Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1442/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1442/CA/2009
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva deciziei nr.420/CA/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare și cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, la care a anexat împuternicirea avocațială și chitanță onorariu avocațial, din partea reclamantului intimat.
Având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar înainte cu 5 zile de termenul de judecată, că nu au fost invocate excepții ci au fost formulate doar apărări, precum și împrejurarea că reclamantul intimat și contestatoarea solicită judecarea în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația în anulare formulată de către contestatoarea-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimata-pârâtă Comisia Județeană H pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, s-a solicitat desființarea Deciziei nr.420/CA/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat în esență faptul că în mod greșit s-a respins recursul deoarece dovada refugiului sau a deportării se face, conform art. 2 alin.4 teza I-a din HG nr. 1120/2006 cu acte doveditoare certificate de autorități, intimatul reclamant nedepunând asemenea acte în sprijinul susținerilor că părinții săi au fost deportați din localitatea în localitatea an der ( ia).Precizează că Hotărârea nr. 189/2000 eliberată de Casa Județeană de Pensii H prin care i se recunoaște reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 menționează faptul că intimatul-reclamant a fost deportat în localitatea an der ( ia) din localitatea D și nicidecum că părinții săi au fost deportați din localitatea în localitatea an der, așa cum se susține de către intimatul reclamant.
În ceea ce privește dovada proprietății bunurilor pentru care s-a solicitat despăgubiri, contestatoarea-pârâtă precizează faptul că, în lipsa actelor doveditoare a proprietății bunurilor, intimatul-reclamant a apelat la prevederile art.2 din HG nr. 1120/2006, care stabilesc că în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarația autentificată a doi martori. Imposibilitatea de a procura aceste înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz.
În drept, au fost invocate prevederile art.318 din Codul d e procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.
Intimatul reclamant a solicitat prin întâmpinare respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată susținându-se că printre motivele invocate de către contestatoare nu se regăsește nici unul dintre cele motive prevăzute de art. 318 din Codul d e procedură civilă. Se precizează că din dezvoltarea motivelor contestației în anulare nu rezultă că s-ar fi invocat o eroare materială în soluționarea recursului de către instanța de recurs și că acest motiv al contestației în anulare nu poate fi invocat pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a unor dispoziții legale, așa cum rezultă din contestația formulată. Eroarea materială invocată de către contestator ar trebui să vizeze aspecte formale ale judecății și nu o reexaminare a fondului sau o apreciere a probelor, prin contestația în anulare fiind reluate motivele de recurs. Totodată, se susține că, din motivele contestației, nu rezultă nici cel de al doilea motiv de contestație, prevăzut de art. 318 din Codul d e procedură civilă, contestatorul neindicând care ar fi motivul de casare invocat prin cererea de recurs și care nu a fost examinat de către instanța de recurs, care a examinat toate motivele de recurs și a făcut aplicarea prevederilor art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă.
Cu toate că, prin contestația formulată, nu se indică pe care dintre cele două motive de contestație în anulare, reglementate de art. 318 din Codul d e procedură civilă, a înțeles contestatoarea să-și întemeieze contestația, instanța, observând motivele de fapt expuse foarte pe larg prin contestație, constată că prin contestație contestatoarea a invocat atât o greșeală materială privind Hotărârea nr. 368 emisa de Casa Județeană de Pensii, cât și omisiunea instanței de recurs de a analiza condițiile în care se poate dovedi cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarația autentificată a doi martori faptul deportării părinților reclamantului și a bunurilor deținute, precum și susținerile că aceștia nu se încadrează în categoriile de persoane care pot beneficia de prevederile Legii nr. 290/2003, așa încât contestația în anulare urmează a fi analizată prin prisma ambelor cazuri de contestație.
Pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează, Curtea constată întemeiată contestația în anulare:
Potrivit art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârile instanței de recurs mai port fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Astfel, contestatoarea-recurentă a invocat prin cererea de recurs faptul că reclamantul nu deține probe privind dovada refugiului părinților săi din în ia, ci doar Hotărârea nr. 368 emisa de Casa Județeană de Pensii prin care se retine ca reclamantul a fost deportat din localitatea a an der în localitatea D, fapt nesusținut de martori. De asmenea, acesta a criticat faptul că nici din Hotărârea nr. 368/2002 emisă de Casa Județeană de Pensii H și nici din declarațiile de martori, depuse de către reclamant, nu rezultă că părinții acestuia ar fi părăsit forțat localitatea și nici momentul la care ar fi avut loc deportarea lor, precum și faptul că, chiar în situația în care s-ar considera reală susținerea că aceștia au fost deportați în ia, aceștia nu se încadrează în niciuna din cele trei categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 290/2003. Totodată, s-a susținut faptul că, în perioada în care reclamantul susține că s-a petrecut deportarea, respectiv 17.03.1943- 01.07.1944, datele istorice nu atestă că în orașul ar fi existat vreun lagăr de concentrare.
Prin Decizia nr. Deciziei nr.420/CA/2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL ALBA IULIAa respins ca nefondate recursurile declarate de către pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Județeană H pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 împotriva Sentinței civile pronunțată de către Tribunalul Hunedoara.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de <LLNK 12003 290 10 201 0 18>Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, persoanele îndreptățite trebuie sa facă dovada ca au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicita acordarea măsurilor reparatorii. Beneficiarii prevederilor <LLNK 12003 290 10 201 0 18>Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, au obligația sa declare pe propria răspundere atât bunurile ale căror compensare și despăgubire le solicita, cat și dacă au beneficiat sau nu de despăgubiri ori de compensații parțiale, în bani sau în natura. Cererile sunt însoțite de acte doveditoare certificate de autorități. În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate-art.2 din Norme. S-a mai reținut că, potrivit Certificatului de naștere seria - nr. -, reclamantul s-a născut la data de 17 martie 1943 în localitatea an der din ia. Părinții săi au părăsit forțat localitatea din de nord, Ucraina ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947 și s-au stabilit în România la, după care au fost deportați în lagărul de concentrare din ia unde s-a născut reclamantul, fapt dovedit cu Hotărârea nr. 368/2002 emisa de Casa Județeană de Pensii H prin care s-a constatat ca in perioada 17 03 1943-1 07 1944 reclamantul a fost deportat din D în lagărul din ia, astfel că au fost acordate drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobata prin 189/2002. Reclamantul a formulat declarație pe proprie răspundere, autentificată la data de 28 11 2003, potrivit căreia părinții săi au deținut în, Ucraina, cartier o casă din cărămidă construită în anul 1938 din cărămidă, acoperită cu țiglă în suprafață de 98 mp, compusă din trei camere, bucătărie, și coridor. Aceasta declarație se întregește cu declarația autentică pe proprie răspundere a martorilor si care atestă faptul că părinții reclamantului au avut o casă de locuit în, Ucraina. În final, s-a concluzionat că părinții reclamantului au părăsit forțat Ucraina, unde au avut o casă de locuit, astfel că reclamantul în calitate de moștenitor legal beneficiază de prevederile Legii nr. 290 din 27 iunie 2003 și a Normelor metodologice de aplicare, fiind îndreptățit la acordarea compensațiilor bănești.
Este adevărat faptul că nu se poate invoca existența unei erori materiale pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a unor dispoziții legale, deoarece eroarea materială poartă asupra unor aspecte formale ale judecății și nu permite o reexaminare a fondului sau o apreciere a probelor, însă, în speță, chiar dacă aparent, prin maniera în care sunt expuse motivele de contestație, s-ar putea crede că se invocă o greșeală de judecată, în fapt este vorba de o greșeală materială.
Acesta întrucât din considerentele deciziei contestate rezultă în mod evident că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială atunci când a reținut că prin Hotărârea nr. 368/2002 emisă de Casa Județeană de Pensii H se atestă faptul că părinții reclamantului au părăsit forțat localitatea din de nord, Ucraina, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, și s-au stabilit în România, la, după care au fost deportați în lagărul de concentrare din ia, unde s-a născut reclamantul.
În realitate, prin hotărârea sus menționată, se precizează faptul că în perioada 17.03.1943-01.07.1994, solicitantul, adică intimatul-reclamant, a fost deportat în localitatea an der din localitatea D și nicidecum că părinții săi au fost deportați din localitatea în localitatea an der, așa cum s-a reținut de către instanța de recurs.
Acestea chiar în condițiile în care chiar reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, susține că părinții săi s-au căsătorit în localitatea, de Nord, Ucraina, și au avut în proprietate un imobil, compus din casă și terenul aferent, situată în cartierul, construită în anul 1938, iar la începutul anului 1943 părinții săi au fost deportați în lagărul de concentrare situat în localitatea an der, unde reclamantul s-a născut la data de 17.03.1943; că bunurile părinților săi au fost confiscate la data deportării, fără ca aceștia să primească vreo compensație bănească și că, după întoarcerea din lagăr, s-au stabilit în localitatea
Într-o altă ordine de idei, în urma examinării considerentelor decizie contestate, se observa faptul că, deși, prin cererea de recurs, recurentele-pârâte au criticat faptul că nici din Hotărârea nr. 368/2002 emisă de Casa Județeană de Pensii H și nici din declarațiile de martori, depuse de către reclamant, nu rezultă că părinții acestuia ar fi părăsit forțat localitatea și nici momentul la care ar fi avut loc deportarea lor, precum și faptul că, chiar în situația în care s-ar considera reală susținerea că aceștia au fost deportați în ia, aceștia nu se încadrează în niciuna din cele trei categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 290/2003, instanța de recurs a omis să analizeze aceste critici, care toate se circumscriu cazului de modificare a hotărârii, prevăzut de art.304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, așa încât în cauză subzistă și cel de-al doilea caz de contestație în anulare.
Pentru considerentele expuse, contestația în anulare va fi admisă și se va proceda la anularea Deciziei nr.420/CA/2009 pronunțată la data de 01.04.2009 de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția de contencios cdministrativ și fiscal în dosar nr-, urmând a se stabili termen pentru rejudecarea recursurilor formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia județeană de aplicare a Legii 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului județului H la data de 27.01.2010.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și în consecință:
Anulează Decizia nr.420/CA/2009 pronunțată la data de 01.04.2009 de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-,
Stabilește termen pentru rejudecarea recursurilor formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia județeană de aplicare a Legii 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului județului H la data de 27.01.2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16. 12. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 ex./30.12.2009
Jud.recurs -, -
Jud.fond -
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
