Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.23/CA/2008-
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenții pârâțiCONSILIUL LOCAL S și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S,ambii cu sediul în S,-, jud.B în contradictoriu cu intimata reclamantă- " COMUNALĂ ȘI LOCATIVĂ" -,cu sediul în S,-, jud.B, împotriva sentinței nr.263/CA din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta pârâtă Primăria Municipiului S - consilier juridic în baza delegației nr.7251 din 7 noiembrie 2007, pentru recurentul pârât Consiliul Local S - consilier juridic în baza delegației nr.523 din 22 ianuarie 2008 și pentru intimata reclamantă - " COMUNALĂ ȘI LOCATIVĂ" - S - avocat în baza împuternicirii avocațiale din 8 noiembrie 2007, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt legal timbrate cu câte 2 lei, sume achitate prin chitanța nr.- din 23 ianuarie 2008, emisă de Primăria Municipiului S și prin chitanța nr.24 - 1 - 74 din 24 ianuarie 2008, emisă de Primăria Municipiului O, plus timbre judiciare în valoare de câte 0,15 lei, precum și faptul că, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentului pârât Consiliul Local S depune la dosar hotărârea consiliului local nr.272 din 25 octombrie 2007 și adresa nr.521 din 22 ianuarie 2008, emisă de Consiliul Local
Reprezentanta recurentei pârâte Primăria Municipiului S învederează că, cele două recursuri formulate în cauză de către Primăria Municipiului S, respectiv Consiliul Local S, au fost trimise împreună prin poștă, în același plic. Depune la dosar copia recursului care poartă data expedierii - 14.08,2007 și care are același număr de înregistrare cu recursul formulat de Consiliul Local S, respectiv nr.4793/8.08.2007. În sprijinul formulării în termen a recursului de către Primăria Municipiului S susține că, a fost citată în cauză în calitate de recurentă, împrejurare ce o poate dovedi cu citațiile ce au fost emise pe seama acestei instituții. În acest sens, înțelege să depună la dosar un borderou de expediție a corespondenței la Oficiul Poștal S pentru ziua de 14.08.2007, cu destinația Tribunalul Bihor, ce poartă mențiunea confirmării de primire, având ca destinatar Primăria Municipiului Mai arată că, numărul oficial al trimiterii - 4793 -, sub care s-a înregistrat atât la Consiliul Local S cât și la Primăria Municipiului S recursul, este eronat, întrucât în fapt acest număr reprezintă numărul de înregistrare a citației. Solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a face dovada că din eroare recursul poartă numărul 4793 din 8.08.2007 și pentru a aduce citațiile din care rezultă că instituția a fost citată în cauză în calitate de recurentă.
Reprezentantul intimatei reclamante, la întrebarea instanței, arată că partea pe care o reprezintă a primit recursul declarat de Consiliul Local S și nu are cunoștință să fi primit recursul declarat de Primăria Municipiului Lasă la aprecierea instanței să dispună cu privire la cererea de amânare a cauzei formulată de către reprezentanta recurentei pârâte Primăria Municipiului
Reprezentanta recurentului pârât Consiliul Local S arată că este de acord cu amânarea cauzei.
Instanța,respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către reprezentanta recurentei pârâte Primăria Municipiului S, cu motivarea că există probe suficiente la dosar ce confirmă expedierea de către această recurentă a unui înscris către Tribunalul Bihor.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentului pârât Consiliul Local S solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată. Totodată, solicită și admiterea recursului declarat în cauză de Primăria Municipiului
Reprezentanta recurentei pârâte Primăria Municipiului S solicită admiterea recursului declarat în cauză, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită și admiterea recursului declarat de Consiliul Local Învederează că intimata reclamantă avea doar un drept de administrare asupra acelor imobile și nu un drept de proprietate.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că recurenții nu justifică nici un drept de proprietate și nici de a dispune de acele imobile, acestea făcând parte din patrimoniul intimatei.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.263/CA din 20 iunie 2007, Tribunalul Bihor admis în parte acțiunea promovată de reclamanta - Gospodărie Comunală și Locativă S -, cu sediul în S,-, judetul B, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului S și Primăria Municipiului S, ambii cu sediul în S,-, judetul B, împotriva Hotărârii Consiliului Local nr.40 din 19 aprilie 2001 și în consecință a anulat nr.40 din 19.04.2001, în partea privitoare la imobilele din S:- - înscris în CF 13.097 S;- - CF 14.061 S;- - înscris în CF 17.699 S;- - CF 6821 S;- - CF 3803 S;- - CF 8329 S; nr.7 - CF 2159 S; nr.17 - CF 4493 S; nr.2 - CF 13104 S; nr.2 - CF 13.379 S; nr.2 - CF 13.497 S;- - CF 17.710 S și- - CF 18012
A menținut HCL nr.40/2001 în partea privitoare la imobilele situate în S,- - înscris în CF 14.912 S și- - înscris în CF 17.712 S și a compensat cheltuielile de judecată, efectuate de părțile litigante.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin actul administrativ, a cărui anulare se cere prin acțiunea introductivă - hotărârea nr.40 din 19.04.2005 (filele 4-5 dosar 4170/CA/2001) -pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sad ecis ca, începând cu data de 1.05.2001, se revocă dreptul de administrare al reclamantei - S - asupra imobilelor cu altă destinație decât cea de locuință, înscrise în anexa hotărârii și că, tot cu acea dată, acele imobile trec în administrarea Consiliului Local
În anexa HCL 40/2001 -fila 6 - sunt enumerate 15 imobile, situate în S, și anume -str. -, nr.58,notat în CF 13097;- - CF 14061;- - CF 17699;- - CF 6821; str.- nt.35 - CF 14912;- - CF 3803;- - CF 8329; nr.7 - CF 2159; nr.17 - CF 4493;- - CF 17712; nr.2 - CF 13104; nr.2 - CF 13379; nr.2 - CF 13497,- - CF 17710 și- - CF 206 (CF 18012)
Prin acțiunea introductivă, reclamanta - S -, cerând anularea HCL nr.40/2001, a susținut că aceasta îi lezează dreptul de proprietate asupra celor 15 imobile, ca societate comercială înființată pe structura și cu capitalul social al fostei Regi Autonome de Gospodărie Comunală și Locativă S, înființată, la rându-i, în baza Legii nr.15/1990, prin organizarea fostei Întreprinderi Județene de Gospodărie Comunală și Locativă
Într-adevăr, prin Decizia sa cu nr.86 din 19.03.1991 (fila 3 dosar anexă la dosarul 4109/CA/2002), emisă în baza prevederilor Legii 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat în regii autonome și societăți comerciale, Prefectura Județului Bad ecis reorganizarea unității economice de stat - Întreprinderea Județeană de Gospodărie Comunală și Locativă B -în 8 regii autonome, în municipiul O și celelalte orașe ale județului B, printre care, la pct.7 a art.1, și Regia Autonomă de Gospodărie Comunală
Patrimoniul fostei unități economice de stat B, ce-și înceta activitatea, urma, conform precitatei decizii - art.3 și 4 - a se repartiza regiilor autonome nou înființate și a constitui capitalul lor social inițial.
Predarea-primirea către RAGCL Sap ărții din patrimoniul fostei IJGCL B, ce i-a fost repartizat, a avut loc la data de 1.04.1991, conform procesului verbal -fila 4 -din care rezultă că i-a fost repartizat un activ în valoare de 369.540.367 lei, din care mijloace fixe în valoare de 369.528.773 lei.
Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă Saf ost înființată așadar prin act administrativ al unei autorități publice locale, emis în baza și în conformitate cu prevederile Legii 15/1990, în vigoare și în prezent, care a debutat reglementarea situației juridice a fostelor proprietăți socialiste de stat, care, până la acea dată se aflau în administrarea directă -ca drept real de tip socialist - a fostelor întreprinderi, unități economice de stat.
În art.3 și 4 al precitatei legi se prevedea înființarea de regii autonome de interes local prin hotărâri ale organelor județene și municipale ale administrației de stat și că în actul de înființare se va stabili, alături de obiectul de activitate, denumirea și sediul principal și patrimoniul acestora.
Potrivit prevederilor art.5 al aceleiași legi, regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său.
Prin hotărârea sa cu nr.8 din 21.02.1995 (fila 5), pârâtul Consiliul Local S, în baza prevederilor art.17 și 18 din Legea 15/1990 și a prevederilor art.4 alin.2 din OG 69/19994, a decis reorganizarea Regiei Autonome de Gospodărie Comunală și Locativă S și înființarea, începând cu data de 1.04.2005, a Societății Comerciale de Gospodărie Comunală și Locativă S - (- S -), în art.4 al hotărârii stabilindu-se capitalul social al societății nou înființate ca fiind în valoare de 369.575.000 lei, constituit prin preluarea activului pe bază de bilanț existent la 31.12.2004 de la Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă S,modificat apoi prin HCL din 8.10.1999 (fila 10), ca fiind activul din balanța din 31.03.1995.
În situația patrimonială a RAGCL S din 31.03.1995 (filele 6-9), figurează mijloace fixe în valoare totală de 369.575.000 lei, printre care și clădirile spații comerciale enumerate în anexa HCL nr.40/2001, atacat prin acțiunea introductivă.
Art.18 din Legea 15/1990 prevede că prin actul de înființare a societății comerciale se stabilește și capitalul social, care este deținut de stat sub formă de acțiuni și vărsat integral la data constituirii (art.20 alin.1 din lege).
Potrivit art.20 alin.2 din aceeași lege, bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu.
Spre această concluzie conduc și prevederile OG 69/1994 aprobată prin Legea 135/1994 privind unele măsuri pentru reorganizarea regiilor autonome de interes local,care, în art.3, a prevăzut că regiile autonome administrează bunurile aparținând domeniului public prevăzute în art.135 alin.4 din Constituție sau de alte dispoziții legale, care se evidențiază în patrimoniul lor distinct de bunurile pe care le dețin în proprietate.
Ca atare, sunt exceptate de la dreptul de proprietate ale persoanelor juridice - regii autonome sau societăți comerciale cu capital integral de stat, care, conform prevederilor Decretului 31/1954, nu pot exista fără un patrimoniu distinct propriu, doar bunurile din domeniul public determinate ca atare de prev.art.135 al.4 din Constituție - categorie din care nu fac parte imobilele cu destinația de spații comerciale.
Conform actelor de înființare a reclamantei - S -acționarul său unic -Statul Român -deținea un nr. de 14.783 acțiuni cu valoare nominală de 25.000 lei fiecare și în valoare totală de 369.575.000 lei,
În baza actului încheiat sub nr. 21.012, la data de 15.06.19989 (fila 11), Statul Român a transmis integral acțiunile deținute la - S -, Fondului Proprietății de Stat. În documentația ce a stat la baza acestei transmisiuni (fila 15),l capitolul 1.22. "Clădiri principale" din S, figurează 14 din cele imobile enumerate în anexa HCL atacată, identificate prin stradă ori piață și număr administrativ, fără a fi fost trecut însă imobilul din-.
Fondul Proprietății de Stat, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. BH-30 la data de 1.06.2000 (fila 18) cu - SRL, a vândut acesteia toate cele 14.783 acțiuni în valoare nominală de 25.000 lei fiecare și valoare totală de 369.575.000 lei, deținute la reclamanta - S -.
Expertiza topografică efectuată în cauză a identificat în teren, așa cum s-a consemnat în raportul de expertiză de la fila 41-48,toate cele 15 imobile enumerate în anexa HCL nr.40/2001, ca aflate în folosința și posesia - S - și, ca toate, sunt spații cu altă destinație decât de locuit.
Expertul contabil a stabilit, așa cum a consemnat în raportul de la filele 49-50 și completarea de la filele 77-78, că din cele 15 spații comerciale, enumerate în anexa HCL nr.40/2001, două imobile nu au figurat ca înregistrate în patrimoniul RAGCL S de la 31.03.1995 nu au fișă și nu au fost incluse în capitalul social la data constituirii reclamantei - S -, și anume cele situate în S,-, situat pe nr. topo 1850/VII notat în CF 17712 și-, nr. topo 1303/3, notat în CF 14912.
Ca atare, probatoriul din dosar demonstrează că - S - este proprietara spațiilor comerciale din 13 din imobilele enumerate în anexa HCL atacat, și anume cele situate în- - înscris în CF 13.097;- - CF nr. 14.061;- - notat în CF 17.699;- - CF 6821;- - CF 3803;- - CF 8329; nr.7 - CF 2159; nr.17 - CF 4493; nr.2 - CF 13104; nr.2 - CF 13.379; nr.2 - CF 13.497,- - CF 17.710 și- - CF 18012
De altfel, dreptul de proprietate al reclamantei - S - asupra acelorași imobile - spații comerciale - a fost constatat și prin sentința civilă nr.62/COM/2002, pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 14.01.2002 în dosarul nr.8657/2001 (fila 24 dosar 4109/CA/2002), menținută prin decizia nr. 369/C/2002-R,pronunțată la data de 16.05.2002, în dosar nr.1253/C/2002, de Curtea de Apel (fila 1 dosar anexă la dosarul 4109/CA/2002).
Considerentele deciziei nr.213/R/2001 -pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul său nr.448/2001 (fila 21 dosar nr.4170/CA/2001) -câtă vreme hotărârea nu a judecat dreptul de proprietate asupra acelor imobile, și nici înscrierile din CF, în care figurează dreptul de proprietate socialistă al Statului Român, care în prezent nu mai există și, ca atare, nu profită niciuneia dintre părțile litigante, iar conform dispozițiilor Legii 7/1996, înscrierile din CF se fac numai în scop de publicitate și opozabilitate, nefiind nici constitutive și nici translative a dreptului de proprietate, invocate de pârâți - nu au relevanță în cauză, față de actele translative ale dreptului de proprietate, ce probele dosarului au demonstrat a fi intervenit cu privire la imobilele vizare de HCL nr.40/2001.
Cum,în condițiile art.8 alin.3 din Legea 213/1998, trecerea în domeniul public a unor bunuri din proprietatea societăților comerciale se face numai cu acordul adunării generale, numai dacă statul sau o unitate administrativ teritorială este acționară la acea societate și numai cu plată, și în speță aceste cerințe nu au fost întrunite, s-a constatat că HCL nr.40/2001 vatămă dreptul de proprietate, dovedit al reclamantei asupra a 13 din imobilele spații comerciale enumerate în lista anexă a acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legau timbrat au formulat recurs Consiliul Local al Municipiului S, precum și Primăria Municipiului S, prin primarul, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii în contencios, formulată de -""- S și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate prin acțiune.
Cele două recursuri sunt identice, sub aspectul motivelor invocate de cei doi recurenți.
Recursurile nu sunt motivate în drept cu raportare la dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Se susține că, în mod greșit instanța de fond a reținut că, reclamanta intimată a dobândit un drept de proprietate asupra imobilelor din litigiu și nu un drept de administrare asupra lor, ignorând astfel Hotărârea nr.8/1995 a Consiliului Local S, precum și Hotărârea nr.31/1996 în care obiectul de activitate al reclamantei ca societate nou înființată includea și administrarea fondului locativ cu altă destinație decât cea de locuință. Mai mult, potrivit Protocolului de colaborare nr.2263 din 25 martie 1996 încheiat între Consiliului Local S și reclamanta intimată, aceasta deținea doar un drept de administrare asupra imobilelor cu altă destinație decât cea de locuință.
Se apreciază că, în mod greșit instanța de fond a invocat sentința civilă nr.62/2002 ulterioară hotărârii atacate.
Se mai susține că, însăși reclamanta intimată a recunoscut implicit că ar avea un drept de administrare și nu unul de proprietate asupra imobilelor din litigiu, prin faptul că, în perioada 1999 - 2000 solicitat Primăriei S adeverințe în vederea întabulării acestor imobile, solicitare căreia i s-a răspuns negativ, dat fiind faptul că imobilele fac parte din domeniul privat al orașului S, astfel că reclamanta nu se putea întabula ca proprietară asupra acestora.
Cu tot refuzul primăriei, reclamanta intimată și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu, fără acordul Consiliului Local S, în mod ilegal afirmă recurenții, deoarece s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.17 și 19 din Decretul nr.115/1939.
Se apreciază ca vădit eronat reținut de instanță, aspectul potrivit căruia odată cu reorganizarea Regiei Autonome de Gospodărire Comunală și Locativă S în -""- S, societatea nou înființată s-ar fi constituit prin preluarea activului pe bază de bilanț la data de 31.12.2004, perioadele de timp la care se referă instanța fiind eronate, susțin recurenții.
În fine, se mai susține și aspectul potrivit căruia în opinia recurenților, art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, privind privatizarea societăților comerciale nu ar include în valoarea capitalului social al societăților privatizate imobilele din litigiu, prin raportare la disp.art.32 /1 alin.2 din OUG nr.88/1997 care prevăd că, societățile comerciale privatizate nu includ în capitalul social terenul deținut de acestea, ci rămân în proprietatea statului și a unităților administrativ teritoriale, urmând ca regimul lor juridic să fie clarificat ulterior. Prin analogie, susțin recurenții și imobile ce formează obiectul acestui dosar rămân în proprietatea Consiliului Local S, și nu în proprietatea reclamantei intimate.
Prin concluziile scrise depuse de cei doi recurenți, se subliniază același aspect evidențiat și în motivele de recurs potrivit căruia intimata nu ar deține un drept de proprietate asupra imobilelor ce au făcut obiectul hotărârii atacate în prezentul dosar, ci doar un drept de administrare al acestora.
Sunt invocate aceleași acte normative menționate și în motivele de recurs.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare în cauză, dar prin reprezentantul său, prezent în ședința de judecată a pus concluzii de respingere a celor două recursuri, potrivit practicalei prezentei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul disp.art.304 /1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursurile fiind nefondate.
Câtă vreme dreptul de proprietate al reclamantei intimate asupra a treisprezece (13) imobile din cele cincisprezece (15) la care face referire Hotărârea nr.40/2001 a Consiliului Local Saf ost stabilit în mod irevocabil prin sentința civilă nr.64/2002 pronunțată de Tribunalul Bihor O, rămasă irevocabilă prin decizia nr.369/2002 a Curții de Apel Oradea, orice altă discuție vizând greșita întabulare în CF a dreptului de proprietate a reclamantului sau greșita aplicare a Legii nr.15/1990, nu are nici o relevanță juridică.
Cu autoritate de lucru judecat dreptul de proprietate al reclamantei intimate a fost stabilit astfel că, la data pronunțării sentinței atacate judecătorul fondului nu putea să repună în discuție existența lui, ci doar să constate că decizia atacată încalcă acest drept de proprietate al părții.
De altfel, expertiza contabilă administrată în cauză a confirmat că din cele 15 spații comerciale enumerate în anexa HCL 40/2001, 13 sunt în proprietatea reclamantei intimate astfel că, consiliul local nu putea să dispună asupra unor bunuri ce nu sunt în proprietatea sa.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul prevederilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Totodată, reținând culpa procesuală a recurentelor, acestea vor fi obligate și la cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, în cuantumul indicat în dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de recurentele CONSILIUL LOCAL S și PRIMĂRIA MUNCIPIULUI împotriva sentinței nr.263 din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond - Sidic
- dact. - 2 ex.
- 13.02.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
