Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 26/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.26/CA/2008-
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O, str. -, nr.2/B, jud.B în contradictoriu cu intimatul reclamant, din O, str. -, nr.4,.3, jud.B împotriva sentinței nr.369/CA din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B - consilier jrudic în baza delegației nr.77/FI din 24 ianuarie 2008 și pentru intimatul reclamant - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.6 din 24 ianuarie 2008, emisă de Baroul Bihor - cabinetul de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, intimatul reclamant - funcționar public, a fost sancționat pentru faptul că a lipsit nemotivat de la serviciu și nu a anunțat șeful. Reclamantul intimat, prin nota explicativă dată a recunoscut că a absentat nemotivat. Arată că, sancțiunea a fost radiată de drept în termen de 6 luni și că nu mai produce efecte juridice, invocând și la fond că acțiunea nu mai are obiect. Mai arată că, în speță nu se aplică Codul muncii, întrucât funcționarilor publici li se aplică Statutul funcționarilor publici. Apreciază că, sentința nu este legală, întrucât procedura prealabilă a fost respectată, sancțiunea fiind dată direct de conducerea instituției. Mai mult, arată că reclamantul a dat nota explicativă, a fost luată și poziția șefului, astfel că sancțiunea este legală, fiind aplicată în mod corect.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, instanța de fond a soluționat cauza pe excepție și nu pe fond, întrucât nu s-a făcut o cercetare prealabilă, reclamantul nefiind audiat. Arată că, în mod corect instanța de fond a reținut că, decizia nr.147/24.04.2007 nu cuprinde descrierea faptei care constituie abaterea disciplinară imputată și nici motivele pentru care ar fi fost înlăturate apărările formulate. Dacă recurenta nu are ce motiva în decizie, arată că este opinia ei.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.369/CA din 2 octombrie 2007, Tribunalul Bihora admis acțiunea introdusă de reclamantul, cu domiciliul ales în O-,.3 în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B din O str. - nr.2/B și în consecință a anulat decizia de sancționare disciplinară nr.147/24.04.2007 emisă de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.1247/24.04.2007, directorul executiv al Baa plicat reclamantului, funcționar public la Serviciul de audit Public Intern, sancțiunea "mustrare scrisă", în cuprinsul deciziei invocându-se prevederile art.65,al.1, al.2, lit.c și art.3, lit.a din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Potrivit art.93 din Legea 188/1999, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii.
Întrucât Legea nr.188/1999 nu cuprinde dispoziții referitoare la elementele obligatorii ale actului de sancționare disciplinară, în considerarea dispozițiilor art.93 din Legea nr.188/1999 se aplică dispozițiile art.268, al.2 din Codul muncii.
Art.268, al.2 din Codul muncii, sancționează cu nulitatea absolută necuprinderea în decizia de sancționare, între altele, a descrierii faptei care constituie abatere disciplinară și a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile.
De altfel, în aplicarea dispozițiilor Legii nr.188/1999 s-a emis Hotărârea Guvernului 1210/2003, care, la art.35, al.2 prevede sancțiunea nulității absolute pentru necuprinderea acelorași elemente obligatorii în decizia de sancționare a funcționarului public.
Decizia nr.147/24.04.2007 nu cuprinde descrierea faptei care constituie abaterea disciplinară imputată reclamantului și nici motivele pentru care ar fi fost înlăturate apărările formulate de acesta, drept care instanța constatat că este nulă absolută, potrivit prevederilor legale sus arătate.
De asemenea, a reținut și nulitatea prevăzută de art.66, al.3 din Legea nr.188/1999 - neîndeplinirea cercetării și audierii prealabile a funcționarului public - nota explicativă cerută reclamantului în data de 12.04.2007 și nota întocmită de șeful de serviciu în data de 23.04.2007 neîndeplinind cerințele audierii prealabile întrucât nu arată că se cercetează o abatere disciplinară săvârșită de funcționarul în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
Recursul nu este motivat în drept cu raportare la art.304 Cod procedură civilă, fiind invocate doar prevederile art.304 /1 Cod procedură civilă.
Prima parte a motivelor de recurs reiterează starea de fapt, criticile sentinței fiind formulate abia în a doua parte a acestora.
Se arată astfel că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că procedura cercetării prealabile nu a fost îndeplinită, câtă vreme reclamantului intimat i s-au solicitat explicații scrise. Nici Codul muncii, în temeiul dispozițiilor cărora s-a pronunțat hotărârea criticată, nu este aplicabil speței, susține recurenta.
În continuare, recurenta reiterează starea de fapt apreciind că în condițiile în care absența nemotivată a fost recunoscută de către reclamantul intimat, sancționarea acestuia este justificată.
Mai arată recurenta că, potrivit disp.art.70 pct.1 din Legea nr.188/1999 sancțiunile disciplinare se radiază de drept în termen de 6 luni de la aplicare, radierea sancțiunilor constatându-se prin act administrativ al conducătorului autorități sau instituției publice. În această ordine de idei arată că decizia atacată la data promovării recursului era deja radiată de drept și nu mai produce efecte juridice.
În fine, se mai susține și faptul că, prin absența nemotivată a persoanei de la locul său de muncă, potrivit dispozițiilor Legii nr.319/2006, în cazul accidentării sau îmbolnăvirii profesionale a acesteia, instituția suportă consecințele prevăzute de lege.
Intimatul deși legal citat nu a formulat întâmpinare în cauză, dar prin reprezentantul său legal a pus concluzii de respingere a recursului așa cum s-a menționat în practicaua prezentei.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul prevederilor art.304 /1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Contestatorul intimat are calitatea de funcționar public în cadrul instituției recurente, calitate în care se subordonează statutului funcționarilor publici, aprobat prin Legea nr.188/1999. Potrivit dispoz.art.93 din actul normativ invocat, dispozițiile acestuia se completează cu legislația muncii, astfel că, în mod corect instanța de fond procedând la analizarea legalității modalității de emitere a deciziei atacate, s-a raportat la dispozițiile Codului muncii.
Cum, decizia de sancționare nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinare și motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui sancționat în timpul cercetării disciplinare, în mod corect s-a reținut nulitatea acesteia, prin aplicarea disp.art.268 alin.2 din Codul muncii.
Cum, nu s-a făcut dovada cercetării și audierii prealabile a funcționarului public, deoarece nota explicativă depusă la dosarul cauzei, nu cuprinde mențiunea că ea a fost cerută în cadrul procedurii de cercetare administrativă pentru abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat intimatul, decizia atacată este nulă și prin prisma dispozițiilor art.66 alin.3 din Legea nr.188/1999.
Faptul că, la data promovării recursului decizia fusese radiată de drept, nu face altceva decât să arate că, practic recurenta nu ar mai avea nici un interes în promovarea căii de atac, astfel că, susținerile cu privire la acest aspect îi sunt defavorabile.
În fine, având în vedere că prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, nestabilind vinovăția sau nevinovăția contestatorului intimat, susținerile ce vizează acest aspect din recursul promovat exced cauzei.
Pe baza celor mai sus arătate, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței nr.369 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond - - Gh.
- dact. - 2 ex.
- 13.02.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
