Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
Decizia NR. 474 /CA/2009
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - ROMÂNIA SRL - L, Str. -, -. 139-141, Cod Poștal -, Județ T în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI - cu sediul în O, P-ța -, -. 1, Județ B, PRIMARUL MUNICIPIULUI și intimata intervenientă PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în, Județ B, împotriva sentinței nr. 185/CA/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect - anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă - avocat în baza împuternicirii avocațiale din 27.05.2009, emisă de Baroul Bihor, pentru intimata intervenientă se prezintă consilier juridic în baza delegației nr. 7641/15.10.2009, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei interveniente depune la dosar întâmpinare, comunică un exemplar cu reprezentantul recurentei reclamante.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în principal solicită anularea în totalitate a actului administrativ atacat. Arată că recurenta și-a achitat obligațiile virând în contul Primăriei Comunei sumele datorate, iar aceasta din urmă a acceptat bani fără a formula obiecțiuni. Referitor la impozitul pe terenurile agricole, arată că acestea erau scutite de plata impozitului, iar în caz contrar Primăria trebuia să emită înștiințare de plată pentru aceste terenuri. Față de aceste aspecte reliefate, apreciază că hotărârea atacată este nelegală. Cu cheltuieli de judecată justiifcate la instanța de fond.
Reperezentanta intimatei interveniente solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și întemeiată. Arată că impozitul pe terenuri și clădiri se percepe de către primării pe baza declarațiilor de impunere pe proprie răspundere, ori - SRL la data cumpărării acestor terenuri, a încheiat un contract de vânzare - cumpărare pe baza unor adeverințe emise de Primăria O, deci de la data cumpărării știa că aceste terenuri se află în evidențele Primăriei Această constatare i s-a adus la cunoștință recurentei prin adresa nr. 177/27.01.2003, prin care i s-a precizat că " declarația de impunere pentru anul 2003 o va depune la Primăria O", ca urmare prin adresa nr. 30/29.01.2003 s-au comunicat actele de proprietate deținute de recurentă asupra terenurilor din litigiu, către Primăria O spre a fi impozitate. La data de 04.12.2003, după ce a fost emis Procesul verbal de către Primăria O, recurenta plătește impozit la Primăria, aceasta neavând nici o vină în încasarea sumei cu titlu de impozit, atâta timp cât aceasta plătește impozit pe baza unei declarații de impunere pe proprie răspundere. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei arată că penalitățile și majorările percepute pentru neplata la termen a unei creanțe, au caracter de sancțiune, ori în speță nu este vorba de o neplată la termen, iar cum CF este eliberat de, recurenta nu este în culpă pentru plata impozitului aferent terenurilor la Primăria, în a cărei administrație teritorială se află terenurile.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 185/2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL, cu sediul în loc.L,--141, jud.T, împotriva pârâților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, PRIMARUL MUNICIPIULUI O, cu sediile în loc.O,-, jud.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamant împotriva intervenientei PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în loc. jud.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar la filele 227-270, respectiv contractele de vânzare-cumpărare, reclamanta a dobândit cu titlu de cumpărare terenul în suprafață de 64.013 mp.
Din cuprinsul contractelor rezultă explicit că imobilul dobândit reprezintă teren intravilan conform adeverințelor emise de Primăria O și că antecesorii în drepturi au dobândit la rândul lor, dreptul de proprietate cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1990 făcându-se mențiune în acest sens cu privire la titlurile de proprietate respective.
Instanța constată că, atât din adeverințele aflate la filele 22-27 cât și din titlurile de proprietate aflate la filele 28-38 (dos.Judecătorie) rezultă explicit că terenurile respective se află pe teritoriul Municipiului
Deși reclamanta afirmă că nu a cunoscut această împrejurare, pentru că din extrasele de carte funciară rezultă că acestea sunt întabulate în localitatea - com. instanța constată că această afirmație este neîntemeiată în raport de faptul că din titlurile de proprietate reiese o altă situație.
În mod rezonabil în situația în care ar fi existat un dubiu, reprezentații reclamantei, în limitele diligenței unui bun proprietar trebuiau să solicite clarificări.
Împrejurarea că au depus documentele de impunere la Comuna nu absolvă pe reclamantă de obligația sa de a se conforma normelor legale, respectiv art.46 din Lg.nr.27/1994 rep. și art.62 din OG nr.36/2002 care impuneau în sarcina sa obligația de a depune declarația de impunere la organul fiscal teritorial în raza căruia se află bunurile impozabile.
De altfel, și sub acest aspect instanța reține că, în realitate reclamanta nu a achitat impozit nici la Primăria, decât ulterior întocmirii Procesului verbal de control nr.-/26.09.2003 de către Primăria Municipiului O, respectiv în decembrie 2003.
Prin urmare, aceasta a înțeles că datorează impozitul aferent terenului proprietatea sa dar a continuat să conteste împrejurarea legată de amplasamentul imobilului motiv pentru care, în cursul soluționării cererii a invocat excepția nelegalității Hotărârii Consiliului Local al Mun.O nr.142/21.12.1995 prin care s-a aprobat Planul de urbanism general.
Prin sentința nr.54/CA/14.02.2006 a Tribunalului Bihor excepția a fost respinsă ca neîntemeiată reținându-se de către instanță că nu s-a administrat nici o dovadă din care să rezulte că Planul de urbanism general aprobat prin HCL-ul atacat ar fi adus modificări delimitării teritoriului administrativ ce aparține Municipiului O, teritoriu pe care sunt amplasate și suprafețele de teren în litigiu.
Prin urmare, fără nici un echivoc, terenul achiziționat de reclamantă în anul 1999 se află în intravilanul Municipiului O, iar afirmația potrivit căreia nu a cunoscut acest lucru, ori s-a aflat în eroare contravine probelor administrate.
Pornind de la această premisă, obligația instituită de către Primăria O, respectiv Primar prin actele administrativ fiscale contestate, respectiv Procesul verbal nr.- din 01.10.2003 și Dispoziția nr.1 din 05.01.2004 prin care a fost respinsă contestația formulată pe cale administrativă, este legală iar suma stabilită cu titlu de impozit datorat, dobânzi și penalități de întârziere sunt datorate și calculate conform normelor în vigoare la data efectuării controlului.
Împotriva acestei sentințeîn termen legal, scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs recurenta - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita reținere a legalității Procesului Verbal de Control din 26.09.2003 și a Deciziei nr. 1/5.01.2004, emise de Primarul Municipiului O, câtă vreme până în anul 2003 recurenta și-a achitat obligațiile virând în contul Primăriei Comunei sumele datorate, iar aceasta din urmă a acceptat bani fără a formula obiecțiuni.
Abia în anul 2003, Primăria Comunei a comunicat recurentei că declarația de impunere pe anul 2003 trebuie depusă la Primăria O.
Organul de control din cadrul Primăriei Oas tabilit în sarcina recurentei sume de bani cu titlu de debit și majorări, prin actele administrativ fiscale ce formează obiectul prezentului recurs, pe care nu le datorează întrucât pe de o parte a achitat aceste sume în contul Primăriei Comunei, iar pe de altă parte din cuprinsul cărților funciare rezultă că terenurile sunt amplasate în raza Comunei -, ceea ce înseamnă că apartenența teritorial administrativă pentru încasarea acestor impozite revine Primăriei Comunei.
Câtă vreme nici o instanță de judecată nu a anulat actele administrative de impunere emise de chemata în garanție Primăria Comunei, nu se justifică emiterea unor noi acte administrative pentru aceeași perioadă cu același temei.
reține instanța de fond că recurenta ar fi manifestat rea - credință, câtă vreme buna credință este prezumată, iar la momentul semnării contractelor de vânzare - cumpărare singurul aspect care a fost verificat a fost acela al proprietății, care așa cum rezultă din extrasele CF aparțin de Comuna.
Instanța a reținut că recurenta nu a achitat impozitul nici la Primăria, deși acest argument nu este de natură să răstoarne prezumția de bună credință, deoarece neplata acestuia s-a datorat aprecierii reclamantei conform căreia terenurile erau scutite de plata impozitului.
Intimata Primăria Comunei a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a recursului.
Apărarea recurentei motivată cu aceea că în cartea funciară terenul apare notat în, nu are relevanță juridică întrucât împărțirea administrativ - teritorială nu s-a făcut în baza legii cadastrului ci în baza Legii 2/1968. Din cuprinsul contractelor de vânzare - cumpărare rezultă că terenul aparține Municipiului O, fapt confirmat încă o dată cu ocazia obținerii de către vânzător a adeverințelor cerute la momentul înstrăinării, adeverințe care au fost eliberate de Primăria Municipiului O.
Contrar susținerilor recurentei, aceasta a depus la Primăria adresa nr. 19/08.2003 prin care o informează pe chemata în garanție că în conformitate cu articolul5 din OUG 62/1998 este scutită de plata impozitului pe teren. În acest sens trebuie menționat că la 8.01.2003, reclamanta nu avea impozitul pe teren plătit. În urma acestei adrese, ca răspuns intimata cu adresa nr. 177/27.01.2003 a înștiințat-o pe reclamantă că declarația de impunere pe anul 2003 se va depune la Primăria O, întrucât terenurile aparțin administrativ de aceasta.
Cu adresa nr. 30/29.01.2003 s-au înaintat Primăriei documentele de proprietate deținute de recurentă cu privire la terenuri spre a fi impozitate de către aceasta. Ca o consecință, la 01.10.2003 Primăria O emite Procesul verbal nr. - prin care constată că reclamanta datorează impozit pe teren în sumă de 621.528.229 lei. Ulterior încheierii acestui proces verbal de impunere, reclamanta virează în contul Primăriei 26.489.223 lei reprezentând impozit pe teren pentru perioada 1999-2002 și face această plată cu intenția de a induce în eroare cele două primării.
Împrejurarea că reclamanta a făcut o plată nedatorată ar fi putut constitui temei pentru exercitarea unei astfel de acțiuni, iar nu temei al cererii de chemare în garanție, întrucât între Primăria Comunei și recurentă nu există nici un raport. Mai mult la 01.03.2005 prin nr. 238/28.02.2005 s-a returnat această plată nedatorată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Criticile recurentei referitoare la nelegalitatea sentinței constând în greșita respingere a acțiunii sunt nefondate. Independent de buna sau reaua credință a reclamantei, care este irelevantă în materia impozitelor, este dovedit în cauză că la momentul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare în temeiul cărora reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 64.013 mp, cumpărătoarea a aflat că acestea aparțin teritorial - administrativ de Primăria
Această împrejurare rezultă cu prisosință și din titlurile de proprietate emise în favoarea antecesorilor vânzătorilor aflate la dosarul conexat nr. 565/2004 al Judecătoriei Oradea.
Aspectul invocat de recurentă în susținerea recursului constând în aceea că ar fi depus declarația de impunere la Primăria Comunei și că aceasta i-ar fi acceptat plata, nu este de natură aoa bsolvi de plata sumelor stabilite prin Procesul Verbal de control nr. -/26.09.2003 emis de către Primăria Municipiului O, câtă vreme și această plată a efectuat- doar în decembrie 2003.
Conform dispozițiilor legale în materie, articolul 11 și 46 din Legea 27/1994,recurenta avea obligația să achite impozitul pe terenuri în baza declarației de impunere depusă la organul fiscal teritorial pe raza căruia se află imobilul. Împrejurarea că recurenta ar fi fost într-o eroare cu privire la situarea imobilului, nefiind dovedită în cauză, actele administrative emise de Primăria O sunt legale, iar recursul nefondat.
Intimata intervenientă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - ROMÂNIA SRL - L, Str. -, -. 139-141, Cod Poștal -, Județ T în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI - cu sediul în O, P-ța -, -. 1, Județ B, PRIMARUL MUNICIPIULUI și intimata intervenientă PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în, Județ B, împotriva sentinței nr. 185/CA/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.M/5.11.2009
Jud fond.
Dact./10.11.2009
4 com.
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Marinescu Simona
