Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2044/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2044/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.979/CA/17.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimatul-reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI B-N, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurent și consilier juridic pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 15 iunie 2009 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Reprezentanți părților depun la dosar delegațiile de reprezentare și arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate iar pe fond, respingerea acțiunii principale precizate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, conform argumentelor prezentate în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 979/CA din 17.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a dmis acțiunea în anulare astfel cum a fost precizată formulată de Prefectul Județului B-N în contradictoriu cu intimatul Consiliul local al mun. B, ca fiind întemeiată și în consecință: s-a anulat Hotărârea nr. l02/0l.07.2008 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului local al mun. B, precum și Hotărârea nr. 151 din 25.09.2008 pentru modificarea Hotărârii nr. 102/3l.07.2008, ambele adoptate de către Consiliul local al mun.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 102 din 07.2008 Consiliul local al mun. Baa probat Regulamentul de organizare și funcționare al consiliului local, hotărâre ce a fost adoptată cu un număr de 13 voturi pentru, 7 voturi împotrivă și o abținere din cei 21 de consilieri prezenți.
La 25 septembrie 2009, Consiliul local al mun. Baa dopta Hotărârea nr. 151 pentru modificarea Hotărâri nr. 102 din 31.07.2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a consiliului local al mun. B, hotărâre adoptată cu un nr.de 13 voturi pentru, 5 voturi împotrivă și 3 abțineri din totalul de 21 consilieri aflați în funcție.
In conformitate cu prevederile art.2 din OG nr.35/30.0l.2002 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale, act normativ în vigoare, modificat prin Legea nr. 673/2002, se statuează că, pe baza prevederilor regulamentului cadru prev. la art.1, consiliile locale vor adopta regulamente proprii de organizare și funcționare adaptate specificului unității administrativ teritoriale în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestuia. Regulamentele proprii se adoptă cu votul a cel puțin 2/3 din numărul consilierilor în funcție.
In cuprinsul dispozițiilor art.45 din nr.215/200l, cu modif. și complet.ulterioare, privind administrația publică locală, sunt stipulate hotărârile pe care le pot adopta consiliile locale cu votul majorității consilierilor locali în funcție și care privesc: a) hotărârile privind bugetul local; b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi; c) hotărârile prin care se stabilesc impozite și taxe locale; d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră; e) hotărârile privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului și, f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice cu persoane juridice române sau străine.
3 al aceluiași articol, statuează că, hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a 2/3 din numărul total al consilierilor locali în funcție.
Chiar dacă dispozițiile Legii nr. 2l5/200l cu modif.ulterioare nu fac referire directă la majoritatea necesară adoptării hotărârii privind regulamentele de organizare și funcționare ale consiliilor locale, acest fapt nu înseamnă că au fost abrogate tacit prevederile art.2 din OG nr.35/2002 aprobată prin Legea nr. 673/2002 care au fost și au rămas pe deplin în vigoare.
In această situație sunt aplicabile prevederile art.14 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată și modificată, referitoare la normele cu caracter derogatoriu și care statuează că o reglementare este derogatorie - în speță dispozițiile OG nr.35/2002 - dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată, în speță fiind vorba despre numărul necesar de voturi pentru adoptarea hotărârii Consiliului local privind regulamentul de organizare și funcționare a acestuia, cuprind norme diferite în raport cu reglementare cadru în materie - în speță disp.215/200l cu modif.ulterioare - aceasta din urmă își păstreze caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri, iar norma cu caracter derogatoriu se aplică întotdeauna pentru situația pentru care a fost instituită.
Concluzionând, instanța a apreciat că pentru adoptarea hotărârii consiliului local de aprobare a regulamentului de organizare și funcționare sunt pe deplin aplicabile prevederile art.2 din OG nr.35/2002 pentru aprobarea regulamentului cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale aprobată cu modificări prin Legea nr. 673/2002, și care prevăd votul a cel puțin 2/3 din numărul consilierilor în funcție.
Neprocedând în acest fel, Hotărârea nr. 102/1.07.2008 adoptată de Consiliul local al mun.B apare ca fiind nelegală, sens în care va fi admisă acțiunea în anulare.
In ce privește Hotărârea Cons. Local nr. 151/2008, pentru modificarea Hotărârii nr. 102/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului local al mun. B, se constată că și această hotărâre nu a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate, respectiv cu votul a cel puțin 2/3 din numărul consilierilor în funcție.
Aceasta deoarece, fiind o hotărâre de modificare, ea trebuie să îndeplinească aceleași condiții de fond și formă ca și hotărârea ce a fost modificată, în realizarea prevederilor 57 - 60 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Așa fiind, pentru considerentele de fapt mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor legale invocate precum și a disp.art.10 și 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța a admis acțiunea în anulare astfel cum a fost precizată, formulată de Prefectul jud.B-N ca fiind întemeiată cu consecința anulării Hotărârilor nr. 102/01.07.2008 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Cons.local al mun.B, precum și a Hotărârii nr. 151 din 25.09.2008 pentru modificarea Hotărârii nr. 102/3l.07.2008, ambele adoptate de către Cons.local al mun.
In ce privește celelalte critici formulate prin cererea introductivă și care vizează disp.art.11 alin.7 și 8, art.36 alin.4 și 5 și cele din art.95 alin.1 din regulament, constatându-se modificarea lor prin hotărârea modificatoare a consiliului local, față de soluția adoptată în prezenta cauză, s-a constatat că au rămas practic fără obiect.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al municipiului B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentința atacată, iar pe fond să se respingă acțiunea principală precizata.
În motivarea recursului pârâtul arată că, sentința atacată este nelegală și netemeinică în speță fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 Cod proc. civ.
In mod gresit a retinut instanta de fond ca prevederile nr. 35/2002 nu au fost abrogate implicit prin intrarea in vigoare a Legii nr. 286/2006.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 215/2001, republicată:
" (1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri,
cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.
(2)Se adoptă cu votul majorității consilierilor locali În funcție următoarele hotărâri ale consiliului local:
a)hotărârile privind bugetul local;
b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condițiile legii;
c)hotărârile prin care se stabilesc impozite și taxe locale;
d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră;
e) hotărârile privind organizarea și dezvoltarea urbanisticăalocalităților și amenajarea teritoriului;
f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, cu persoane juridice române sau străine.
(21) Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votuladouă treimi din numărul total al consilierilor locali în funcție.".
Așadar se observă neconcordanța între prevederile Legii nr. 215/2001 și nr. 35/2002, mai ales că prevederea "Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali În funcție." a fost adoptată prin Legea nr. 286/2006 act normativ ulterior nr. 35/2002.
Mai mult sub acest aspect remarcam si alin. 1 care face trimitere expresa la faptul ca o alta majoritate decat cea prevazuta in legea administratiei publice locala poate fi stabilita doar prin lege sau regulamantul consiliului local. In cazul nostru nu exista nici un text de lege care sa fie incalcat.
De altfel potrivit art. 4 din Legea nr. 24/2000 si ale Constituitiei Romaniei actele normative au o anumita ierarhie or in cazul nostru este evident ca intre o lege organica -Legea nr. 215/2001 si o ordonanta simpla prevaleaza prevederile legii organince.
Sub acest aspect reiteram si un scurt istoric al evolutiei legislative:
Primele autorități ale administrației publice locale alese democratic după 1990 și-au desfășurat activitatea conform Legii nr.691 26 noiembrie 1991, în baza principiilor autonomiei locale și a descentralizării.
Conform art.21 alin (2) lit "b" din vechea lege a administrației publice locale, 69/1991, Consiliul local "aproba statutul comunei sau orașului și regulamentul de funcționare a consiliului, pe baza statutului si regulamentului cadru orientative, elaborate de Guvern";
Prin Hotărârea nr.103/29.02.1992 s-a aprobat Regulamentul cadru orientativ de funcționare a Consiliilor locale.
La data de 17 noiembrie 1997 fost adoptată Legea Nr. 199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985. Carta europeană a autonomiei locale, document politic și juridic deopotrivă, constituie pentru comunitățile locale ceea ce este pentru popoarele europene Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Conform prevederilor art.8, alin (3) din Legea nr.199/1997 "Controlul administrativ asupra activitătii autoritatilor administratiei publice locale trebuie exercitat cu respectarea unei proporționalități între amploarea intervenției autorității de control și importanța intereselor pe care aceasta Înțelege să le protejeze".
Aceasta presupune "existența de autorități ale administrației publice locale înzestrate cu organe decizionale, constituite democratic și beneficiind de o largă autonomie În ceea ce privește competențele, modalitățile de a le exercita și mijloacele necesare pentru Îndeplinirea misiunii lor".
După ratificarea Cartei s-a adoptat Legea administratiei publice locale respectiv 215 din 23 aprilie 2001, care la art.38 alin (2) privind atribuțiile principale ale Consiliului local, lit"b" prevede: "aprobă statutul comunei sau al orașului, precum și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului". A se observa că a fost eliminată sintagma"De baza statutului și regulamentului-cadru orientative. elabora te de Guvern"din vechea lege a administratiei publice;
În anul 2004 fost adoptată Legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, care face trimitere la prevederile Legii nr.215/2001, lege organică, dar nu face trimitere În tot conținutul său la Ordonanța nr.35/2002.
Trebuie observat și faptul că cele două acte normative de bază care reglementează activitatea Consiliului local nu sunt coroborate.
A se vedea că În Statutul aleșilor locali, respectiv Legea 393/2004 republicată, art. 69 (1) Pentru abateri grave și repetate, săvârșite În exercitarea mandatului de viceprimar, - persoanelor În cauză Ii se pot aplica sancțiunile prevăzute la lit "c" și "d", respectiv: c) diminuarea indemnizației cu 5 - 10% pe timp de 1 - 3 luni; d) eliberarea din funcție, sancțiuni aplicate, cont. art.69 lit"c", cu votul secret a cel puțin două treimi din numărul consilierilor În funcție - art.69(3) din Statut.
Art. 78 din Legea administratiei publice locale, care prevedea la alin (2) că schimbarea din funcție a viceprimarilor se face cu votul a două treimi din numărul consilierilor În funcție, a fost abrogat expres prin Legea nr.286 din 06 iulie 2006 privind modificarea și completarea Legii Administrației publice locale.
În conformitate cu prevederile art.73 din Constituția României, Legea Administratiei publice este o lege organică, lucru care nu se poate spune despre Ordonanța 35/2002, aprobată prin Legea nr. 673/19 decembrie 2002.
Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că un act normativ trebuie să se inteareze oraanic. cu prevederile actelor normative cu care se află În conexiune. acesta nu poate contraveni principiilor si dispozitiilor actului norimativ de nivel superior sau de acelasi nivel cu care trebuie coroborat (art.12 din Legea nr.24/2000).
Legea administrației publice locale, nr.215/2001 este o lege organică, de reglementare cadru în materie și Își păstrează caracterul general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
Ordonanta 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului - cadru de organizare și functionare a consiliilor locale nu poate avea față de Legea nr.215/2001 un caracter de reglementare specială ci are un caracter orientativ la fel ca și Hotărârea nr.103/1992 pentru aprobarea regulamentului - cadru orientativ de funcționare a consiliilor locale. Cele două acte normative nu sunt coroborate nu dau eficiență de document cadru. altă interpretare sau forță juridică nu se poate da atata timp cat Ordonanța nr.35/2002 vine după 10 ani de la primele alegeri democratice ale autorităților locale, perioadă În care s-au adoptat și legea autonomiei locale (Legea 199/1997)și Legea cadru a descentralizării locale (Legea 195/2006).
În anul 2006, după aprobarea Legii nr.286/2006. de modificare si completare a Legii nr.215/2001. prevederile din Ordonanta nr.35/2002. aprobată prin Legea nr.673/2002, cu privire la majoritatea cu care se aprobă hotărârile Consiliului local. au ieșit din vigoare, având În vedere contrarietatea acestora cu prevederile Legii nr.215/2001, republicată. Conform art.45 (3) din Legea 215/2001 cu votul a două treimi din numărul consilierilor în functie se aprobă doar hotărârile privind patrimoniul.
Faptul că ordonața nr.35/ 2002 are caracter orientativ rezultă și din coroborarea prevederilor art. 78 din Regulamentul - cadru de organizare și funcționare a Consiliilor locale aprobat prin Ordonanța 35/2002, " Prevederile prezentului regulament-cadru vor fi avute în vedere și la elaborarea și adoptarea regulamentelor proprii de către consiliile judetene și Consiliul General al Municipiului cu art. 797din Regulamentul cadru modificat si completat prin Legea nr. 673 din 19 decembrie 2002 privind aprobareaOrdonantei Guvernului nr. 35/2002pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale: "prevederile prezentului regulament-cadru ot p. fi avute n vedere și la elaborarea și adoptarea regulamentelor proprii de către consiliile judetene.
Este lesne de înțeles că art. 797privește atât consiliile județene cât și consiliile locale, autorități ale administrației publice locale, care se organizează și funcționează În baza principiilor descentralizării și autonomiei locale și Între care nu există raporturi de subordonare, neexistând motive pentru care prevederile Regulamentului cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale să aibă caracter obligatoriu pentru una dintre autorități și caracter de recomandare pentru cealaltă.
Încă prin Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului local al municipiului B, aprobat prin Hotărârea nr.19/27.01.2005 a Consiliului local, Hotărârea nr.19/27.01.2005, la art. 127, capitolul VI - Dispoziții Finale se prevedea că modificarea Regulamentului se poate face cu votul majorității consilierilor, prevedere necriticată de Instituția Prefectului.
Art. 59(4) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului local al municipiului B prevede că pentru votarea pe ansamblu ci proiectelor de hotărâri este necesară maioritatea cea mai mare impusă pe articole. În funcție de domeniul de reglementare. Regulamentul contine dispozitii referitoare la proceduri, constituire comisii de specialitate, dispozitii referitoare la plata indemnizatii, sancțiuni, dar nu exista dispozitii referitoare la patrimoniu, motiv pentru care nu se impune pentru adoptarea acestuia majoritatea necesară adoptării hotărârilor privind patrimoniul, impusă de Legea nr.215/2001.
Mai mult se observa usor ca prevederile 35/2002 sunt abrogate si raportandu-se la alegerea Presedintelui Consiliului Judetean. Daca s-ar aplica aceste prevederi Presedintele Consiliului Judetean nu ar trebui ales prin vot direct.
In concluzie apreciază ca în mod cu totul si cu totul gresit a pronuntat instante sentinta atacata reținând in considerente texte de lege abrogate implicit. Sub nici o forma acestea nu pot fi considerate derogatorii atata vreme cat ele sunt contrare legii si un complementare, pentru a se putea retine prevederile art. 14 din Legea nr. 24/2000.
De altfel actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit În limitele și potrivit normelor care le ordonă - art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 deci printr-o ordonanta simpla anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 286/2006 nu se pot stabili norme derogatorii de la lege.
III. Prin întâmpinarea înregistrată la 15 iunie 2009, reclamantul Prefectul județului B-N a solicitat respingerea recursului, menținerea întru totul a sentinței atacate, anularea în întregime a Hotărârii nr.102/01.07.2008 privind aprovarea Regulamentului de Organizare și funcționare al Consiliului Local al municipiului B, anularea în întregime a Hotărârii nr.151/2008 pentru modificarea Hotărârii nr.102/01.07.2008 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și funcționare al Consiliului Local al municipiului
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate cât și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea constată următoarele:
Instanța de contencios administrativ care a soluționat fondul cauzei interpretând și aplicând corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie.
Astfel, corect s-a reținut că regimul ambelor acte administrative cenzurate de prima instanță sunt acte ale deliberativului local prin care inițial s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al autorității locale cu caracter deliberativ și mai apoi s-a modificat acest regulament.
Problema de drept pusă în discuție atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs este de a ști dacă autoritatea administrației publice care a adoptat actele respective a respectat normele legale privind cvorumul de deliberare.
Astfel, regimul general al cvorumului de deliberare al consiliului local este reglementat la art. 45 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată.
Conform acestei norme legale, regula generală în materie este că, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, autoritatea deliberativă a administrației publice locale adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, cu excepția situațiilor în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a conciliului cere o altfel de majoritate (art. 45 alin. 1 din Legea nr. 215/2001).
Prin art. 2 din OG nr. 32/2005 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si functionare a consiliilor locale aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 673/2002,s-a prevăzut că:Pe baza prevederilor regulamentului-cadru prevazut la art. 1 consiliile locale vor adopta regulamente proprii de organizare si functionare, adaptate specificului unitatii administrativ-teritoriale, in termen de cel mult 60 de zile de la intrarea in vigoare a acestuia. Regulamentele proprii se adopta cu votul a cel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie.
Acest din urmă text legal instituie o normă specială derogatorie de la regula de drept comun enunțată anterior și care își are sediul materiei în art. 45 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, cu toate că nu respectă întocmai normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative instituite de Legea nr. 24/2000, în special art. 61.
Cu toate aceste imperfecțiuni de redactare a textelor legale, Curtea constată că interpretarea normelor legale de către instanța de fond este corectă. Aceasta a identificat care este norma cu valoare de regulă și norma cu valoare de excepție și astfel a dat eficiență pe deplin principiului de drept care exprimă regula conform căreia norma specială derogă de la norma generală (specialia generalibus derogant).
De altfel, în formula introductivă a actelor administrative normative cenzurate de instanța de fond, se regăsesc invocate ca și temeiuri legale de adoptare, conform art. 75 parte finală corelat cu prev. art. 40 alin. 4 din Legea nr. 24/2000, între altele, și dispozițiile OG nr. 32/2005, ceea ce denotă că autoritatea deliberativă locală nu putea să ignore dispozițiile conținute de această ordonanță cu referire la cvorumul de deliberare atunci când adoptă regulamentul propriu de organizare și funcționare. Nu trebuie ocolită nici rațiunea instituirii unui atare cvorum, plecând chiar de la importanța și efectele actului în sine, respectiv act de bază prin care se normează modalitatea de organizare și funcționare a autorității deliberative.
Teza susținută de recurent conform căreia OG nr. 32/2005 nu are un caracter de reglementare specială ci are un caracter orientativ de funcționare a consiliilor locale este greșită ignorându-se forța normativă a ordonanțelor și mai mult neobservându-se că acest act legislativ al Guvernului a fost validat de către autoritatea legiuitoare constituțională - Parlamentul. Trebuie notat că organizarea și funcționarea consiliilor locale se face pe baza principiului subsidiarității, respectându-se o anumită marjă de apreciere autorităților locale numai că în ceea ce privește cvorumul de deliberare și vot asupra hotărârii prin care se adoptă un astfel de regulament legea este unanimă și fără tendința de a institui în favoarea autorităților locale o anumită marjă de apreciere, dimpotrivă normează cu caracter unitar și cu forță sistemul de votare.
De altfel, însăși legea cadru în materie, în art. 45 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 prevede că legea sau regulamentul de organizare și funcționare pot prevedea o altă majoritate de vot, dar în nici un caz nu se prevede un alt sistem de vot explicit de adoptare a regulamentului de organizare și funcționare și nici că autoritatea poate să aibă o marjă de apreciere ca să adopte un alt regulament prin care să statueze că la adoptarea regulamentului de organizare și funcționare se va putea stabili un alt sistem sau majoritate de vot.
Prin urmare, Curtea reține că în ceea ce privește adoptarea regulamentului de organizare și funcționare autoritatea administrației publice locale trebuie să urmărească legea ca act superior și nu propria sa voință, deoarece prin propria sa voință nu poate stabili o altă majoritate. Pe de altă parte. Legea aplicabilă și care guvernează majoritatea de vot în materia adoptării regulamentului de organizare și funcționare este în prezent OG nr. 32/2005 cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 673/2002 și nu dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 așa cum eronat a apreciat recurentul.
Împrejurarea că pentru alte situații distincte și speciale Legea privind Statutul aleși lor locali nr. 393/2004 a reglementat late majorități de adoptare a unor acte normative sau individuale de către consiliul local vine să confirme chiar posibilitatea de a stabili altfel de majoritate statuată de prevederile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 analizate în precedent.
Pe cale de consecință, ținând seama și de argumentele expuse în precedentul prezentei decizii, Curtea statuează că sentința instanței de fond este legală și temeinică și ca atare recursul se privește a fi nefundat urmând astfel ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/22004 să fie respins ca atare.
Cum în prezenta cauză s-a dispus anularea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a unor acte administrative cu caracter normativ trebuie să se facă și aplicare dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, conform art. 23 teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Curtea va dispune publicare prezentei decizii în Monitorul Oficial al județului B -N, fără plata taxelor de publicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul local al mun. B împotriva sentinței civile nr.979/CA din 17.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LU/Dact.SM
2 ex./13.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
