Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 186/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 186/CA/2009 -
Ședința publică
din 08 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O - ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ, cu sediul în O, nr.1 mpotrivaSentinței civile nr.10/CA/2009 din 05.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL O, cu sediul în O,-, având ca obiect SUSPENDARE executare ADMINISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.9/05.03.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei prin chitanța seria - nr. - din 16.03.2009 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, la data de 07.04.2009 prin Serviciul Registratură al instanței s-a depus la dosar de către recurent Note de ședință, după care:
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii arată că Statul Român prin administrația locală își invocă propria culpă prin rezilierea unilaterală a contractului de concesiune, iar instanța de fond în mod temeinic a considerat îndeplinite condițiile pentru suspendarea efectelor actului, reținând că există pericolul unei pagube iminente.
Arată că imobilul în suprafață de 360 mp este situat în, iar intimata prin efectuarea de investiții a cheltuit sume mari, care nu ar mai putea fi recuperate, pierzând în același timp și suma achitată ca și garanție.
Mai susține că există două aspecte care trebuie analizate și anume data la care trebuia emisă autorizația, respectiv în termen de un an de la data încheierii contractului de concesiune, precum și înțelegerea părților cu privire la executarea contractului.
Învederează că la instanța de fond cauza are termen la data de 07 mai 2009, iar pericolele s-ar putea ivi în cazul admiterii recursului ar fi evacuarea intimatei din spațiu, unde aceasta a făcut investiții, s-ar putea încheia un alt contract cu o terță persoană, iar procesul trenând, s-ar putea invoca rezilierea unilaterală a contractului, cu motivarea că a trecut termenul de 1 an.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului constată că prin Sentința nr. 10/CA/2009 pronunțată la 05.01.2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamanta - SRL O, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI - Administrația Imobiliară O și în consecință a dispus suspendarea executării actului administrativ nr.66448/10.09.2008 emis de către pârât, prin care acesta a notificat reclamantei rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr.1140 din 22.06.2007, până la soluționarea definitivă a dosarului 6184/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând cererea de suspendare din perspectiva înscrisurilor existente la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Între părți a intervenit contractul de concesiune nr.1140 din 22.06.2007, având ca obiect concesionarea în favoarea reclamantei a suprafeței de 360 mp teren cu nr.cad.- înscris în Cf 86768 O, în vederea extinderii spațiului comercial existent, părțile stipulând ca durata contractului să fie de 49 ani, data intrării în vigoare fiind data de 01.07.2007.
La art. 5 "obligațiile părților", pct.1 lit.7 din contract, s-a stabilit, în sarcina reclamantei, în calitate de concesionar, obligația de a obține autorizația de construire în termen de 1 an de la data încheierii contractului, sub sancțiunea rezilierii contractului, de plin drept, prin denunțare unilaterală de către concedent, conform clauzei stipulate la art.7, al.6 lit.
La data de 10.09.2008 intimatul a emis actul administrativ nr.66448 prin care a comunicat reclamantei rezilierea de plin drept a contractului de concesiune, prin denunțare unilaterală, cu pierderea garanției de 3420 lei, cu argumentul că reclamanta nu ar fi obținut autorizația de construire în termenul stabilit prin contract.
Reclamanta a înregistrat la sediul pârâtului un răspuns prin care prezenta motivele obiective care au justificat derularea formalităților administrative efectuate în vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale și a solicitat pârâtului să revină asupra actului de reziliere(15).
Prin adresa nr.6711/04.11.2008 comunicată reclamantei la data de 20.11.2008 pârâtul a arătat că își menține punctul de vedere inițial exprimat(16).
În conformitate cu dispozițiile art.14 din 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond"
Pentru justificarea cererii sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri constând în facturi fiscale și alte documente de plată prin care a probat achitarea contravalorii redevenței pentru concesionarea terenului, garanția bancară pentru terenul concesionat, cotele de investiții la B, taxa de autorizație, taxa arhitectură, avize, impozit teren, taxe apă-canal, investiții grup sanitar.
Este evident că punerea în executare a actului administrativ contestat ar aduce un prejudiciu patrimonial deosebit de însemnat reclamantei, prejudiciu care nu ar mai putea fi recuperat, sau nu integral, în condițiile în care, de exemplu, pierderea garanției de 3420 lei s-a dispus de plano, ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de concesiune.
Pe de altă parte, argumentele invocate de către reclamantă în susținerea cererii sale comportă o analiză minuțioasă, cel puțin sub un dublu aspect: al datei considerate data limită pentru obținerea autorizației de construire și al conduitei culpabile ori, dimpotrivă, neculpabile a reclamantei în executarea cu întârziere a obligației contractuale.
Astfel, pe de o parte, la art.2 din contract se stipulează clar și fără echivoc că actul juridic încheiat între părți intră în vigoare la data de 01.07.2007, iar pe de altă parte, la art. 5 "obligațiile părților", pct.1 lit.7 din contract, s-a stabilit, în sarcina concesionarului, obligația de a obține autorizația de construire în termen de 1 an de la data încheierii contractului, anume 22.06.2007, aspect ce necesită lămuriri.
De asemenea, din interpretarea dispozițiilor art.1020- 1021C.civ, nu orice neexecutare a obligațiilor contractuale atrage sancțiunea rezoluțiunii convenției, ci doar neexecutarea culpabilă, culpă care se impune a fi dovedită chiar și în situația existenței unui pact comisoriu expres deoarece, în caz contrar, ar constitui un abuz de drept, creditorul denunțând contractul după bunul său plac.
Întrucât analizarea acestor aspecte urmează a se realiza în cadrul acțiunii de fond, până la soluționarea definitivă a acesteia, pentru a preîntâmpina o pagubă iminentă la care ar fi supusă reclamanta în situația executării actului administrativ, instanța, apreciind întemeiată cererea acesteia, a admis-o și a dispus suspendarea executării actului administrative nr.66448/10.09.2008 emis de către pârât, prin care acesta a notificat reclamantei rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr.1140 din 22.06.2007, până la soluționarea definitivă a dosarului nr.6184/2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen și legal timbrat, pârâtul Consiliul Local al Municipiului O - Administrația Imobiliară O, solicitând admiterea acestei căi de atac și respingerea cererii de suspendare formulată de către reclamant ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că reclamanta nu dovedește cu acte îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar simplul fapt că a achitat cauțiunea nu înseamnă că are dreptul la admiterea cererii de suspendare.
Recursul nu este motivat în drept, cu referire la dispozițiile art. 304 Cod de Procedură Civilă.
În notele de ședință formulate de către recurent se arată că potrivit art. 5 alin. 1 lit. f din Contractul de concesiune încheiat între părți, concesionarul avea obligația să obțină autorizația de construire în termen de un an de la data încheierii contractului, adică până la data de 22 iunie 2008, în caz contrar operând sancțiunea prevăzută în art. 7 alin. 6 lit. f, respectiv rezilierea de drept a contractului.
Intimatul, legal citat în cauză, nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod de Procedură Civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este întemeiat.
Conform dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi întrunite în mod cumulativ două condiții: cazul bine justificat, constând în împrejurări de fapt de natură a crea o serioasă îndoială în privința legalității actului administrativ respectiv și paguba iminentă. În speță se constată de către instanța de recurs că intimatul reclamant nu a făcut dovada unui caz bine justificat de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la actul administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, respectiv notificarea nr. 66448/10 septembrie 2008, prin care recurentul pârât îi face cunoscut intimatului reclamant faptul că întrucât nu a obținut autorizația de construire în termenul stabilit prin contractul de concesiune, acest contract se reziliază de plin drept prin denunțare unilaterală de către concedent.
În ceea ce privește prejudiciul iminent, instanța de recurs constată că nu s-a făcut dovada prin înscrisuri a riscului de producere a unui prejudiciu irecuperabil prin punerea în executare a actului administrativ, ori simpla afirmație că executarea actului administrativ ar aduce prejudicii majore și greu de recuperat nu este suficientă.
Pentru aceste considerente, instanța constată că cererea de suspendare formulată de către intimatul reclamant este neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă va fi admis recursul, modificată în totalitate hotărârea atacată și respinsă cererea de suspendare a executării actului administrativ nr. 66448/10 septembrie 2008.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurent
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O - ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ, cu sediul în O, nr.1 mpotrivaSentinței civile nr.10/CA/2009 din 05.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihorîn contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL O, cu sediul în O,-, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
RESPINGE cererea de suspendare a executării actului administrativ nr. 66448/10.09.2008 emis de către pârât.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec. S - 13.04.2009
Jud.fond
Tehnored.N-14.04.2009
2 exemplare
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
