Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 188/CA/2009 -
Ședința publică
din 08 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de recurentul reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI S M, având sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, județul S mpotrivaSentinței civile nr.541/CA/2008 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul S M și SC SRL, cu sediul în localitatea,-, județul S, având ca obiect ANULARE EMIS DE AUTOS. PUBLICE LOCALE.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat FLORIAN în baza împuternicirii avocațiale din 07.04.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual de Avocat în reprezentarea intimatei SC SRL, lipsă fiind celelalte părți din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat, la data de 06.04.2009 prin Serviciul Registratură al instanței s-a depus la dosar de către Primăria orașului un înscris în 3 exemplare, care a fost comunicat reprezentantului intimatei înainte de începerea ședinței de judecată, după care:
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, arătând în esență că recurentul apreciază hotărârea ca fiind nelegală, nefiind aplicabile dispozițiile derogatorii prevăzute de Legea nr.215/2001, însă motivele de recurs prin care susține că terenul nu ar face parte din domeniul public, că prevederile derogatorii sunt aplicabile doar constructorilor de bună credință și că hotărârea de concesionare a terenului nu este legală deoarece concesionarea trebuia făcută prin licitație publică nu pot fi primite de către instanță.
Învederează că exisă dispoziții legale - art. 123 alin.3 din Legea nr.215/2001, care prevăd că vânzarea sau concesionarea din domeniul privat se poate face prin negociere directă, după cum a reținut și instanța de fond.
La dosarul de fond - filele 30,31 75,76 sun extrase CF 1278 și 1274, care atestă că terenul face parte din domeniul privat al orașului și nu există hotărâre de guvern pentru includerea acestuia în domeniul public al orașului.
Se mai susține că societatea ar fi un constructor de rea credință, deoarece autorizația a fost atacată în instanță, dar prin Decizia nr- s-a soluționat irevocabil contestarea autorizației.
Apreciază că instanța de fond a aplicat în mod corect legea respingând acțiunea, iar primarul nu are calitate în acest proces.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 541/CA/17.12.2008, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea în contencios administrativ intentată de reclamantul Prefectul Județului SMî mpotriva pârâților CONSILIUL LOCAL și SC SRL pentru anularea rii nr.34/28.03.2008 adoptată de pârât, prin care s-a aprobat concesionarea către SC SRL prin negociere directă, în condițiile respectării documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului, a terenurilor situate în orașul, str. - cel M înscrise în CF cr.1278/N, nr. cadastral 5301 în suprafață de 133 mp și CF nr.1274/N, nr. cadastral 5275 în suprafață de 9 mp.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin derogare de la prevederile al.2 al art. 123 din Legea nr.215/2001 potrivit cărora vânzarea, concesionarea și închirierea bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, de face prin licitație publică, organizată în condițiile legii, în cazul în care consiliile locale sau județene hotărăsc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcții, constructorii de bună credință ai acestora beneficiază de un drept de preempțiune la cumpărarea terenului aferent construcțiilor, prețul de vânzare stabilindu-se pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau județean, după caz, iar potrivit art.15 lit. e) din Legea nr.50/1991 pentru extinderea construcțiilor pe terenurile alăturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia, prin excepție de la prevederile art. 13 alin.1 terenurile destinate construirii se pot concesiona, fără licitație publică, cu plata taxei de redevență stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosință pe termen limitat.
S-a mai reținut că societatea pârâtă are un drept de preempțiune la cumpărarea terenului pe care se află situată construcția aflată în proprietatea sa, respectiv are dreptul de a i se concesiona fără licitație publică terenurile proprietate privată a orașului pentru extinderea construcțiilor sale edificate în vecinătatea acestor terenuri, nedovedindu-se reua credință a proprietarului construcției, iar valabilitatea autorizației de construcție emisă pe seama acestuia a fost stabilită prin hotărâre irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Prefectul Județului SMs olicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea recursului său, reclamantul arată că în speță nu pot fi aplicate prevederile legale derogatorii ale art. 123 al.3 din Legea nr.215/2001 și ale art.15 din Legea nr.50/1991, întrucât terenul care face obiectul concesiunii prin negociere directă face parte din domeniul public al orașului și nu din domeniul privat așa cum se menționează în cuprinsul rii atacate, instanța aflându-se într-o gravă eroare cu privire la incidența prevederilor art. 123 (3) din Legea nr.215/2001, fapt ce rezultă din Raportul de evaluare întocmit de expert evaluator ing., din Adresa nr. 3228/16.04.2008 și din rea nr.99/27.12.2007 a Consiliului Local.
Recurentul mai învederează faptul că prevederile menționate sunt aplicabile constructorilor de bună credință, despre care nu poate fi vorba în speță, susținând că societatea a ocupat abuziv terenul din domeniul public al orașului, fără a deține acte legale în baza cărora să execute construcția, din documentația depusă în vederea autorizării lipsind titlul asupra terenului.
De asemenea reclamantul invocă faptul că același complet de judecată a soluționat ambele cauze ( cea prin care autorizația de construire a fost considerată legală și cea prin care este considerată legală hotărârea consiliului local prin care se concesionează prin negociere directă terenul ), apreciind că judecătorul care și-a spus părerea într-o cauză este tentat să-și mențină aceeași opinie în altă cauză.
În drept au fost invocate prevederile art. 20 din Legea nr.554/2004, Legea nr.50/1991, Codul Procedură Civilă, Legea nr.215/2001.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Actul intitulat întâmpinare depus de Primăria orașului nu poate fi avut în vedere, aceasta neavând calitate procesuală în cauză.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform at.304 raportat la art.304 ind.1 și art. 306 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este temeinică și legală.
Primul motiv de recurs privind apartenența terenului din litigiu la domeniul public al orașului este neîntemeiat, susținerea prefectului fiind infirmată de extrasele de CF nr.1278/N nr. cadastral 5301 și 1274/N nr. cadastral 5275, din care rezultă că terenul ce face obiectul hotărârii contestate aparține domeniului privat al orașului - filele 30 și 31 din dosarul de fond.
Neîntemeiat este și al doilea motiv de recurs privind reua credință a societății SC SRL, această susținere a recurentului nefiind dovedită cu nici un mijloc de probă, autorizația de construcție fiind emisă la 29.12.2006 și prelungită până la 26.12.2008, rea nr.34 fiind adoptată de Consiliul Local la 28.03.2008, iar construcția a fost notată în CF la 14.05.2008 (filele 58-60 și 75-76).
În ce privește al treilea motiv de recurs referitor la incompatibilitatea judecătorului fondului, Curtea apreciază că în lipsa unei încheieri prin care să se fi respins recuzarea, conform art. 34/2 raportat la art.29 (1) Cod Procedură Civilă, acest motiv nu poate fi cenzurat pentru prima dată în recurs.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă, instanța urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI S M, având sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, județul S mpotriva Sentinței civile nr.541/CA/2008 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul S M și SC SRL, cu sediul în localitatea,-, județul S M, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec. S - 15.04.2009
Jud.fond
Tehnored.N-117.04.2009
2 exemplare
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
