Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.061/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Mihaela Saracut
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta - TRANSILVANIA SA, împotriva sentinței civile nr. 564/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 11.06.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 564 din 6 martie 2009 Tribunalului Cluja fost respinsă cererea formulată de către reclamanta TRANSILVANIA, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin decizia de impunere nr. 101 din 26 aprilie 2007, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 469.751 lei reprezentând impozit pe profit și La baza acestei decizii de impunere a stat raportul de inspecție fiscală nr. - din 14 noiembrie 2006.
Împotriva deciziei de impunere, reclamanta TRANSILVANIA C-N a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 104 din 3 iulie 2007 emisă de către pârâta C ca fiind nedepusă în termen. Decizia menționată anterior nu a fost contestată de către reclamantă, devenind definitivă potrivit disp. art. 179 din Codul fiscal.
Ulterior, arată instanța de fond, reclamanta a formulat o nouă contestație împotriva deciziei de impunere nr. 101/2007 precum și împotriva raportului de inspecție fiscală - din 14 noiembrie 2006, contestație respinsă prin decizia nr. 131 din 6 septembrie 2007 C, pe de o parte ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, iar pe de altă parte, reținându-se autoritatea de lucru judecat.
În privința legalității deciziei nr. 131 din 6 septembrie 2007, instanța de fond a constatat că aceasta este temeinică în privința reținerii excepției de lucru judecat deoarece împotriva deciziei de impunere nr. 101/2007 reclamanta a declanșat calea administrativă de atac soluționată prin decizia nr. 104 din 3 iulie 2007, astfel încât o nouă contestație nu mai este posibilă.
Instanța de fond a înlăturat apărările reclamantei referitoare la repunerea în termen ca urmare a comunicării raportului de inspecție fiscală care nu i-a fost comunicat cu prilejul primei căi de atac, motivat de faptul că reclamanta a avut posibilitatea de a solicita comunicarea raportului și de a formula calea de atac prevăzută de lege împotriva deciziei nr. 104/2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
A susținut reclamanta în motivarea recursului că hotărârea atacată este nelegală deoarece nu au fost respectate dispozițiile imperative procedurale precum și limitele de rejudecare impuse de către Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 2.439/2008 pronunțată în dosarul nr-, în condițiile în care problemele de drept dezlegate de instanța de control sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
A arătat reclamanta că în primul ciclu procesual împotriva sentinței nr. 1.002/2008 a Tribunalului Cluj prin care s-a respins acțiunea, admițându-se excepția tardivității, a formulat recurs, cauza fiind trimisă spre rejudecare, iar Curtea de Apel, admițând recursul a impus limitele de rejudecare care s-au referit doar la verificarea temeiniciei sau netemeiniciei admiterii de către prima instanță de fond a excepției tardivității formulării acțiunii.
De asemenea a mai arătat recurenta că în această situație există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește posibilitatea invocării și analizării excepției autorității de lucru judecat care a stat la baza respingerii contestației reclamantei formulată împotriva deciziei nr. 113/2007.
Susține reclamanta că pentru a putea fi analizată în rejudecare excepția autorității de lucru judecat, pârâta ar fi trebuit să atace și ea cu recurs sentința civilă nr. 1.002/2008 a Tribunalul Cluj, iar dacă Curtea de Apel ar fi considerat temeinic acel recurs, prin prisma faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat și cu privire la excepția autorității de lucru judecat, Curtea ar fi trebuit să stabilească ca limite de rejudecare și judecarea și analizarea acelei excepții.
Cu privire la soluția concretă pronunțată, reclamanta susține că această excepție nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel dreptul la apărare, iar instanța în motivarea hotărârii nu a analizat toate apărările formulate de către reclamantă.
În privința excepției propriu-zise a autorității de lucru judecat, reclamanta susține că nu se poate reține incidența acestei excepții, raportat la conținutul celor două decizii emise de intimată în soluționarea celor două contestații, întrucât prin decizia nr. 104/2007 contestația a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă, iar prin decizia nr. 113/2007, cea de-a doua contestație a fost respinsă ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta și totodată ca fiind fără obiect, considerând pârâta că în cauză există autoritate de lucru judecat raportat strict la împrejurarea că cele două contestații vizau aceeași decizie de impunere, fără ca pârâta să cerceteze pe fond contestațiile depuse.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI Caf ormulat întâmpinare ( 9) solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Așa cum a evidențiat și instanța de fond, împotriva aceluiași act fiscal, decizia de impunere nr. 101/2007, reclamanta a formulat două contestații, prima soluționată prin decizia nr. 104 din 3 iulie 2007, iar cea de a doua prin decizia nr. 131 din 6 septembrie 2007.
În condițiile art. 175 al. 1 din nr.OG 92/2003, în condițiile căilor administrative de atac, împotriva actului fiscal persoana ce se consideră vătămată poate formula doar o singură contestație și nu mai multeAcea primă contestație este ca care declanșează calea administrativă de atac împotriva actului fiscal ce poate fi continuată și în contenciosul administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
În condițiile textului legal menționat anterior, respectiv art. 175 din nr.OG 92/2003, în calea administrativă de atac poate fi atacată doar decizia de impunere. ( " mpotrivatitlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii.")
Raportul de inspecție fiscală este documentul inițial care expune constatările organului de control realizate cu prilejul contolului fiscal. Obligațiile de plată sunt definitivate în decizia de impunere, act fiscal ce poate fi executat silit.
Comunicarea raportului de inspecție fiscală nu repune partea în dreptul de a contesta obligațiile financiare suplimentare stabilite în sarcina sa, raportat la împrejurarea evidențiată anterior, respectivul faptul că legiuitorul a reglementat calea de atac a contestației doar împotriva deciziei de impunere și nu și împotriva raportului de inspecție fiscală.
În speță, calea administrativă de atac declanșată de contestația soluționată prin decizia nr. 104 din 3 iulie 2007, epuizat controlul administrativ ce poate fi exercitat de către organul fiscal împotriva actelor fiscale și a deschis pentru persoana vătămată, calea de atac la instanța judecătorească, în condițiile Legii nr. 554/2004 la care face trimitere art. 188 al. 2 pr.fiscală.
Nefiind atacată decizia nr. 104 din 3 iulie 2007, intrat înputerea lucrului judecat, indiferent de soluția ce o conține, pe fond sau pe excepție și a finalizat activitatea de control administrativ ( în condițiile codului d e procedură fiscală) și mai apoi jurisdicțional ( prin intermediul instanței de contencios administrativ) asupra obligațiilor de plată stabilite în sarcina reclamantei.
Existența acestei decizii a impus, în mod corect, soluția pronunțată de către organul fiscal cuprinsă în decizia nr. 131 din 6 septembrie 2007, în partea referitoare la excepția autorității de lucru judecat.
Sub acest aspect, susținerile reclamantei sunt nefondate.
Referitor la soluția intermediară de casare (decizia civilă nr. 22.394 din 29 octombrie 2008 Curții de Apel Cluj ) și a consecințelor acesteia, Curtea constată că, în principal, casarea a fost dispusă pe motiv de ordin procedural, respectiv nerespectarea principiului contradictorialității, părțile nefiind ascultate de către instanța de fond cu privire la unele aspecte importate avute în vedere de către aceasta cu prilejul soluționării cauzei, respectiv în privința excepției de tardivitate.
Excepția autorității de lucru judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare, nu a fost soluționată în primul ciclu procesual, astfel încât fiind trimisă cauza spre rejudecare, a putu fi reiterată de către parte și în mod corect fost soluționată ulterior de către instanța de fond prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs.
În mod greșit susține reclamanta că în decizia de casare au avut loc dezlegări de drept cu caracter irevocabil din partea instanței de recurs, întrucât aceasta, așa cum s-a arătat anterior, a constatat doar că un principiu fundamental al procedurii civile, cel al contradictorialității, nu a fost respectat, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.
Pârâta nu avea interes să formuleze recurs împotriva sentinței civile nr. 1.002 din 30 mai 2008 Tribunalului Cluj, deoarece excepția invocată nu a primit o soluție din partea instanței, astfel încât nu ar fi existat ceva care să fie criticat în recurs de către pârâtă, cauza fiind soluționată favorabil din punctul de vedere al pârâtei ca urmare a admiterii unei alte excepții invocată de către aceasta.
În condițiile art. 302 al. 1 lit. c) pr.civ. doar parteanemulțumităde hotărârea instanței de fond este interesată să formuleze recurs, or, din perspectiva pârâtei, ce a obținut câștig de cauză, prin respingerea demersului judiciar al reclamantei, chiar și în urma reținerii unei excepții, nu se justifica interesul în promovarea căii de atac a recursului.
Casarea fiind integrală, fără limite strict determinate prin decizia de casare, în mod corect instanța de fond a procedat la analizarea tuturor excepțiilor invocate în caută, cu prioritate față de fondul cauzei.
Față de cele menționate, anterior, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta TRANSILVANIA C-N împotriva sentinței civile nr. 564 din 6 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./023.07.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Mihaela Saracut
