Obligația de a face. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.047/2009

Ședința publică de la 18 Iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Delia Marusciac

JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar

JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1827/10.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, proivind și pe intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL C-DIRECȚIA MUNICIPIULUI ȘI EVIDENȚA PROPRIETĂȚII,SERVICIUL AUTORIZĂRI COMERȚ și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 11 iunie 2009 intimatul Consiliul Local al municipiului C-N a depus la dosar actele solicitate de instanță prin adresa dispusă la termenul anterior.

Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 1.826 din 10 octombrie 2008 Tribunalului Clujs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și s-a respins și cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL C-N - DIRECȚIA MUNICIPIULUI ȘI EVIDENȚA PROPRIETĂȚII, SERVICIUL AUTORIZĂRI COMERȚ și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat eliberarea unei autorizații de transport în data de 15 ianuarie 2008, în baza Legii nr. 265/2006.

A constatat instanța de fond că în condițiile Legii nr. 51/2006, cererea reclamantului trebuia să fie soluționată de Serviciul de transport public aflat în subordinea Primarului mun. C-N, serviciu ce ar avea ca obiect gestiunea serviciului de utilități publice și implicit, atribuții în emiterea autorizației solicitată de către reclamant.

A apreciat instanța de fond refuzul de soluționare al cererii ca fiind justificat, întrucât deși au fost efectuate demersuri în vederea angajării personalului necesar funcționării serviciului, posturile scoase la concurs nu au fost ocupate de nici o persoană, astfel încât nu există posibilitatea obținerii acelei autorizații în lipsa structurii recunoscute să acorde acea autorizație, instanța de fond reținând, în condițiile art. 21 lit. g din Legea nr. 51/2006, că acel serviciu ar fi trebuit să obțină o licență emisă de autoritatea națională de reglementare competentă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, la pct. 1, recurentul susține că hotărârea instanței de fond nu este motivată, respectiv nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Cu privire la nefuncționalitatea serviciului în discuție, recurentul a arătat că Legea nr. 51/2006 a intrat în vigoare la un an de la publicarea ei în Monitorul Oficial, respectiv la data de 8 martie 2007, dată la care ar fi trebuit începută procedura de înființare a Serviciului de transport public și nu la data de 15 aprilie 2008, respectiv la mai bine de un an de la data intrării în vigoare a legii care prevede obligativitatea funcționării acestui serviciu în cadrul primăriilor.

Susține recurentul că pârâtul Primarul municipiului C-N, în condițiile art. 9 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, avea posibilitatea de a delega atribuțiile acestui serviciu nefuncțional către un alt serviciu, care să-i îndeplinească atribuțiile până în momentul în care Serviciul de transport public ar fi fost funcțional.

În privința calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, recurentul a susținut incidența disp. art. 38 alin. 2 lit. a și d din Legea nr. 215/2001.

Susține recurentul, din această perspectivă, că intră și în atribuțiile consiliului local să asigure funcționarea aparatului de specialitate al primarului, respectiv să asigure funcționalitatea serviciului nou înființat.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.

Probele administrate în fața instanței de fond au relevat o modificare esențială a stării de fapt din perspectiva cadrului legislativ ce reglementează modalitatea de soluționare a cererii formulate de către reclamant.

A relevat pârâta în fața instanței de fond că solicitarea reclamantului de emitere a autorizației de transport (taximetrie) nu poate fi soluționată în lipsa existenței faptice a serviciului public care ar avea în competență soluționarea acestui gen de cereri, conform Legii nr. 51/2006, situația persistând pe tot timpul desfășurării litigiului, în fața instanței de fond.

În recurs, pârâta a arătat că a fost emis Ordinul nr. 008/10.02.2009 a Președintelui Autorității Naționale de Reglementare a Serviciilor Comunitare de Utilități Publice prin care a fost eliberată autorizația pentru exercitarea atribuțiilor legale în domeniul serviciilor de transport public local Autorității de autorizare din cadrul Primăriei municipiului C-

Având investirea legală și deci capacitatea de a analiza pe fond cererea reclamantului, pârâta a arătat motivul principal care determină respingerea cererii reclamantului.

Astfel, există cadrul legal de reglementare a activității de taximetrie, fiind organizată și activitatea organului local cu competență în acest domeniu.

În acord cu dispozițiile art. 14 al. 4 din Legea nr. 38/2003, privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, unde se arată că:"Numărul maxim de autorizații taxi stabilit a se atribui în conformitate cu prevederile alin. (2) și/sau (3) va fi de maximum 4 la 1.000 de locuitori ai localității de autorizare." pârâta a determinat numărul de autorizații de taxi ce pot fi atribuite pe raza municipiului C-N, acesta fiind limitat la 4000, conform nr. 712/27 noiembrie 2007 ( 29).

Toate cele 4000 de autorizații de taxi sunt deja alocate, astfel încât eliberarea unei alteia, la solicitarea reclamantului ar depăși numărul deja existent și ar încălca dispozițiile legale.

Din această perspectivă, în baza probelor administrate în recurs, Curtea constată că apărarea pârâtei întemeiată pe chestiuni de fond, este pertinentă, iar din perspectiva Legii nr. 554/2004, refuzul nu apare ca fiind nejustificat.

Dacă în prima fază procesuală, la fond, pârâta s-a apărat, în principal, pe chestiuni procedurale (lipsa organizării serviciului public care ar fi trebuit să soluționeze cererea reclamantului), în recurs a evidențiat și probat imposibilitatea soluționării pe fond a cererii reclamantului, în fază administrativă, justificată, pertinent, de alocarea deja a numărului maxim de autorizații de taxi pe raza municipiului C-

Referitor la excepția lipsei procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, Curtea reține că instanța de fond a procedat corect atunci când a admis excepția.

Atâta timp cât au fost stabilite obligații concrete de organizare a serviciului public de transport în sarcina unei anumite autorități locale, în speță în sarcina primarului, doar în raport cu acesta se poate lega cadrul procesual, doar acesta fiind chemat să răspundă pentru funcționalitatea sau, dimpotrivă, nefuncționalitatea serviciului.

Atribuțiile enumerate de către recurent stabilite în sarcina Consiliului Local al Municipiului C-N au un caracter general, în condițiile în care actul normativ menționat anterior prevede atribuții speciale în această materie în sarcina primarului.

Față de cele menționate anterior, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1.827 din 10 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Dact./2 ex./30.06.2009.

Jud.fond:

Președinte:Delia Marusciac
Judecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj