Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 418/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- - - JUDECĂTOR 3: Morina
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantăRomânia Bîmpotriva sentinței civile nr. 609 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru intimata-pârâtă Primăria Municipiului B - Direcția de Impozite și Taxe Locale, lipsă fiind reprezentantul recurentei-reclamante România
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză s-a formulat recurs de reclamanta România, care este declarat, motivat în termen, legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Dl. consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Primăria Municipiului B - Direcția de Impozite și Taxe Locale, arată că a formulat întâmpinare și nu a avut posibilitatea de aod epune în termenul legal, situație față de care rectifică și semnează întâmpinarea ca reprezentând concluzii scrise. Arată că nu are cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât consideră că hotărârea instanței de fond este corectă sub aspectul temeiniciei, reținându-se corect faptul că reevaluarea la care se face referire a fost efectuată la 23.12.2004, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute în Codul fiscal la acea dată, drept pentru care, la stabilirea impozitului pe clădiri cota de impozitare aplicabilă valorii de inventar a clădirii este de 10% și nu de 20%.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr-, reclamanta ROMÂNIA a chemat în judecată Primăria municipiului B - Direcția Impozite și Taxe locale, prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției Primarului municipiului B nr. 27233/05 mai 2004, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva Deciziei de nr. - pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri pentru 2008.
Reclamanta a susținut că prin decizia de impunere menționată i s-a stabilit în mod nelegal un impozit de 10 % pentru clădirea situată în municipiul B,-, apreciindu-se în mod greșit că s-ar afla sub incidența dispozițiilor art. 253 al. (6) din Codul fiscal.
Reclamanta a arătat că a procedat la reevaluarea clădirii în funcție de datele existente la 31 decembrie 2004, însă operațiunea de reevaluare s-a finalizat în luna martie 2005, fiind incidente dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 1752/2005, astfel că, fiind vorba despre clădire reevaluată în ultimii trei ani, impozitul trebuia calculat în conformitate cu prevederile art. 253 al. (2) Cod fiscal.
Prin sentința civilă nr. 609/05 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, tribunalul a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, în considerarea următoarelor argumente:
Prin decizia de impunere nr.-/27.02.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe clădiri de 279.119 lei reprezentând 10% din valoarea de inventar a clădirii situate în B,-.
S-a avut în vedere faptul că ultima evaluare a avut loc la data de 31.12.2004.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta, dar aceasta a fost respinsă prin Dispoziția nr. 27233/05.05.2008.
Reclamanta susține și dovedește că imobilul în discuție a fost reevaluat la data de 31.12.2004, însă raportul de reevaluare a fost dus la societate la data de 17.03.2005 fiind aprobat în Adunarea Generală a Acționarilor din data de 26.05.2005.
Tribunalul stabilește că diferendul dedus judecății este norma de drept aplicabilă în speță, respectiv dispozițiile aliniatului 12, cum susține reclamanta, sau alin.6 al articolului 253 Cod fiscal, cum susține pârâta.
Conform alin. 5 al aceluiași text "în cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform reglementărilor contabile valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma evaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului persoană juridică".
În speță reclamanta a avut ca dată de referință 31.12.2004, dar în contabilitate nu putea înregistra noua valoare decât după aprobarea de către AGA din luna aprilie 2005.
Ca urmare, tribunalul concluzionează în sensul că în ultimii trei ani anteriori anului de referință,bunul nu a fost reevaluat,astfel încât în mod corect pârâta a aplicat dispozițiile alin. 6 ale art. 253 Cod fiscal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 218 Cod procedură fiscală, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ROMÂNIA, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă.
Recurenta susține că în mod greșit a reținut instanța de fond că reevaluarea clădirii s-a realizat la data de 31 decembrie 2004, actele depuse la dosar dovedind că reevaluarea s-a finalizat în martie 2005, fiind evident că imobilul a fost reevaluat în ultimii 3 ani anteriori anului de referință - 2008, respectiv în anul 2005.
De asemeni, se invocă neconcordanța între argumentele instanței de fond, care a reținut, pe de o parte, că reclamanta a avut ca dată de referință 31 decembrie 2004, dar în contabilitate nu putea înregistra noua valoare decât după aprobarea din luna aprilie 2005, dar, pe de altă parte, concluzionează eronat că în ultimii trei ani bunul nu a fost reevaluat.
Totodată, recurenta a reluat, în motivarea recursului, argumentele din acțiunea introductivă, referitoare la nelegalitatea impozitului stabilit în sarcina sa.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, curtea constată recursul nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Problema în discuție în speța de față este de a stabili dacă impozitele pe clădiri datorat de reclamantă pentru imobilul din municipiul B,- a fost legal stabilit potrivit art. 253 al. (6) Cod fiscal-- sau trebuia stabilit conform dispozițiilor art. 253 al. (2), așa cum susține reclamanta.
Art. 253 al. (6) Cod fiscal, stabilește că impozitul stabilit de Consiliul local se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanei juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
(5) al aceluiași text prevede că: "în cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului imediat după reevaluare".
În raportul de evaluare imobilizări corporale (prin care s-a reevaluat imobilul în discuție), se consemnează că: "reevaluarea a fost realizată cu scopul includerii rezultatelor acesteia în cadrul situațiilor financiare ale societății la data de 31 decembrie 2004", după cum se menționează că: "data evaluării este 31 decembrie 2004" și că: "data realizării raportului de evaluare este 31 decembrie 2004".
Pe lângă acest aspect, curtea reține ca relevant și faptul că în declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri, depusă de recurenta - reclamantă sub nr. -/01 februarie 2008, se menționează la rubrica"data ultimei reevaluări" - 31 decembrie 2004.
Este evident, așadar, că raportul de reevaluare nu a avut în vedere valoarea imobilului la nivelul anului 2005, ci la nivelul datei de 31 decembrie 2004.
Chiar dacă raportul de evaluare nu a fost finalizat în anul 2004, ci la începutul anului 2005, înregistrările în contabilitatea reclamantei s-au făcut cu datele existente la 31 decembrie 2004 pentru situațiile financiare aferente anului 2004, așa cum recunoaște chiar recurenta - reclamantă în cuprinsul acțiunii.
În aceste condiții, este lipsit de relevanță faptul că reevaluarea s-a finalizat în martie 2005, esențiale fiind înregistrările din contabilitate, care au menționat valorile stabilite în raport pentru situațiile financiare aferente anului 2004.
Ca urmare, instanța de fond a stabilit în mod corect că ultima reevaluare a imobilului reclamantei a avut loc în 2004 și nu în 2005, astfel că în speță erau incidente dispozițiile art. 253 alin. (6) Cod fiscal.
Față de considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312 al. (1) raportat la art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul contencios administrativ declarat de recurenta - reclamantă ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 609 din 05 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtăPRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - Direcția de Taxe și Impozite Locale, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
15 mai 2009
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Vera Stănișor, Morina
