Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 331/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 331
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta de Consum, cu sediul în comuna, jud. S, împotriva sentinței nr. 2083 din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 19 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr.5390/86 din 30 august 2007, reclamanta de Consum a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei, solicitând anularea autorizației de construire nr. 89 din 29 mai 2007 eliberată în favoarea numiților și, precum și suspendarea efectelor autorizației, până la pronunțarea sentinței.
În motivarea acțiunii, reclamanta invocă nelegalitatea eliberării autorizației de construire, întrucât numiții și intenționează să construiască un spațiu comercial în fața sediului reclamantei, în condițiile în care prin sentința civilă nr.1541/2006 a Judecătoriei Rădăuți au fost obligați săi asigure reclamantei accesul la drumul public.
Mai arată reclamanta că autorizația de construire menționată a fost eliberată în condițiile în care numiții și nu au depus toate avizele cerute de lege.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât deși documentația depusă în vederea autorizării de către numiții și a fost necompletă, ulterior s-a depus autorizația nr.582/23.08.2007 eliberată de Direcția Regională Drumuri și Poduri I, prin care se aprobă amplasarea și execuția lucrărilor de "Construire spațiu comercial cu acces rutier indirect prin drumul de servitute existent" în zona DN 17A km 61 + 830 stânga, fiind astfel îndeplinită ultima condiție imperativă prevăzută de certificatul de urbanism nr.82114 mai 2007.
Prin încheierea de ședință nr.2926 din 12 octombrie 2007, fost admisă cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr.89 din 29 mai 2007 emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin sentința nr. 3048 din 31 octombrie 2007, instanța de fond a admisă contestația reclamantei, dispunând anularea autorizației de construire menționată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta.
Prin decizia nr. 329 din data de 2802.2008 Curtea de Apel Suceavaa admis recursul și cererea de intervenție accesorie, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată sub nr-.
Beneficiarii și au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, arătând că autorizația de construire a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin sentința nr. 2083/2008, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată și admis cererea de intervenție.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Reclamanta a fost în litigiu cu privire la suprafața de teren pentru care a fost eliberată autorizația de construire, teren identificat cadastral prin parcela virană nr.3414/3 a Comunei Cadastrale, cu numiții și, iar prin Decizia nr.661/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție aceștia au fost recunoscuți ca proprietari ai terenului.
În anul 2007, se încheie contractul de vânzare-cumpărare nr.1720, între și (vânzători) și și (cumpărători), iar noii proprietari solicită și obțin autorizația de construire nr.89/2007, între actualii proprietari și de consum nu "a avut loc un litigiu îndelungat cu privire la terenul in cauza", aceștia din urmă fiind cumpărători de bună credință.
Prin adresa Primăriei nr.7004/31.07.2007 s-a comunicat numiților și că documentația depusă în vederea autorizării este incompletă, iar până la completarea cu avizele necesare lucrările se vor sista.
Ca urmare, în luna august 2007 este depusa autorizația nr. 82/23.08.2007 eliberată de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri lași, prin care se aproba amplasarea și execuția lucrărilor de "Construire spațiu comercial cu acces rutier indirect prin drumul de servitute existent" în zona DN 17 km 61 +830 stânga, fiind îndeplinită și această ultimă condiție imperativă solicitată prin certificatul de urbanism nr.82/14.05.2007.
Relativ la cererea de intervenție s- reținut că este întemeiată, autorizația de construire fiind legal emisă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, arătând că autorizația de construire a fost emisă fără a exista avizele și aprobările prevăzute de lege, respectiv acelea ce trebuiau emise de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri I și Consiliul județean Împrejurarea că avizul emis de către Direcția Regională de Drumuri a fost obținută ulterior emiterii autorizației, nu prezintă relevanță.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recursul nu este întemeiat.
Autorizația de construire contestată a fost emisă de către autoritatea competentă, potrivit dispozițiilor art. 3, 7 din Legea nr. 50/1991 și art. 16 din Ordinul 1430/2005 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. La baza emiterii autorizației a stat certificatul de urbanism ( 15).
Avizul emis de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri I, deși a fost emis ulterior emiterii autorizației de construire ( 22) nu impietează asupra valabilității autorizației, nemaifiind necesar a se da eficiență funcției sancționatorii a nulității ci funcției sale preventive, reclamanta intrând în legalitate prin obținerea ulterioară a avizului. Dacă în cadrul teoriei incipiente a "actului organism" nulitatea era considerată totală și iremediabilă, ulterior, ținându-se cont de faptul că nulitatea, ca sancțiune actului juridic, nu reprezintă altceva decât mijlocul juridic prin care se restabilește legalitatea încălcată la emiterea actului juridic, a fost formulată teoria proporționalizării efectelor nulității în raport cu finalitatea legii și s-a admis caracterul remediabil al nulității. Nu este întemeiată nici susținerea privind lipsa avizului Consiliului Județean Din conținutul certificatului de urbanism nu rezultă necesitatea obținerii acestui aviz. În cuprinsul Legii nr. 50/1991 sunt prevăzute unele cazuri când sunt necesare unele avize suplimentare, cum sunt cele prevăzute la art. 10, însă în speță nu este incident nici un caz ce impune obținerea avizului Consiliului Județean. Trebuie reținută și împrejurarea că reclamanta nu a atacat în instanță certificatul de urbanism - actul juridic ce cuprinde avizele necesare potrivit art. 6 din Legea nr. 50/1991 și art. 15 din Ordinul nr. 1430/2005, ci doar autorizația de construire. Nu fost făcută dovada existenței unei situații care ar fi reclamat obținerea avizului Consiliului Județean S-a invocat dosar lipsa acestui aviz fără a fi dovedită o stare de fapt ce ar face incident un text de lege ce prevede obținerea avizului Consiliului Județean. Așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus învederate, autoritatea locală - primarul, are competența de a emite autorizația de construire, competența Consiliului Județean în materie de autorizații de construire fiind incidentă doar în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, cum ar fi cazul prevăzut de art. 7 al. 3 din ordinul nr. 1430/2005, caz care reglementează emiterea autorizației pentru clădiri edificate în extravilan. În aceste condiții, instanța reiterează afirmația de mai sus, arătând că nu fost făcută dovada existenței unei stări de fapt ce reclamă avizul Consiliului Județean.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
Având în vedere disp. art. 274 cod pr. civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimaților intervenienți suma de 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta de Consum, cu sediul în comuna, jud. S, împotriva sentinței nr. 2083 din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-.
Obliga recurenta să plătească intimaților intervenienți suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/4.03.2009.
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
