la Strasburg.
Art 1 din legea nr. 554/2004 prevede că,orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public,
Potrivit art 8 pct 1 din legea 554/2004, Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim,
Or petitul reclamantei nu se regăsește în nici una din situațiile mai sus arătate din legislația contenciosului administrativ.
Mai mult decât atât potrivit art. 7 din aceeași lege "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
În speță reclamanta nu a îndeplinit această procedură și nici nu se regăsește în vre-una din situațiile reglementate de legislația contenciosului administrativ,motiv pentru care Tribunalul a respins acțiunea pentru motivele arătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea în sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cererea sa nu se încadrează în dispozițiile art.1 și 8 din Legea nr.554/2004. Astfel, se arată că, pârâtul nu i-a comunicat reclamantei traducerea hotărârii CEDO din 23 iunie 2005 definitivă la 12 octombrie 2005 în dosarul nr.7893/02 așa cum a fost aceasta publicată în Monitorul Oficial nr.700/16.08.2006, prin aceasta pârâtul încercând să nu execute hotărârea anterior menționată cu privire la daunele pe care le datorează, astfel reclamanta este vătămată cu privire la termenul de execuție a hotărârii, la faptul că Statul Român refuză să plătească impozitele la care face referire în hotărâre, iar pe de altă parte, a fost tradusă greșit dispoziția instanței de Strasbourg privind plata dobânzilor de întârziere care trebuia realizată de la data producerii prejudiciului, 1.10.1999 până la 12.05.2005, iar la expirarea acestui termen sumele urmând a fi majorate cu dobânda în cuprinsul hotărârii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că reclamanta nu justifică nici un interes în rectificarea traducerii strecurate în varianta în limba română a hotărârii CEDO ce o privea pe aceasta.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Reclamanta a formulat în fața instanței de contencios administrativ o cerere privind rectificarea traducerii hotărârii CEDO din 23 iunie 2005 traducere publicată în nr.700/16.08.2006, apreciindu-se vătămată în drepturile sale legate de executarea acestei hotărâri printr-o traducere ce o consideră necorespunzătoare față de dispoziția instanței europene.
Raportat la această chestiune instanța observă că reclamanta poate justifica o vătămare a drepturilor sale stabilite prin hotărârea CEDO în măsura în care traducerea acestei hotărâri, astfel cum a fost ea publicată în, este în totală contradicție cu hotărârea originală, și ca atare, nu s-ar putea reține considerentul instanței de fond potrivit căruia petitul acțiunii introductive nu se regăsește în situațiile enumerate de art.1 și 8 din Legea nr.554/2004, întrucât aceste dispoziții legale fixează cadrul general al acțiunilor în contencios administrativ unde orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act al unei autorități publice sau printr-o conduită necorespunzătoare a acesteia, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru corectarea acestei conduite și recunoaștere drepturilor pretinse. Cu toate acestea, reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresat în prealabil Ministerului Afacerilor Externe cu o cerere de rectificare a acestei traduceri așa cum impune dispoziția cuprinsă la art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 ce obligă orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act al unei autorități publice, să solicite acestei autorități revocarea sau modificarea acestuia, iar din această perspectivă acțiunea acesteia apare ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.
Reclamanta a invocat în fapt că pârâtul refuză executarea hotărârii a cărei beneficiară este, privind plata sumelor menționate prin aceasta, aspect ce rezultă și dintr-o traducere defectuoasă a hotărârii în limba română, variantă publicată în nr.700/16.08.2006.
Din cuprinsul hotărârii pronunțate în cauza contra România și publicată în nr.700/16.08.2006, instanța reține că, s-au stabilit drepturi reclamantei la plata sumei de 4.800 Euro, pentru prejudiciul moral și material suferit la care se adaugă 100 Euro cheltuieli de judecată și sumele datorate cu titlu de impozit, aceste sume urmând a fi achitate de Statul Român în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, de la această dată și până la efectuarea plății sumele urmând a fi majorate cu o dobândă simplă egală cu rata dobânzii pentru facilitarea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană la care se adaugă 3 procente.
Susținerile recurentei potrivit cărora Statul Român refuză plata impozitului datorat pentru sumele respective, precum și faptul că, nu înțelege să achite aceste sume de la data producerii prejudiciului, respectiv 1.10.2009 ci de la data rămânerii definitive a hotărârii reprezintă chestiuni ce țin de executarea voluntară sau silită a hotărârii CEDO și nu pot face obiectul prezentei acțiunii în contencios administrativ. Dispozitivul publicat în este clar și precis, iar interpretarea dată de reclamantă excede cadrului juridic stabilit în cauză, îmbrăcând aspecte ce țin, așa cum s-a arătat anterior de executarea hotărârii a cărei beneficiară este și nu de exactitatea traducerii din limba franceză în limba română a hotărârii CEDO.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă și art.20 din Legea nr.554/200, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.485/PI/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
red.-P- 10.11.2009
tehnored. - 20.11.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
